7,834 matches
-
sau la pervaz, cum apucă fiecare. „Bufet suedez”. Frugal și neglijent. După banii care se învârt pe aici, ai zice că-i o sfidare la adresa noastră (portughezii - mult mai limitați în fonduri - s-au dovedit cei mai ospitalieri și mai generoși până acum cu scriitorii din Trenul Literaturii!). Andrei Bodiu îmi povestește scene de la Parlamentul European și-mi spune că a avut un reading destul de reușit la o bibliotecă la care s-a întâlnit cu Adriana Popescu, atașatul cultural al Ambasadei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
englezi și cei germani la Charlerois, unde s-a jucat partida: scaune de plastic folosite pe post de muniție de război, tunurile de apă ale forțelor de ordine lovind în plin, polițiști călare, arestări la grămadă și bastoane de cauciuc generos distribuite - o adevărată mană cerească pentru televiziuni. „Capitala Europei” ne-a cam umplut de deziluzii. 18 iunie, duminică VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun la restaurantul hotelului nostru, care are un nume frumos - Argus. La bucătărie sunt niște chinezi care încearcă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
proiect cum nu mai existase vreodată: să străbați mii de kilometri prin Europa, traversând țări și frontiere, optimist și surâzător, împlătoșat în conștiința unicității ce ți se dăruise, de scriitor liber-voiajor (cum ai spune „liber-profesionist“ sau „liber-cugetător”), căruia niște sponsori generoși și nevăzuți, „topiți” în niște abrevieri enigmatice, îți ofereau această ocazie rară, de a te exprima pe tine însuți și de a te îmbiba cu parfumul, cu spiritul locurilor vizitate. Identitate versus alteritate. Dar pe măsură ce orașele bifate se rânduiau în urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fumând. Ne cer bani. Nu le dăm nimic și, surprinzător, ne lasă în pace. Probabil s-au obișnuit să fie refuzați, iar speranța că alți turiști - podul e un fel de punct de control spre orașul vechi - vor fi mai generoși îi oprește să comenteze zgârcenia celor care-i refuză. Mă gândesc că ar trebui plătiți măcar pentru faptul că se lasă contemplați. Afișează, așa, o neglijență studiată: fețe tinere schimonosite de barbișoane, tricouri spălăcite, blugi uzați, curele cu catarame mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
plicticos... Votăm constituirea unei Rețele Internaționale Literare, care să ajute scriitorii (scrisul în general) să reziste invaziei mass-media și să faciliteze relațiile dintre creatorii din diverse țări, precum și schimbul de texte literare. Alte puncte ale rezoluției sună la fel de optimist, chiar generos: mai multe traduceri și, evident, mai mulți traducători din literaturile „mici” ale Europei; participarea la festivaluri și congrese; crearea de oportunități pentru publicarea autorilor - a celor din țările postcomuniste inclusiv - în limbi de mare circulație. Rețeaua Internațională Literară activează doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
politică s-a năruit sau a fost aplicată de inși nevrednici, de oportuniști sanghinari, credința lor - mai bine zis, „nevoia lor de credință” - nu poate fi trădată, uitată! E poate sublimul epocii noastre, aceste legiuni de tineri scriitori supradotați și generoși cu ființa și destinul lor până la absurd - un tip de absurd, cel social! -, un sublim ce se îneacă în grotesc, e adevărat, dar... mai suntem noi, azi, noi, „oamenii moderni”, capabili de Tragic?! Nu e oare Grotescul - tragicul zilelor noastre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
încărca de ani și decenii de timp!...Ă Cezar, când l-am cunoscut, era student la Litere, împreună cu soția sa, Lenuța (ce a semnat mai târziu câteva volume lirice sub numele de Elena Baltagă, și cum Nichita avea acea inimă generoasă și energie pe care le întâlnești la puțini debutanți în litere (mulți își văd de interesele lor în primul rând!Ă, de a-i „împinge” și pe prietenii săi sub ochii „șefilor”, l-a prezentat pe Cezar „boss-ului” Gazetei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mea și pe ideile mele ca și... Partidul?! Ne-am văzut și „ne-am vorbit” după mai bine de un deceniu de înstrăinare „în aceeași țară, în aceeași cultură”, abia la Paris, în casa prietenului meu, romancierul Virgil Tănase. (Care, generos, cum a fost și cu mine, și cu alți scriitori români propășiți în orgoliosul Paris, l-a ajutat să-și publice la editura sârbului Dimitrievici de la Laussanne, L’âge d’homme, excelenta sa monografie despre Gogol.