7,173 matches
-
(n. 30 octombrie 1735 - d. 4 iulie 1826) a fost primul vicepreședinte (între 1789 - 1797) și al doilea președinte al Statelor Unite ale Americii (între 1797 - 1801). a fost unul dintre cei mai importanți susținători ai din Massachusetts și unul din diplomații majori ai anilor 1770. Considerat pe bună dreptate ca unul dintre , John Adams a devenit fondatorul unei importante familii de , și istorici. Reputația sa ca unul dintre cele mai importante personalități din a crescut constant în ultimii ani. Astfel, istoricul
John Adams () [Corola-website/Science/300726_a_302055]
-
iar cu aceasta ocazie a fost deschis și mormântul regal. Spre surprinderea tuturor Alteței Sale îi lipsea mâna dreaptă. Abia în timpul domniei lui Ladislau I-ul la 30 mai 1084 a fost găsită Sfânta-Mână (în maghiară "Szent-Jobb"). Dovedind o aleasă diplomație, regele Ladislau nu l-a pedepsit pe Mercurius și nici nu a mutat relicva înapoi în capitala statului. Dimpotrivă, în cinstea Sfântului Ștefan a inițiat o abație în proaspăta numită "Szent-Jobb falu" (în maghiară "falu" = sat) și a dat ordin
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
alianță militară cu Regele Ferdinand I, numindu-l pe fiul său, Alfonso, Duce de Calabria, să conducă o invazie împotriva Republicii Florentine. Lorenzo a adunat cetățenii și a cerut sprijinul din partea partizanilor Medici din Bologna și Milano, însă doar datorită diplomației sale a reușit să rezolve criză, călătorind personal la Napoli unde a încheiat un tratat de pace. Acest succes i-a permis lui Lorenzo să asigure schimbările constituționale din cadrul guvernului florentin și a dus la sporirea proriei puteri. Lorenzo, ca
Lorenzo de' Medici () [Corola-website/Science/301000_a_302329]
-
În sec. I î. Hr., societatea geto-dacă trece printr-un proces amplu de modernizare, care a condus la apariția statului dac centralizat, care era o monarhie militară. Primul rege dac a fost Burebista (82-44 î. Hr.). Acesta a unit triburile geto-dace, prin diplomație și lupte, cu ajutorul lui Deceneu (preot) și a creat un stat puternic, cu centrul la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștie. Sub Burebista, statul dac a atins cea mai mare întindere, limitele sale situându-se, potrivit lui Strabon, la N, în Carpații
Regatele dacice () [Corola-website/Science/298618_a_299947]
-
dintre Imperiul Rus, alte țări europene și Statele Unite datau încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. Ca urmare a Revoluției bolșevice ruse din 1917, urmată de retragerea Rusiei din Primul Război Mondial, tânăra republică sovietică s-a găsit izolată în diplomația internațională. În această situație, liderul bolșevic Vladimir Lenin a declarat că Rusia Sovietică a fost „înconjurată de state capitaliste ostile” și că revine diplomației sarcina de a lupta prin mijloace specifice pentru a diviza dușmanii Sovietelor. În acest scop, Lenin
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
urmată de retragerea Rusiei din Primul Război Mondial, tânăra republică sovietică s-a găsit izolată în diplomația internațională. În această situație, liderul bolșevic Vladimir Lenin a declarat că Rusia Sovietică a fost „înconjurată de state capitaliste ostile” și că revine diplomației sarcina de a lupta prin mijloace specifice pentru a diviza dușmanii Sovietelor. În acest scop, Lenin a militat și a reușit pentru constituirea Cominternului (Internaționalei a III-a Comuniste) la Moscova, în 1919, care avea ca obiectiv principal "l"upta
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
și a condus o revoltă ce a distrus sistemul tradițional, medieval, și a început unul științific, european, modern și raționalist. Ecaterina cea Mare (1761-1796) a condus imperiul într-o epocă de aur. Ea a extins națiunea prin cuceriri, colonizări și diplomație. Ea a continuat politica de modernizare a legăturilor cu Europa de Vest începută de Petru cel Mare. Țarul Alexandru al II-lea (1855-1881) a promovat numeroase reforme, cea mai dramatică fiind emanciparea tuturor celor 23 de milioane de șerbi din 1861. Politica
Imperiul Rus () [Corola-website/Science/299140_a_300469]
-
din București. În postura muzicianului începător, Grigore Cugler a compus cîteva lieduri și valsuri, și a fost distins în 1926 cu un premiu "George Enescu" la un concurs rezervat tinerelor talente. A fost de asemenea diplomat de carieră. Intră în diplomație în 1927, devine în 1941 atașat cultural la legația română din Bratislava, rechemat în același an în țară. Devine violonist la Teatrul Național din București. În 1946 devine consul la Oslo dar în 1947 nu se mai întoarce în țară
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
