7,253 matches
-
trupelor din regiune, a pornit cu forțele terestre spre Kufra. Informațiile arătau că oaza este apărată de două linii defensive cu punctul forte fortul El Tag, aceste linii fiind formate din garduri de sârmă ghimpată, tranșee, mitraliere și artilerie antiaeriană. Garnizoana era compusă din militari ai infanteriei coloniale sub comanda colonelului Leo, plus trupe auxiliare. În afară de infanterie, oaza mai era apărată de o companie mobilă specializată, predecesorul vestitei „La Compania Auto-Avio-Sahariana”. Militarii acestei companii erau veterani ai războiului în deșert, care
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
militarii companiei mobile italiene, reușind să o înfrângă pe 17 februarie. După acest succes, Leclerc a încercuit oaza El Tag și, în ciuda unor atacuri ale resturilor companiei mobile italiene și a atacurilor din aer, trupele au organizat un asediu al garnizoanei italiene. După lupte care au durat până pe 28 februarie, italienii, în ciuda superiorității lor numerice, au inițiat negocieri pentru capitulare. Garnizoana italiană s-a predat pe 1 martie 1941, oaza Kufra intrând sub controlul FFL. Bătălia de la Bir Hakeim (26 mai
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
și, în ciuda unor atacuri ale resturilor companiei mobile italiene și a atacurilor din aer, trupele au organizat un asediu al garnizoanei italiene. După lupte care au durat până pe 28 februarie, italienii, în ciuda superiorității lor numerice, au inițiat negocieri pentru capitulare. Garnizoana italiană s-a predat pe 1 martie 1941, oaza Kufra intrând sub controlul FFL. Bătălia de la Bir Hakeim (26 mai 1942 - 11 iunie 1942) s-a dus între Afrika Korps și Divizia I franceză, sprijinită de Divizia a 7-a
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
Maximus la nordul Dunării s-au desfășurat în toamna anului 101, romanii neavând probabil timpul necesar pentru încheierii operațiunilor din cauza venirii iernii, care a adus cu sine necesitatea construirii de castre. Odată cu venirea primăverii, Laberius lasă în castrele construite mici garnizoane, se deplasează pe Olt și ajută ulterior la desfășurarea ofensivei romane spre Mureș și mai apoi în valea Streiului. Castrul de la Drajna de Sus, alături de cele de la Mălăiești și Pietroasele a servit așadar ca adăpost armatelor lui Laberius Maximus în timpul
Castrul roman de la Drajna de Sus () [Corola-website/Science/314434_a_315763]
-
al dinastiei. Li Zicheng a condus apoi o coaliție de forțe rebele de 200.000 de soldați (cifră oarecum contestată, unii istorici estimând o armată de 100.000 de soldați) pentru a-l înfrunta pe generalul Wu Sangui, comandant al garnizoanei Ming de la Trecătoarea Shanhai. Trecătoarea Shanhai este o trecătoare esențială a Marelui Zid Chinezesc, situată la 80 km nord-est de Beijing, si de ani de zile a fost apărarea ce i-a împiedicat pe manciurieni să atace direct capitala Ming-ului
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
matematicieni, cartografi, astronomii și consilieri ai împăratului. Relația de încredere a fost însă pierdută în „Controversă Riturilor” de mai tarziu. Cu toate acestea controlul Mandatului Cerului, a fost o sarcină descurajanta. Vastitatea teritoriului Chinei însemna că existau suficiente trupe de garnizoana doar pentru orașele cheie. Trupe ce formau coloana vertebrală a unei rețele de apărare, care s-a bazat foarte mult pe soldații Ming ce se predaseră. În plus, trei generali Ming, ce s-au predat, au fost distinși pentru contribuțiile
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
că viceregele cel mai onorabil și puternic din rândul celor opt. De la mijlocul secolului al XVIII-lea, Qing a pus cu succes regiunile exterioare, cum ar fi Mongolia Interioră și Exterioră, Tibet și Xinjiang sub controlul său. Comisari Imperiali și garnizoane au fost trimise în Mongolia și Tibet pentru a supraveghea administrarea. Aceste teritorii au fost, de asemenea, sub supravegherea unei instituții a guvernului central, numită Lifan Yuan. Provincia Qinghai a fost, de asemenea, pusă sub controlul direct al curții Qing
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
000 de trupe la acel moment, a fost împărțită în mod egal: jumătate a fost desemnată Armata Interzisă a celor Opt Steaguri (chineză :禁 旅 八旗; pinyin : jìnlǚ Baqi ) și a fost staționată în Beijing. Ea a servit atât că garnizoana a capitalei, cât și că forța de atac principala a guvernului Qing. Restul trupelor Steagurilor au fost distribuite pentru a păzi orașele cheie din Chină. Acestea au fost cunoscute sub numele de Armată Teritorială a celor Opt Steaguri (chineză simplificată
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