Ă 2 Am vorbit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eram cu toții „contra tiranului”. Ceea ce mă contraria era însă faptul, menționat mai sus, că opoziția lor nu era una radicală, în fapt, ei admiteau sistemul comunist „în idealitatea sa”, uitând faptul că orice utopie axată pe nu importă care idei „generoase ale umanității”, aplicată în practică de un aparat polițienesc și ideologic primitiv - și orice putere se încarcă cu un spor de arbitrariu și de primitivism chiar și în societățile cele mai „civilizate” (dovadă Germania hitleristă care a vrut să aplice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai puțin ascunsă! -, de a fonda o dinastie!... O contradicție in adjecto pentru un sistem și o ideologie colectivistă, comunistă, nu numai „antisovietică”, dar și profund anti-leninistă. Probabil, în ultimă instanță, paranoia puterii de care era posedat tot mai evident - generos și pervers alimentată nu numai de unii oportuniști locali, interni, dar și de unele mari state care, la modul cinic, așa cum procedează de altfel imperiile, îl foloseau pe „micul și îndărătnicul om” nu numai pentru a adânci fisurile din lumea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de autor - exorbitante în vremea stalinismului și numai pentru „cei ce serveau!” - se reduceau simțitor, ca și celelalte privilegii legate de statutul „scriitorului angajat”, statut copiat întocmai de la sovietici. Iar legea dreptului de autor, inițiată de Sadoveanu prin ’57, calcula generos câștigul lunar al unui membru al Uniunii și publicist la cuantumul salariului unui director de minister. Apoi, cum o spuneam, deja în primii ani ai „domniei” lui Ceaușescu, acest cuantum era redus simțitor, prin impozite progresive pe articole și colaborări
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unificarea din 1870, ducate aflate sub o dură stăpânire autoritară de tip post-feudal, cunoscută sub numele de „absolutismul german”?! Au putut opri aroganții duci și acoliții lor explozia vitalității și a geniului unui popor încă împărțit, venit târziu la masa generoasă a artelor și științelor?! Sau totalitarismul țarist și „ohrana” lor, serviciile lor de cenzură și de pândă și represiune brutală au putut ele împiedica uriașul secol al XIX-lea rus în literatură, filozofie și chiar știință?! Paradoxul absolut face ca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Nichita Stănescu, Ștefan Bănulescu, Nicolae Manolescu, Marin Sorescu și... Adrian mi l-a spus și pe al cincilea, dar numele îmi scapă acum; dar poate fi întrebat D. Țepeneag, care a făcut și el aluzie în câteva rânduri la „trădarea generoșilor”. Fapt interesant, în aceeași zi de sâmbătă eu luasem masa cu Nichita, la invitația mea, la restaurantul Berlin. Am ieșit din local pe la orele trei și, cum aveam mașina parcată în față, i-am propus prietenului meu să-l conduc
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
simetrii și redundanțe. Chiar și timpul de lectură, acel „timp” special pe care-l petreci cu același volum de hârtie tipărită în mână, în acel tip de intimitate specială, inconfundabilă, prețioasă, necesară multor, multor generații de europeni, acel timp larg, generos, complice și savant este, indiscutabil, un element al valorii. Nordic, dacă vreți, în cazul meu înseamnă și „apropierea” sentimentală și ideatică nu numai de corifeii Școlii Ardelene, începând cu primul martir al „latinității poporului nostru” - vlădica Inochentie Micu-Klein, alungat de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și tigrul. Oare Dumnezeu se împarte în două pentru a domni mai bine? Aș fi alungat acest gând răutăcios dacă n-aș fi văzut un alt vorbitor, câteva minute mai târziu, palestinian și ierosolimitan prin naștere, un spirit cultivat și generos, surprins ca și când ar fi căzut din lună aflând din gura acelorași doi rabini că unui evreu ortodox îi este interzis să calce pe Haram al-Charif. Ar risca în acest caz, impur cum e, să profaneze incinta Templului (măcar că aceasta nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spun "punere în valoare". Nu că ar gândi că singurul amerindian bun este amerindianul mort, dar "a coloniza" înseamnă pentru ei "a civiliza". Le faci adică niște servicii unor arierați, le aduci știința, medicina, modernitatea, egalitatea bărbat / femeie. E ceva generos, umanitar, arhilăudabil. Și atunci, cum poți să arunci cu pietre, cu bombe? E oribil. E o nebunie. Pur și simplu, ei nu înțeleg. Dar, acestea fiind spuse, să nu disperăm, înveți la orice vârstă. Ei da, chiar așa. Noi îl
