6,703 matches
-
a simula adevărata biosferă, sunt 1.900 de m de pădure tropicală, 850 de m de ocean cu un recif de corali, 450 de m de mlaștină, 1.300 de m de prerie cu ierburi, 1.400 de m de deșert de ceață de tip namidian, 2.500 de m de zonă agricolă și o zonă de habitat uman.
Biosphere 2 () [Corola-website/Science/334616_a_335945]
-
-l găsi pe Vahlen este de a elibera un informator britanic dinăuntrul fortului Rifugio. Omul, pe nume Brauer, îi spune despre întâlnirile ofițerilor din oaza Siwa, în vestul Egiptului. Fairburne, a cărui cariera i-a câștigat renumele de "Wüstengeist" (Fantoma Deșertului) la germani, se infiltrează în oraș și află despre planul ofițerilor de a-l trăda pe Vahlen în favoarea lui Hitler; aceasta urma să se întâmple prin trimiterea jurnalului personal al lui Vahlen la Berlin. Fairburne îl omoară pe ofițerul însărcinat
Sniper Elite III () [Corola-website/Science/334696_a_336025]
-
Roark, Nick și Khai scapă. Descoperind că banii lui Dawes sunt ținuți într-un seif impenetrabil dintr-un zgârie-nori din Miami, Boomer își sună un fost asociat pentru un roboțel care să poată sparge seiful. El și Nick merg în deșert pentru a se întâlni cu asociatul, fosta lui prietenă, Dune (Alexandra Daddario), care aranjează o întâlnire cu tatăl ei, Tony Alpert (Fred Tatasciore). Alpert îi înșală însă, dezvăluind că știe că Nick este un evadat și că oricine îl va
Battlefield Hardline () [Corola-website/Science/334680_a_336009]
-
și cu convoaiele de căruțe. Numărul de emigranți care apucau pe Drumul Oregonului și Californiei a scăzut dramatic. Vânzarea pământurilor primite prin concesiuni feroviare, împreună cu serviciile de transport pentru cherestea și produse agricole a dus la colonizară rapidă a „Marelui Deșert American”. Union Pacific a recrutat muncitori din rândurile veteranilor de război și imigranților irlandezi, în timp ce majoritatea mecanicilor de locomotivă erau și ei foști militari care învățaseră meserie lucrând pe trenuri în Războiul Civil American. Central Pacific Railroad s-a confruntat
Calea ferată transcontinentală () [Corola-website/Science/334725_a_336054]
-
Malacca, insulele învecinate Sumatra, Java, Kalimantan. Mangustele au fost aclimatizate în Indiile de Vest, pe insulele Hawaii, Fiji. Mangustele trăiesc în diverse habitate, atât în păduri dese din zone deluroase, prin pajiști ierboase, cât și prin locuri deschise, nisipoase, până în deșerturi. Nu au o periodicitate în activitatea lor de 24 ore, fiind active atât ziua, cât și noaptea. În căutarea hranei parcurg distanțe mari. De obicei, sunt solitare, dar uneori se pot aduna în grupuri mici de până la 4-12 indivizi. Mangustele
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
Nigeria, Oman, Arabia Saudită, Senegal, Tadjikistan, Tanzania, Tunisia, Turcia, Turkmenistan, Uzbekistan, Sahara de Vest, Yemen. Posibil dispărută în Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite. Trăiesc mai mult în locuri deschise, dar bine înierbate (savane) sau printe tufișuri rare din regiunile aride sau semiaride. Evită deșertul deschis (Sahara), tufișurile dese, pădurile și altitudinile mari, cu toate că au fost înregistrată la altitudinea de 3300 m în Pakistan. Sunt găsite uneori în apropierea așezărilor umane (de exemplu în Israel și Algeria). Nu se tem de oameni și adesea se
Hienă dungată () [Corola-website/Science/332449_a_333778]
-
se întinde în lățime de la vest la est pe 15-25 km, între Munții Iudeei de o parte și Valea Iordanului și Depresiunea Mării Moarte,către care coboară în mod abrupt, de altă parte. Pe axa sud-nord se întinde din nord-estul deșertului Neghev cu depresiunea Arad, până la răsărit de munții Hebron și Beit El pe o lungime de 85-90 km. Limita vestică a Deșertului Iudeei, determinată de factorul climatic, trece prin versantul Munților Iudeei, de la orașul Arad la sud și până la Ramallah
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
Mării Moarte,către care coboară în mod abrupt, de altă parte. Pe axa sud-nord se întinde din nord-estul deșertului Neghev cu depresiunea Arad, până la răsărit de munții Hebron și Beit El pe o lungime de 85-90 km. Limita vestică a Deșertului Iudeei, determinată de factorul climatic, trece prin versantul Munților Iudeei, de la orașul Arad la sud și până la Ramallah la nord. Suprafața acestui pustiu este de circa 1,500 kmp. nu face parte din așa numita „Centură mondială a deșerturilor” și
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
