7,137 matches
-
Încă mai cânți muzică diavolului?” Jerry a răspuns: “Da. Dar știi, e ciudat că aceeași muzică pentru care m-au dat afară din școala, este muzică care se cântă azi în biserici. Diferența este că eu știu că interpretez pentru diavol, pe când ei nu.” Renunțând la interpretarea muzicii religioase, Jerry a început să performeze în cluburi și în jurul orașelor Ferriday și Natchez, Mississippi. A devenit parte din noua tendința rock and roll, lansându-și primul său album demo în 1954. În jurul
Jerry Lee Lewis () [Corola-website/Science/308589_a_309918]
-
momentul când s-a pictat "Judecata de Apoi" cu personaje și personificări, acest fapt a deranjat-o pe soția lui Miu Dobrescu, prim-secretarul organizației județene Suceava a PCR. Drept urmare, peste scena executată a fost pictat un iad modern fără diavoli care a fost spălat după revoluție, fiind scoasă la iveală fresca inițială. Arhitectura interioară a turnului bisericii a primit Premiul I pe țară al Uniunii Arhitecților din România în anul 1972. Catapeteasma a fost proiectată în anul 1972 de către Petru
Biserica Sfinților Părinți din Boroaia () [Corola-website/Science/308711_a_310040]
-
decât Manchester United. SL Benfica este din 2006 clubul cu cei mai mulți asociați (suporteri plătitori) din lume cu peste 160.000 de membri. Ca și toate marile echipe, Benfica are un grup de suporteri organizați ("claque" în portugheză), incluzând "Diabos Vermelhos" (diavolii roșii) care sunt afiliați clubului și No Name Boys (băieții fără nume) care sunt independenți. Benfica are de asemenea și cel mai mare număr de spectatori, în medie venind 39.000 de spectatori pe meci. Sport Lisboa e Benfica este
SL Benfica () [Corola-website/Science/308720_a_310049]
-
care le-am sesizat (chiar dacă unii comentatori ar fi predispuși să le includă cu maliție în „lirosofie”, în „polirică” etc.) să anunțe o spectaculoasă evoluție." - Ioanid Romanescu, prefață la volumul "Iluzia necesară", 1993 Un poet adevărat "Leo Butnaru este un diavol cu barbă care scapără din copite de sidef la mijloc de rău și de bine, adică într-o lume din scoarță de măr domnesc plutind pe creasta valurilor ce le înaltă Prutul. Se vrea gladiator de destine, dar nu știe
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
Johanna Maria Magdalena Goebbels sau (n. 11 noiembrie 1901, Berlin — d. 1 mai 1945, Berlin) a fost soția ministrului propagandei celui de-Al Treilea Reich, Joseph Goebbels. „Soția diavolului” cum a fost ea denumită de istoricii postbelici era inteligentă, cultă, sigură de sine, frumoasă, o apariție care atrăgea atenția. La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Berlinul era înconjurat de trupele Armatei Roșii, își ucide cei șase
Magda Goebbels () [Corola-website/Science/308050_a_309379]
-
de Ion Luca Caragiale (în 1879 a jucat și în premiera comediei acestuia, „O noapte furtunoasă”), în „Don Carlos” de Friedrich Schiller, în rolul lui Ruy Blas din piesa cu acelaș nume de Victor Hugo, rolul lui Richard din „Discipolul diavolului” de George Bernard Shaw, Romeo din „Romeo și Julieta” și Hamlet din piesa cu același nume de Shakespeare. Jocul său în Hamlet a stabilit un prototip în tradiția teatrală românească. Manolescu însuși a tradus piesa din versiunea franceză a lui
Grigore Manolescu () [Corola-website/Science/307577_a_308906]
-
a fost stinsă prin rațiune simțirea (percepția simțurilor), care la început a respins rațiunea (cuvântul) și a acceptat iraționalitatea plăcerii ca pe un șarpe lunecos (11). Căci cu dreptate a fost rânduită moartea împotriva simțirii ca să nu mai poată oferi diavolului intrare spre suflet. Iar simțirea aceasta, fiind una după, gen, se împarte în cinci specii, înduplecând prin percepția fiecărui simț sufletul amăgit să iubească cele sensibile înrudite cu acel simț, în loc să-l iubească pe Dumnezeu (12). De aceea cel ce
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
leagăn și fuge să se scalde în râu. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre, dintre care una este a lui Dumnezeu și alta a diavolului), naratorul descrie cum este prins de Smaranda, care îl pedepsește luându-i toate hainele și lăsându-l să se întoarcă acasă prin sat dezbrăcat. El reușește aceasta din urmă la capătul unui complicat traseu, dintr-o ascunzătoare în alta, și
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
armament în valoare de 10 miliarde de $ din China și Uniunea Sovietică, cu precădere armament greu, artilerie de mare calibru, avioane, tancuri și rachete. Președintele Rafsanjani a renunțat la convingerile anterioare privind armele de nimicire în masă, considerate “unelte ale diavolului”, cerând oamenilor de știință iranieni să dezvolte un arsenal de arme chimice. Ulterior, în 1993, Iranul a ratificat Convenția privind Armele Chimice, fiind nevoit să distrugă toate stocurile de astfel de arme. Odată cu invadarea Kuweitului, Saddam Hussein și-a dat