Baqi ). Curtea manciuriana, perfect conștientă de propriul statut de minoritate, a consolidat o politică strictă de segregare rasială între manciurienii, mongolii și chinezi han de teama de a fi sinicizați de către aceștia din urmă. Această politică se aplică direct în garnizoanele Steagurilor, dintre care cele mai multe au ocupat o zonă separată, împrejmuita de ziduri, în orașele în care erau staționate. În orașele în care există un spațiu limitat, cum ar fi în Qingzhou , s-a construit un nou oraș fortificat pentru a
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
dintre care cele mai multe au ocupat o zonă separată, împrejmuita de ziduri, în orașele în care erau staționate. În orașele în care există un spațiu limitat, cum ar fi în Qingzhou , s-a construit un nou oraș fortificat pentru a găzdui garnizoana Streagurilor și familiile lor. Beijing fiind scaunul imperial, regentul Dorgon a mutat cu forța toată populația chineză în suburbiile din sud, care au devenit cunoscute sub numele de „Cetatea Exterioră" (chineză :外 城; pinyin: wàichéng ). Cetatea de la nord, numită „Cetatea
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
pinyin: wàichéng ). Cetatea de la nord, numită „Cetatea Interioră" ( chineză :内 城; pinyin : nèichéng) a fost alocată celor Opt Steaguri manciuriene rămase, fiecare responsabile de păzirea unei secțiuni a Cetății Interiore din jurul Palatului Imperial. Politica de a plasa trupele Steagurilor că garnizoane teritoriale nu a fost de a proteja, ci pentru a inspira venerație, populației subjugate, pe cu consecință pierderii îndeletnicirii lor de soldați de cavalerie. Ca urmare, după un secol de pace și lipsa de formare militară de teren, trupele Steagurilor
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
nu mai puteau opri rebeliuni interne și nici să țină invadatorii străini la distanță. Timpuriu, în timpul Rebeliunii Taiping, forțele Qing au suferit o serie de înfrângeri dezastruoase, culminând cu pierderea orașului - capitala regională - Nanjing în 1853. Rebelii au masacrat toată garnizoana manciuriana și familiilor lor și au stabilit orașul drept capitală lor. La scurt timp după aceea, o forță expediționara Taiping a pătruns spre nord, până în suburbiile Tianjinului, aproape de Beijing. În disperare de cauză, curtea Qing comandă unui mandarin, Zeng Guofan
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
spre câmpia Palestinei le-a fost deschis. Fără să întâlneascăvreo rezistență acești ultimi cruciați, la începutul verii anului 1099, ajungeau la Ierusalim, unde califul fatimid din Egipt, Al-Amir, dornic să instituie hegemonia islamului șiit în Palestina, așezase în 1098 o garnizoană puternică, compusă din arabi și sudanezi. În dimineața zilei de 6 iulie, de pe culmea muntelui situat lângă Emmanus, cruciații au zărit prima dată strălucind sub soarele dogoritor, zidurile orașului sfânt mult visat.Un strigăt de bucurie, țâșnit din câteva zeci
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
avea nici pe departe apă suficientă pentru nevoile unei armate. Caii mureau de sete, iar cadavrele lor infectau locul. Regiunea săracă în lemn nu oferea material necesar construirii mașinilor de război, iar numărul asediatorilor era mai mic decât cel al garnizoanei din Ierusalim, în plus el amenința să se micșoreze încă, datorită molimei ce izbucnise. Greutățile întâmpinate în cucerirea Ierusalimului au fost ultima picătură care a distrus mirajul. Lumea uitase să se roage. Toate mizeriile fizice au fost exploatate. În jurul fântânii
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
septembrie 1848, trei puternice coloane militare otomane au pătruns în București, după arestarea fruntașilor revoluționari și zdrobirea rezistenței poporului neînarmat. În fața celei de-a treia coloane otomane, comandată de Kerim-pașa, au stat trupele aflate sub comanda Colonelului Radu Golescu, Comandantul Garnizoanei București. Colonelul Radu Golescu concentrase în Dealul Spirii Batalionul 2 din Regimentul 2 Linie Infanterie și Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie, punându-le sub comanda Maiorului Nicolae Greceanu. Spre aceste trupe se îndrepta și compania de pompieri
Bătălia din Dealul Spirii () [Corola-website/Science/313431_a_314760]
-
conducte de câte 84 km lungime. 1976: la 1 Octombrie este înființat Centrul de Scafandri din Constanța care va continua activitatea de cercetare în domeniul hiperbar. Centrul de Scafandri a luat ființă prin desființarea Grupului 279 Scafandri (U.M. 02145) din garnizoana Mangalia, tehnica și efectivele grupului intrând în compunerea Centrului de Scafandri. Organizarea Centrului de Scafandri la înființare a avut următoarea structură: Comandamentul Centrului de Scafandri cu subunități de bază (Grupul Scafandri de Mare Adâncime (G.S.M.A.), Grupul Scafandri de Luptă, Cabinetul
Scufundare profesională () [Corola-website/Science/313843_a_315172]
-