a Deșertului Iudeei, determinată de factorul climatic, trece prin versantul Munților Iudeei, de la orașul Arad la sud și până la Ramallah la nord. Suprafața acestui pustiu este de circa 1,500 kmp. nu face parte din așa numita „Centură mondială a deșerturilor” și este caracterizat ca un „pustiu în umbra ploii” Denumirea de Deșertul Iudeei este târzie, fiind legată de cea a Iudeei biblice. Precipitațiile în această regiune variază între 400-500 mm pe an în colinele vestice, 600 mm la vestul Ierusalimului
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
de la orașul Arad la sud și până la Ramallah la nord. Suprafața acestui pustiu este de circa 1,500 kmp. nu face parte din așa numita „Centură mondială a deșerturilor” și este caracterizat ca un „pustiu în umbra ploii” Denumirea de Deșertul Iudeei este târzie, fiind legată de cea a Iudeei biblice. Precipitațiile în această regiune variază între 400-500 mm pe an în colinele vestice, 600 mm la vestul Ierusalimului, 400 mm la est de Ierusalim și 100 mm în partea de
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
de Ierusalim și 100 mm în partea de est, datorită unui efect „rainshadow”. Clima este mediteraneană în partea de vest, dar este în cea mai mare parte aridă, deșertică, în est, cu o porțiune de climă de stepă în centru. Deșertul Iudeei este o arie cu structură morfologică particulară de-a lungul versantului de est al Munților Iudeei. Are o topografie de platou cu mai multe terase, terminându-se la est cu o margine stâncoasă abruptă care este traversat de numeroase
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
traversat de numeroase pâraie - „wadi”-uri de la vest spre est. Pe cuprinsul ei se află și mai multe râpe, majoritatea lor abrupte, coborând la o adâncime de 365 metri în vest și 183 metri în est. Principalele localități urbane în deșertul Iudeei sunt Ierusalim, Beit Lehem, Ierihon și Hebron. În antichitate i se mai spunea și Yeshimon. Deșertul Iudeei se împarte în patru unități topografice principale, de la vest la est: Dinspre limita vestică se produce o coborâre abruptă către est, denumită
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
multe râpe, majoritatea lor abrupte, coborând la o adâncime de 365 metri în vest și 183 metri în est. Principalele localități urbane în deșertul Iudeei sunt Ierusalim, Beit Lehem, Ierihon și Hebron. În antichitate i se mai spunea și Yeshimon. Deșertul Iudeei se împarte în patru unități topografice principale, de la vest la est: Dinspre limita vestică se produce o coborâre abruptă către est, denumită Treapta superioară a deșertului Iudeei. Aceasta se divide de la nord la sud în patru sectoare principale: Altitudinea
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
Beit Lehem, Ierihon și Hebron. În antichitate i se mai spunea și Yeshimon. Deșertul Iudeei se împarte în patru unități topografice principale, de la vest la est: Dinspre limita vestică se produce o coborâre abruptă către est, denumită Treapta superioară a deșertului Iudeei. Aceasta se divide de la nord la sud în patru sectoare principale: Altitudinea maximă a treptei în flexiune este de 970 metri la Beni Naim, iar cea minimă - 500 metri, în zona Nahal Prat. Diferența maximă de altitudini între culme
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
500 metri,în bazinul superior al pârâului Nahal Arugot,iar diferența minimă este de 50 m în zona Tel Zif, lângă moshavul Karmel. Unghiul pantei este destul de ascuțit - până la 15 grade, existând locuri unde este de numai 5 grade. Platoul deșertului Iudeei este sectorul cel mai vast al acestuia, care acoperă cea mai mare suprafață a sa. Limita lui de vest este reprezentată de poalele Treptei superioare în flexiune. Limita lui de est, de a lungul liniei de separație dintre structura
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
a platoului și cea de calcar a Platformei marginale de est. Platoul are o structură sinclinală, dar posedă câteva mici anticlinale (cele mai însemnate dintre ele fiind anticlinalele Muntar, Keren Al Hadjr și Kanayim) care creează trepte secundare pe versantul Deșertului. Altitudinea medie in vestul platoului este de 600 m, iar in est -150 m deasupra nivelului mării. Diferența medie de altitudini între partea vestica si cea estica a platoului deșertului, este de 450 m, iar panta lui este domoală, în
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
Al Hadjr și Kanayim) care creează trepte secundare pe versantul Deșertului. Altitudinea medie in vestul platoului este de 600 m, iar in est -150 m deasupra nivelului mării. Diferența medie de altitudini între partea vestica si cea estica a platoului deșertului, este de 450 m, iar panta lui este domoală, în medie de 4 grade. Platforma marginală de est este o fâșie îngustă în lungul deșertului Iudeei. La vest este marginită de platoul deșertului, iar la est de marginea Taluzului faliilor