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi întotdeauna eficace (statul exista, era acolo încă înainte de a fi declarat și recunoscut, în 1947, ca și armata, de altfel): un teatru cu două scene, dintre care pe prima, pentru publicul internațional, se tot repetă cuvinte vagi cu conotații generoase (retragere, coexistență, stat), lucrurile serioase (implantări, drumuri, tuneluri, rețeaua de conducte pentru apă) petrecându-se pe cea de-a doua, pe teatrul de operații care va și decide până la urmă (fără publicitate). Cunoscând funcționarea democrației de opinie, care are nevoie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Oscar Han pentru un "cap de expresie"; prin atelierul sculptorului se perindaseră Cezar Petrescu, Ion Pillat și Ionel Teodoreanu (despre care artistul formulează rezerve). Din parte-i, Sadoveanu regretă "slăbiciunile lui Păstorel, care e băiat așa de bine dotat" și "generos". Mențiuni în fugă despre Nichifor Crainic, N.I. Herescu, Istrate Micescu, C.I. Parhon și Pamfil Șeicaru. Îl amuză anecdotele colportate de Brătescu-Voinești, de arhiereul Tit Simedrea, de alții, pe care le și notează în carnete. Îi repugnă comportamentul actorului Ștefan Ciubotărașu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de mult și se exprimă tufos. "Ce vrai să spui d-ta? n-am înțeles; spune, te rog, cu vorbe simple." Am vorbit cu părere de rău despre slăbiciunile lui Păstorel, care e băiat așa de bine dotat, cu sufletul generos. Dela O. Han am venit la "Cartea Românească". Înainte de a intra la Editură, m-am întâlnit cu Brănișteanu, gazetarul dela "Adevărul" om cultivat și de treabă, care mi s-a plâns că a ajuns a trăi foarte greu, că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
săi. Să fie lângă cel ce face Binele, să apere în chip dezinteresat pe cel nedreptățit, să aline suferințile și mizeria. În locul pe care-l ocupă în funcția de Stat, în breasla liberă, în partidul în care militează, să fie generos și integru. Mila și caritatea să-i fie efective. Sărmanii n-au nevoie de tirade lirice, ci de pâine. Se poate oare înțelege altfel adevăratul patriotism? Această tagmă, la noi necunoscută și bârfită, râvnește așadar să fie o alianță de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ca fenomen cultural intrinsec folclorului românesc, ea a ajuns în atenția cercetătorilor doar tangențial, definirile proce¬sului de trecere nefiind aprofundate cu exemple din toate speciile literare în care apare. Demersul acesta, pe cât de nou și dificil, pe atât de generos, descoperă în creațiile populare arhetipuri universale, în mijlocul cărora „sentimentul românesc al ființei” a reușit să dezvolte forme unice. Studiile dedicate conceptului de inițiere identifică trei tipuri ale ritualului: cel dintâi se referă la trecerea de la statutul de adolescent la cel
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cai. Moartea felinei capătă o semnificație rituală, ea preia necesitatea sacrificiului inițiatic, pentru a asigura eroului armăsarul ce implică victoria. Sistemul de valori transmis feciorului respectă norma tradițională a cumpătării în fața formei opulente. Pisica îl ajută să distingă dincolo de aparența generoasă, golul vital, în opoziție cu aspectul mizer, compensat de forța interioară extremă, adevărata esență pe care trebuie să o recunoască inițiatul.. Cocoșul este activ în modelarea destinului inițiatic, el are rolul unui „denunțător al celor răi”. Abilitatea lui de a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu obiecte de vânzare la preț redus. Cu banii câștigați, îmi spunea că intenționează să construiască o grădiniță în misiunea din Ecuador unde lucrează și preotul Bartolomeu Blaj. M-a invitat în biroul lui și cu același surâs larg și generos mi-a vorbit despre Camino arătându-mi pe calculator numeroase fotografii ce le-a făcut în luna mai, anul acesta. Mi-a împrumutat un rucsac foarte bun, căci eu nu am găsit în Iași unul pe gustul meu, și la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
care flutură steagul Ordinului Cavalerilor de Malta. Este aici un albergue de peregrinos (han al pelerinilorî, dar mi-am continuat drumul cu elan spre următorul sat Zariquiegui. - Cât de curate și ordonate sunt satele pe aici! Trotuare pietruite largi și generoase, nenumărate mușcate la ferestre, curățenie peste tot. Păcat că biserica era închisă. Am început să urc, un urcuș lung pe un drum îngust și pietros, iar rucsacul nu mai era atât de ușor. Și nu era nici un pelerin la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
vremuri străvechi, din ultimul milion de an, iar situl este patrimoniu Unesco. Mă opresc la un bar pentru o bere fară alcool iar lângă mine se așează un pelerin german, un bărbat înalt și puternic, cu un zâmbet amabil și generos. își lasă și el jos rucsacul și servește ceva. îmi spune că vrea să ajungă până la Burgos ceea ce mi se pare prea mult; încă 23 de km, după ce a parcurs deja 16. Privindu-l cum arată, cum este echipat, cred
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]