viitoarea sa soție, Ulrica (în actele românești: Ulla Gerda Lizinca Matilda Dyrssen, de naționalitate suedeză, fiica unui fost atașat militar și nepoata amiralului-comandant al Marinei Regale Suedeze), cu care s-a căsătorit în noiembrie 1937 la București. După demisia din diplomație a urmat exilul, consumat peste Ocean, în Peru, unde și-a cîștigat existența ca angajat al unei societăți comerciale (în cursul zilei) și ca prim-violonist al Filarmonicii din Lima (în restul timpului). A publicat "Cartea de bucate" o serie
Grigore Cugler () [Corola-website/Science/299146_a_300475]
-
Creangă" din Chișinău și relațiile internaționale la Institutul European de Înalte Studii Internaționale din Nișă, după care a urmat studii de specializare la Universitatea din Edinburgh, Școala Națională de Administrație din Paris și Centrul de studii în domeniul securității și diplomației al Universității din Birmingham. În 1998 a sustinut doctoratul în științe politice la Academia de Stiinte a Moldovei. Vorbește limbile română (maternă), rusă, franceza, engleză, germană și italiană. În 1992 - 1993 a fost secretar ÎI în Direcția Europa și America de Nord
Oleg Serebrian () [Corola-website/Science/299275_a_300604]
-
martie 2007, Mihai Răzvan Ungureanu a prezentat într-o conferință de presă, bilanțul activității sale de doi ani în fruntea Ministerului Afacerilor Externe. El a apreciat că, în timpul mandatului său, politica externă a României s-a transformat dintr-o "o diplomație a camuflajului la una a sincerității, de la o diplomație a tăcerii la o voce clară, puternică". Printre punctele subliniate în bilanțul prezentat de Ungureanu pentru cei doi ani în care a fost ministru de externe, menționăm următoarele: La data de
Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-website/Science/299836_a_301165]
-
conferință de presă, bilanțul activității sale de doi ani în fruntea Ministerului Afacerilor Externe. El a apreciat că, în timpul mandatului său, politica externă a României s-a transformat dintr-o "o diplomație a camuflajului la una a sincerității, de la o diplomație a tăcerii la o voce clară, puternică". Printre punctele subliniate în bilanțul prezentat de Ungureanu pentru cei doi ani în care a fost ministru de externe, menționăm următoarele: La data de 21 martie 2007, premierul Călin Popescu Tăriceanu a prezentat
Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-website/Science/299836_a_301165]
-
dispute la nivel declarativ, în care și-au adresat critici acide. Tot în iulie 2014, Ungureanu și președintele PMP, Elena Udrea, au avut o dispută, purtată în cadrul platformei de bloguri a ziarului „Adevărul”. Pentru activitatea sa din domeniul culturii și diplomației, Mihai Răzvan Ungureanu a primit următoarele premii și distincții: Interviuri
Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-website/Science/299836_a_301165]
-
s-a remarcat maiorul (viitorul mareșal) Ion Antonescu, șef al Biroului Operații, concomitent cu apelarea la experiența unor ofițeri integri și cu experiență, precum generalul Constantin Christescu, subșef al Marelui Cartier General și generalul Alexandru Averescu. Treptat, cu răbdare și diplomație, generalul Constantin Prezan a reușit să pună ordine în Marele Cartier General, să aplaneze conflictele dintre liderii politici și cei militari, pe subiectul „vinelor” pentru eșecurile din 1916. În acest mod, generalul Prezan a contribuit la realizarea concordanței scopurilor politice
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
24 de ore. Prima fază a bătăliei a continuat pe 13 august cu asaltul frontal al Armatei Roșii asupra capului de pod Praga. În cursul unor lupte grele, Radzymin a fost cucerit pe rând de cele două părți în conflict. Diplomații străini, cu excepția ambasadorilor britanic și al Vaticanului, au părăsit în mare grabă Varșovia. Pe 15 august, Radzymin a căzut din nou în mâinile bolșevicilor, liniile Armatei a V-a poloneză de sub comanda generalului Władysław Sikorski au fost străpunse. Armata a
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
mea strălucită" ("My Brilliant Career"), pe care o consideră „prima lucrare adevărată a vieții mele”. Cu toate acestea, respectiva piesă, precum și niște poeme joyciene adunate sub titlul "Lumină și întuneric" ("Shine and Dark") au ratat publicarea, fiind respinse cu multă diplomație de criticul William Archer. Deși vede în tânărul student un mare talent, Archer îl sfătuiește să nu debuteze încă. O influență remarcabilă asupra lui Joyce o exercită dramaturgul norvegian Henrik Ibsen, care reușește prin creațiile sale să reconcilieze realismul și
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
consilieri de încredere, conduși de William Cecil, I Baron Burghley. În politică a fost mai moderată decât tatăl său, fratele și sora sa. Unul din motto-urile sale era "video ed taceo"(Văd și nu spun nimic). A adoptat o diplomație prudentă, față de marile puteri ale Europei din acea vreme Franța și Spania. După izbucnirea războiului anglo-spaniol, Spania a încercat să cucerească Anglia, iar înfrângerea Armadei spaniole este una din cele mai mari victorii din istoria Angliei. Domnia reginei Elisabeta este