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
altarului este reprezentată Maica Domnului Platytera, ilustrând dogma întrupării, iar pe pereți două teme complementare, Buna Vestire (la est) și Încoronarea Fecioarei (la vest). În dreptul proscomidiei este pictat Isus-Viță-de-Vie, alături de Bunul Samarinean ca figură a lui Isus. Arhanghelul Mihail, călcând diavolul în picioare, reprezentat pe una din ușile diaconești, este considerat „păzitorul intrărilor și ieșirilor”; în imediata lui apropiere sunt reprezentați arhidiaconii Ștefan și Laurențiu. Din tradiționala teorie a sfinților ierarhi nu lipsesc cei trei autori ai liturghiei (Vasile cel Mare
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
Augustin de Hipona (354-430) care susținea că ereticii numai cu forța pot fi aduși pe calea cea bună spre biserică. Au avut loc în această perioadă diferite condamnări ale ereziilor, ca de exemplu excomunicarea și lăsarea sufletului păcătos în seama diavolului, (în noul testament). Alt pretext de condamnare cita spusele lui Isus: "„Dacă nu rămîne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă; apoi mlădițele uscate sînt strînse, aruncate în foc, și ard”" (Ioan: 15, 6). Inchiziția
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
al genului său, "Thylacinus", fosile aparținând speciilor înrudite găsindu-se începând cu sedimentele din Miocen. Lupul marsupial a dispărut sau a devenit extrem de rar pe continentul australian înainte de așezarea europenilor, dar a supraviețuit pe insula Tasmania alături de specii endemice, precum diavolul tasmanian. Vânatul intensiv, încurajat de recompense, este adesea desemnat ca fiind motivul dispariției sale, cu toate că sunt luați în considerare și alți factori, precum bolile, introducerea câinilor și invadarea teritoriului său de către om. Deși oficial este clasificat ca fiind dispărut, există
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
și tigrii, de unde și-a obținut și numele, era în vârful lanțului trofic. Ca marsupial, nu era înrudit de aproape cu aceste mamifere placentale, dar datorită evoluției convergente, avea adaptări asemănătoare. Cele mai apropiate specii înrudite, existente în prezent, sunt diavolul tasmanian și numbatul. Lupul marsupial era unul din cele două marsupiale, alături de oposumul de apă, în care ambele sexe aveau o pungă marsupială. Masculul avea o pungă care acționa pe post de înveliș, protejând organele reproductive externe. Lupul marsupial modern
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
a creat genul "Dasyurus" în care a plasat lupul marsupial. În 1824 a fost separat în propriul gen, "Thylacinus", de către Temminck. Unele studii au plasat lupul marsupial ca fiind un membru de bază al ordinului Dasyuromorphia și ca rudă a diavolului tasmanian, cu toate că studiile publicate în "Genome Research" în ianuarie 2009 sugerează că numbatul ar putea fi mai bazal decât diavolul tasmanian și deci mai apropiat de lupul marsupial. Descrierile lupului marsupial variază, dovezile limitându-se la specimene de pui conservate
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
Temminck. Unele studii au plasat lupul marsupial ca fiind un membru de bază al ordinului Dasyuromorphia și ca rudă a diavolului tasmanian, cu toate că studiile publicate în "Genome Research" în ianuarie 2009 sugerează că numbatul ar putea fi mai bazal decât diavolul tasmanian și deci mai apropiat de lupul marsupial. Descrierile lupului marsupial variază, dovezile limitându-se la specimene de pui conservate, fosile, piei, fotografii și filmări alb negru ale acestuia în captivitate, precum și mărturii de pe teren. Lupul marsupial seamănă cu un
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
prezenta un lup marsupial într-o grădină zoologică în anul 1933. Fălcile erau puternice și musculoase, conținând 46 de dinți. Urmele lupului marsupial puteau fi distinse de cele ale altor specii native sau introduse; spre deosebire de vulpi, pisici, câini, wombat sau diavoli tasmanieni, aceștia aveau pernița din spate foarte mare, iar cele patru din față aranjate într-o linie aproape dreaptă. Membrele posterioare erau similare cu cele din față, dar aveau patru degete în loc de cinci. Ghearele nu erau retractabile. Studiile științifice inițiale
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
ca având un miros distinctiv și puternic, alții ca având un miros vag, specific unui animal, iar unii au spus că nu avea niciun fel de miros. Din această cauză, s-a tras concluzia că, la fel ca ruda sa, diavolul tasmanian, e posibil ca lupul marsupial să fi emanat un miros atunci când era agitat. Lupul marsupial avea un mers țeapăn și oarecum ciudat, ceea ce nu-i permitea să fugă cu o viteză mare. Putea de asemenea să execute sărituri bipede