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
deasupra nivelului mării. Diferența medie de altitudini între partea vestica si cea estica a platoului deșertului, este de 450 m, iar panta lui este domoală, în medie de 4 grade. Platforma marginală de est este o fâșie îngustă în lungul deșertului Iudeei. La vest este marginită de platoul deșertului, iar la est de marginea Taluzului faliilor. Lățimea ei maximă este de 6.5 km (în zona Nahal Tzeelim), iar cea minimă 200 m (în zona Nahal Kedem). Are forma unei table
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
partea vestica si cea estica a platoului deșertului, este de 450 m, iar panta lui este domoală, în medie de 4 grade. Platforma marginală de est este o fâșie îngustă în lungul deșertului Iudeei. La vest este marginită de platoul deșertului, iar la est de marginea Taluzului faliilor. Lățimea ei maximă este de 6.5 km (în zona Nahal Tzeelim), iar cea minimă 200 m (în zona Nahal Kedem). Are forma unei table netede, un pic înclinată spre est, fiind tăiată
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
cu versantul și nu pătrund în adâncime. Câteva pâraie au reușit însă să pătrundă în stânca dură și au creat defilee adânci care străbat Treapta, mai cu seamă pâraie care descind de la sinclinalul Beit Sahur prin anticlinalul Tekoa. Pe platoul deșertului peisajul este dominat de coline rotunjite, coniforme și trapezoide, cu pereții neverticali. Există sectoare de configurație deosebită, caracteristică Deșertului Iudeei, denumită „Configurație pestriță” (în ebraică Hatrurim). Un astfel de sector întins se află la sud de pârâul Nahal Bokek, iar
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
creat defilee adânci care străbat Treapta, mai cu seamă pâraie care descind de la sinclinalul Beit Sahur prin anticlinalul Tekoa. Pe platoul deșertului peisajul este dominat de coline rotunjite, coniforme și trapezoide, cu pereții neverticali. Există sectoare de configurație deosebită, caracteristică Deșertului Iudeei, denumită „Configurație pestriță” (în ebraică Hatrurim). Un astfel de sector întins se află la sud de pârâul Nahal Bokek, iar altele se află în partea de nord a deșertului. În acestea se văd mii de coline rotunjite, lăsând între
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
trapezoide, cu pereții neverticali. Există sectoare de configurație deosebită, caracteristică Deșertului Iudeei, denumită „Configurație pestriță” (în ebraică Hatrurim). Un astfel de sector întins se află la sud de pârâul Nahal Bokek, iar altele se află în partea de nord a deșertului. În acestea se văd mii de coline rotunjite, lăsând între ele numeroase canale. Pâraiele din platoul Deșertului Iudeei sunt de mică adâncime și în locurile unde străpung cutele secundare din platou, produc adevărate defilee. Pe platforma marginală de est domină
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
Hatrurim). Un astfel de sector întins se află la sud de pârâul Nahal Bokek, iar altele se află în partea de nord a deșertului. În acestea se văd mii de coline rotunjite, lăsând între ele numeroase canale. Pâraiele din platoul Deșertului Iudeei sunt de mică adâncime și în locurile unde străpung cutele secundare din platou, produc adevărate defilee. Pe platforma marginală de est domină refracția stâncilor. Formațiunile stâncoase iau forma de horst și graben. Spre sud platforma marginală primește aspectul de
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
munte acoperite cu vegetație (arbori și arbuști), în grohotișurile pietroase și printre stânci, pe pantele vâlcelelor și ravenelor, pe malurile râpelor, pe coastele abrupte de-a lungul malurilor râurilor, în trestiișuri uscate. În Caucazul de Nord pătrunde în regiunile de deșert cu barcane de nisip. În perioadele secetoase ale anului este adesea întâlnit în luncile râurilor și terasele riverane și chiar în locuri mlăștinoase. Adesea este găsit, în căutare hranei și locurilor pentru depunerea ouălor, prin diferite ruine, inclusiv în ruinele
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Majoritatea șerpilor acestui gen se reproduc prin depunerea ouălor, adică sunt ovipari. Sunt răspândiți în Europa de Sud și Europa Centrală, regiunile temperate și tropicale din Asia, în America de Nord și America Centrală. Spre deosebire de șerpii din genul "Coluber" ei evită regiunile de deșert și semideșert; cea mai mare diversitate a acestora se află în țările din sud-estul Asiei. În România trăiește o singură specie - balaurul sau balaurul dobrogean ("Elaphe sauromates", cu o denumire mai veche "Elaphe quatuorlineata sauromates"). După Reptile Database genul include
Elaphe () [Corola-website/Science/333980_a_335309]