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
ajuns Eduard al VII-lea. Nu a domnit decât până în 1910, însă istoricii i-au atribuit perioadei sale de domnie denumirea de "epoca eduardiană". Nu a avut un rol politic important, dar avusese două responsabilități: era comandantul armatei și șeful diplomației. A încurajat modernizarea armatei și a încheiat cu Franța Antanta Cordială la 8 aprilie 1908. Își permitea să fie mărinimos; finanțele sale erau bine manageriate de Sir Dighton Probyn.A renovat palatele regale, a reintrodus ceremoniile tradiționale și a creat
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
Noica, Horia a fost atras de extrema dreaptă. A fost, timp de șase luni, cuzist și a colaborat în perioada 1937-1941 cu revista antisemită "Sfarmă-Piatră". În anii 1940 - 1945, când a locuit la Roma și Viena, a fost parte a diplomației românești, ca șef de cabinet la Ministerul Propagandei și, ulterior, atașat de presă la Roma. Reprezentarea la Roma a fost întreruptă în anii conducerii statului român de alianța dintre guvernul mareșalului Ion Antonescu și legionari. A revenit în diplomație, de
Vintilă Horia () [Corola-website/Science/298919_a_300248]
-
a diplomației românești, ca șef de cabinet la Ministerul Propagandei și, ulterior, atașat de presă la Roma. Reprezentarea la Roma a fost întreruptă în anii conducerii statului român de alianța dintre guvernul mareșalului Ion Antonescu și legionari. A revenit în diplomație, de data aceasta la Viena. Când România întoarce armele împotriva Germaniei (august 1944), Vintilă Horia și soția lui, Olguța (n. Teohari), sunt internați într-un lagăr german. La sfârșitul războiului, cei doi soți pleacă în Italia. Aici, Vintilă Horia îl
Vintilă Horia () [Corola-website/Science/298919_a_300248]
-
preciza printe altele ca Finlanda să continue războiul cu URSS. În scurt timp Ryti demisionează și este urmat de Mannerheim în poziția de președinte. Aceasta manevră a fost făcută întrucât se ivise posibilitatea Finlandei de a ieși din război folosind diplomația și Mannerheim era în măsură să asigure acest lucru dată fiind prestanța sa. Germania era slăbită, iar ofensiva de vară a URSS fusese oprită. Inițial Mannerheim a refuzat postul deoarece nu erau posibile alegeri generale dar în final a acceptat
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
pe față. </spân><spân style="font-size: medium;"> Filmul se încheie</spân><spân style="font-size: medium;"> tot cu o mască, una bulgăreasca, care ”alunga spiritele rele”. La rândul ei, Ines este într-un soi de continuă ”schizofrenie socială”, jucând tare între diplomație și ”mâna forțe” interacțiunile cu lumea de corporație. </spân></p> Dincolo însă de această prezentare destul de lipsită de echivoc a măștii, ea este un substitut pentru o cheie de interpretare a filmului. Măștile, sau identitățile sociale pe care le jucăm
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
special în țări din Commonwealth precum India, Sri Lanka, Pakistan sau Africa de Sud, precum și în multe organizații internaționale. Engleza modernă este denumită adeseori „lingua franca” globală. Engleza este limba dominantă pe plan internațional în domeniile comunicației, științei, afacerilor, aviației, divertismentului, radioului și diplomației. Influența Imperiului Britanic este motivul principal pentru răspândirea inițială a limbii mult dincolo de limitele Arhipelagului Britanic. În urma celui de-al Doilea Război Mondial, influența economică și culturală crescândă a Statelor Unite a accelerat profund răspândirea acestei limbi. Într-o zi obișnuită
Limba engleză () [Corola-website/Science/296521_a_297850]
-
lui Adolf Hitler în Germania. Producțiile realizate, erau o mistificare totală a realității, în special prin documentare și jurnale de actualități. Nici filmele de ficțiune nu erau scutite de această formă de influențare, subiectele abordate fiind "adaptate cerințelor ideologiei". Numai diplomația în exprimare a realizatorilor, scenariști și regizori, a făcut posibilă realizarea unor filme de un înalt nivel artistic sub niște dictaturi ca cele ale lui Stalin și Adolf Hitler. Așa a fost posibilă realizarea unor filme ca: "Crucișătorul Potemkin" (Serghei
Film () [Corola-website/Science/296538_a_297867]
-
la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez. Vorbea engleza, franceza, germana, suedeza, daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă. Stabilit în România prin căsătorie (1916), Constantin I. Karadja a devenit cetățean român. Intrat în diplomație în 1920, a servit în misiuni diplomatice în calitate de consul la Budapesta (1921-1922) și consul general la Stockholm (1928-1930) și Berlin (1931-1941). În 1941 a devenit directorul depatamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe. Dispunând și de o solidă pregătire în domeniul
Constantin Karadja () [Corola-website/Science/307114_a_308443]