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
marsupial era nocturn. Aceste observații, făcute în secolul al XX-lea, ar putea fi atipice, din moment ce erau realizate asupra unei specii care era deja foarte aproape de a dispărea complet. E posibil ca unele caracteristici comportamentale să fi fost luate de la diavolul tasmanian. Lupul marsupial trăia în pădurile uscate de eucalipt, în zonele umede și pajiștile din Australia continentală. Picturile rupestre ale indigenilor indică faptul că lupul marsupial trăia de-a lungul Australiei și Noii Guinee. Dovezi asupra existenței acestuia pe continent
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
în cercurile comuniste staliniste și troțkiste, în cele anarhiste, precum și în propaganda antisemită promovată de grupări conducătoare și intelectuale din lumea arabă și musulmană și de simpatizanții acestora, pătrunzând și în narativul de neo-emancipare islamică față de expansionismul modernist reprezentat de „Diavolul cel Mare”, adică SUA și „Diavolul cel Mic”, adică Israelul. Drept critică la adresa antisemitismului camuflat ca antisionism se poate argumenta că de fapt dușmănia gratuită față de țara unui popor nu poate fi separată de dușmănia gratuită față de acel popor. Această
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
în cele anarhiste, precum și în propaganda antisemită promovată de grupări conducătoare și intelectuale din lumea arabă și musulmană și de simpatizanții acestora, pătrunzând și în narativul de neo-emancipare islamică față de expansionismul modernist reprezentat de „Diavolul cel Mare”, adică SUA și „Diavolul cel Mic”, adică Israelul. Drept critică la adresa antisemitismului camuflat ca antisionism se poate argumenta că de fapt dușmănia gratuită față de țara unui popor nu poate fi separată de dușmănia gratuită față de acel popor. Această observație nu delegitimează însă critica obiectivă
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
la Bagdad și la Mardin , în țară și străinătate (Irak, Iordania, Olanda, Turcia, Maroc, Emiratele Arabe Unite, Polonia, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Tunisia, Spania, Austria etc.). Pe lângă studiile de arabistică, este preocupat și de kurdologie, domeniu în care a publicat monografiile "Slujitorii Diavolului"; "Cartea Neagră, Cartea Dezvăluirii" (1994); "Poporul kurd - file de istorie" (1997) etc. Ca poet (în limbile română și arabă), a debutat în anul 1991 cu volumul "Primăvara la Bagdad". A obținut pentru creația sa numeroase premii naționale - cum ar fi
George Grigore () [Corola-website/Science/303206_a_304535]
-
religioase. Patriarhul Moscovei Nikon a fost hotărât să realinieze textele sfinte rusești cu originalele grecești. Dar Nikon a trebuit să facă fața opoziției a numeroși ruși care vedeau în aceste corectări un amestec străin neavenit, sau chiar o lucrătură a diavolului. Când reformele lui Nikon au fost impuse cu forța, a rezultat o primă schismă în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse. Cei care nu au acceptat reformele au fost numiți Credincioșii de rit vechi (staroveri), au fost considerați eretici și au fost persecutați
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
iarba nemuririi dobândită cu atâta trudă de erou, este înghițită de un șarpe spulberând astfel speranța depășirii stadiului de muritor. În Biblie, această reptilă este o ființă mitică, foarte mare și lungă, care are o gândire și o fire rea. Diavolul însuși ia forma unui șarpe pentru a o ispiti pe Eva. În mitologia nordică, șarpele uriaș Jormungand, care înconjoară întreaga lume a oamenilor cu trupul său, se va ridica din ape în ziua de Ragnarok și va contribui, alături de giganți
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
ceea ce implica o trezire la Judecata de Apoi. În Noul Testament nu apare o nouă filosofie despre moarte. Aici se menționează clar că sufletul(omul)poate fi nemuritor, mesajul Noului Testament fiind că Iisus Hristos a învins moartea. Prin stăpânirea morții, diavolul avea pe toți oamenii în puterea sa, însă Iisus, jertfindu-se pentru muritori, i-a eliberat. În Biblie se spune că "cei care cred în Fiul lui Dumnezeu nu vor muri, ci vor avea viață veșnică" (Ioan 3:16). În
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
greșit Euronymous; de aici confuzia. După cum el însuși afirma, Euronymous era un adept al satanismului tradițional, adică venerarea lui Satan ca divinitate, fiind împotriva satanismului modern care îl percepe pe Satan ca pe un simbol al individualismului: Cred într-un diavol cu coarne, un Satan personificat. În opinia mea toate celelalte forme de satanism sunt false. Urăsc faptul că unii creează metode idioate de a face pace eternă în lume și îndrăznesc să numească asta satanism. Satanismul provine din creștinism și
Øystein Aarseth () [Corola-website/Science/302543_a_303872]