Anjou unde domnea René I de Anjou .Sub masca unei vizite de curtoazie, Ludovic sosi la Angers cu oastea sa și îl puse pe ducele René în fața unui fapt împlinit. Ceru cheile orașului și instală de îndată în cetate o garnizoană regală, comanda ei încredințând-o lui Guillaume de Cerisay. Simțindu-se deja slăbit de bătrânețe la 65 ani, René I a cedat nepotului său, regele Franței, fără luptă, și s-a retras în Provence, unde rămăsese suveran. În schimb Anjou
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
multă rezistență, până la lacul Tiberiada și aici și-a așezat tabăra de luptă. Primul lui gând a fost să atace orașul cu același nume. Zidurile de incintă au fost distruse, casele incendiate și o luptă inegală s-a angajat cu garnizoana din cetate, unde se adăpostise o parte din locuitori. În tot acest timp, regele se afla la Acra. Aici convocase pe toți baronii, pe marele magistru al ordinului templierilor și reprezentanți ai ordinului ospitalierilor pentru a le ține un consiliu
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
1 roșiori din Galați. În dorința de a se perfecționa, urmează Școala specială de cavalerie din Târgoviște, iar în 1909 Școala de cavalerie italiană de la Tor di Quinto. La 1 aprilie 1909 este mutat la Divizionul de cavalerie Dobrogea, cu garnizoana la Tulcea. Exact peste un an, la 1 aprilie 1910 este avansat locotenent. În vara anului 1910 suferă, în urma unei căzături de pe cal, câteva fracturi și este declarat inapt pentru echitație. În acea perioadă, mai ales în urma primului zbor efectuat
Mircea Zorileanu () [Corola-website/Science/314889_a_316218]
-
al brigăzii. Înaintarea sa rapidă în grad a fost favorizată de epurarea cadrelor ofițerești făcută de britanici după Revoluția din Rusia. Profitând de haosul politic de la Teheran, Reza Khan, în fruntea unui detașament de maxim 4.000 de soldați din garnizoanele din Qazvin și Hamadan, a intrat în forță în Teheran în 1921. După această lovitură de stat, Reza Khan a devenit cea mai puternică persoană din Iran. Lovitura de stat a fost lipsită de vărsare de sânge în cea mai
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
ales poziția Fortului Henry, și i-a dat numele senatorului din Tennessee Gustavus Adolphus Henry Sr.. Întrucât Fort Donelson era pe malul de vest al Cumberlandului, el a ales malul estic al râului Tennessee pentru al doilea fort astfel încât o garnizoană să poată călători între ele pentru apărarea ambelor poziții, despre care credea că nu pot fi atacate simultan. Spre deosebire de fortul de pe Cumberland, Fort Henry se afla pe un teren jos și mlăștinos, dominat de dealurile de pe malul celălalt. Ca avantaj
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
deteriorării carcasei metalice a torpilelor. În zilele de 4 și 5 februarie, Grant și-a debarcat diviziile în două puncte diferite, pe a lui McClernand la 5 km nord pe malul de est al Râului Tennessee pentru a tăia retragerea garnizoanei și pe a lui C.F. Smith pentru a ocupa Fort Heiman din Kentucky, cu scopul de a asigura căderea fortului. Bătălia, însă, a fost până la urmă una mai ales navală și s-a încheiat înainte ca infanteria să intre în
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
luptă de interese personale. Prima regiune din Grecia Centrală care s-a ridicat la luptă a fost Phocis pe 24 martie. Boeotia și Livadeia au fost cucerite de Athanasios Diakos pe 29 martie. Două zile mai târziu a fost cucerită Teba. Garnizoana otomană a rezistat în citadela capitalei regionale Salona până pe 10 aprilie, când a fost cucerită de greci. În același timp, grecii au fost înfrânți la Alamana de armata lui Omer Vryonis, luptă în timpul căreia a fost ucis Athanasios Diakos. Înaintarea
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
pe vasele grecești care i-a evacuat în insulele Mării Egee. Încă de la începutul revoluției, succesul războiului naval a fost vital pentru greci. Dacă grecii nu ar fi reușit să contracareze acțiunile flotei otomane, aceasta ar fi fost capabilă să aprovizioneze garnizoanele turce izolate și să asigure debarcarea de trupe din provinciile asiatice ale Imperiuluiu Otoman. Eșecul acțiunilor navale ale grecilor ar fi dus la zdrobirea insurecției. Flota elena a fost înzestrată în principal de locuitorii bogați ai insulelor egeene, în special
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
de capitala Italiei în martie 1861, când primul Parlament italian s-a întâlnit în vechea capitala regatului piemontez, Torino. Cu toate acestea, guvernul italian nu a putut intra in posesia a capitalei sale, deoarece Napoleon al III-lea ținuse o garnizoana franceză în Roma, în scopul de a proteja statul papei Pius al IX-lea. Posibilitatea de a elimina statele papale a venit atunci când războiul franco-prusac a inceput in iulie 1870, și Napoleon al III-lea trebuit să ia garnizoana lui
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]