6,717 matches
-
în cele din urmă a liniilor de heliu pe frecvența de 587.6 nm. Înainte de a deveni supernovă, o stea masivă este organizată că o ceapă, cu straturi de diferse elemente care fuzionează. Cel mai exterior strat este cel de hidrogen, urmat de heliu, carbon, oxigen ș.a.m.d. În momentul în care stratul exterior de hidrogen este pierdut, următorul strat este expus (heliu în principal amestecat cu alte elemente). Acest fenoment se întâmplă când stea foarte fierbinte și masivă ajunge
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
deveni supernovă, o stea masivă este organizată că o ceapă, cu straturi de diferse elemente care fuzionează. Cel mai exterior strat este cel de hidrogen, urmat de heliu, carbon, oxigen ș.a.m.d. În momentul în care stratul exterior de hidrogen este pierdut, următorul strat este expus (heliu în principal amestecat cu alte elemente). Acest fenoment se întâmplă când stea foarte fierbinte și masivă ajunge la un punct în evoluția să când o semnificativă parte a masei sale este pierdută datorită
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
stelar. Stelele masive (25+ mase solare) pot pierde până la 10 mase solare în 100.000 de ani. Supernovele de tip Ib și Ic se presupune că sunt produse prin colapsul nucleului stelelor masive care și-au pierdut straturile exterioare de hidrogen și heliu, prin vinturi solare sau prin transfer de masă către o stea pereche. Pierderea rapidă de masă se poate întâmpla în cazul steleor de tip Wolf-Rayet și aceste obiecte masive prezintă o spectra unde absentează hidrogenul. Urmașii de tip
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
straturile exterioare de hidrogen și heliu, prin vinturi solare sau prin transfer de masă către o stea pereche. Pierderea rapidă de masă se poate întâmpla în cazul steleor de tip Wolf-Rayet și aceste obiecte masive prezintă o spectra unde absentează hidrogenul. Urmașii de tip Ib au ejectat majoritatea hidrogenului din atmosferă exterioară, în timp ce cei de tip Ic au pierdut atît învelișul de hidrogen cît și cel de heliu. În alte privințe mecanismele care stau în spatele formării supernovelor de tip Ib și
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
solare sau prin transfer de masă către o stea pereche. Pierderea rapidă de masă se poate întâmpla în cazul steleor de tip Wolf-Rayet și aceste obiecte masive prezintă o spectra unde absentează hidrogenul. Urmașii de tip Ib au ejectat majoritatea hidrogenului din atmosferă exterioară, în timp ce cei de tip Ic au pierdut atît învelișul de hidrogen cît și cel de heliu. În alte privințe mecanismele care stau în spatele formării supernovelor de tip Ib și Ic sunt similare cu cele de tip ÎI
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
se poate întâmpla în cazul steleor de tip Wolf-Rayet și aceste obiecte masive prezintă o spectra unde absentează hidrogenul. Urmașii de tip Ib au ejectat majoritatea hidrogenului din atmosferă exterioară, în timp ce cei de tip Ic au pierdut atît învelișul de hidrogen cît și cel de heliu. În alte privințe mecanismele care stau în spatele formării supernovelor de tip Ib și Ic sunt similare cu cele de tip ÎI, plasînd astfel tip Ib/c între Ia și ÎI. Datorită acestor similarități supernovele de
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
lume pentru tehnologia sa modernă în ceea ce privește explorarea subacvatică la mare adâncime. Linia de afaceri include: Încă din primii ani de la înființare, COMEX a desfășurat o intensă activitate de pionierat în scufundarea de saturație de mare adâncime. Compania a experimentat utilizarea hidrogenului ca gaz de respirație pentru scafandri în amestecurile respiratorii binare hidrogen-oxigen (Hidrox) și ternare hidrogen-heliu-oxigen (Hidreliox). Aceste teste au început în anul 1968 cu esperimentul Hydra I și au culminat cu Hydra X în 1992, când scafandrul Theodoros Mavrostomos a
Comex S.A. () [Corola-website/Science/322312_a_323641]
-
început în anul 1968 cu esperimentul Hydra I și au culminat cu Hydra X în 1992, când scafandrul Theodoros Mavrostomos a atins adâncimea record de 701 metri în scufundare simulată într-o cameră hiperbară din laboratorul hiperbar Comex. Utilizarea de hidrogen pentru scufundări de mare adâncime a fost determinată de necesitatea de a se depăși problemele cauzate de sindromul nervos al înaltelor presiuni (SNIP) cauzate de narcoza heliului. În 1977 societatea COMEX a livrat României instalația de scufundare Ulyss, transportată de la
Comex S.A. () [Corola-website/Science/322312_a_323641]
-
o cocă inițial concepută de către Jacques-Yves Cousteau, dar nu a fost finalizat datorită lipsei de fonduri. Submarinul a fost proiectat cu un sistem complet de scufundare în saturație la bord, iar centrala nucleară este capabilă să producă cantități însemnate de hidrogen și oxigen prin electroliza apei, atât pentru propulsie dar și pentru gazul respirator al scafandrilor.
Comex S.A. () [Corola-website/Science/322312_a_323641]
-
linii de absorbție în spectrul jupiterian legate de disulfură (S) și de disulfură de carbon (CS), prima lor detectare pe Jupiter și doar a doua detectare pe un corp ceresc. Au fost detectate și alte molecule, precum amoniac (NH) și hidrogen sulfurat (HS). Cantitatea de sulf obținută este mult mai ridicată decât cea la care se așteptau cercetătorii într-un mic nucleu de cometă, ceea ce arată că materia provenind de pe Jupiter este prezentă. Moleculele conținând oxigen, cum este dioxidul de sulf
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
spectrului electromagnetic cu lungimea de undă, datorată diferitelor tranziții de energie. La sfârșitul secolului al XIX-lea, lumea științifică se interesează și de calitatea iluminării și de legătura dintre temperatură și repartiția energiei în spectru. Legea lui Wien, observarea spectrului hidrogenului și diferitele sale „serii” vor duce la dezvoltarea mecanicii cuantice și la modelul lui Bohr al atomului. Pieter Zeeman a descoperit că liniile se dedubleză sub efectul unui câmp magnetic; este efectul Zeeman legat cu spinul unui electron. Concluziile lui
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
zilei: un fond continuu brăzdat de linii sau de benzi întunecate mai mult sau mai puțin largi; rezultă, de aici, că aceste stele trebuie să aibă o structură analogă cu cea a Soarelui! Progresele în chimie fizică (spectrul atomului de hidrogen, studiul nivelelor de energie, etc.) permit să se lege prezența cutărei sau cutărei linii de cutare sau cutare element chimic la condițiile fizice (temperatură, presiune) din interiorul stelei studiate. De aici se ajunge la „aranjarea” stelelor urmând spectrelor lor, în funcție de
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
face parte din Calea Lactee. Cercetările Ms. Henrietta Leavitt, Shapley, Slipher, Hubble ș.a. constau în punerea în evidență că aceste îndepărtate nebuloase erau în realitate „universuri-insule”. În 1929, Edwin Hubble, analizând spectrele câtorva „nebuloase” îndepărtate, a observat că spectrul lor (de hidrogen sau al altor elemente chimice) prezintă o deplasare spre roșu, prin comparație cu spectrul unei surse de referință; iar acest decalaj era cu atât mai mare cu cât obiectul vizat era mai departe, echivalent cu efectul Doppler care tocmai fusese
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
descriu un fel "vârtej alb" care ducea la fundul mării păsări, nave și mici insule. Fenomenele sunt puse pe seama anomaliilor magnetice din Marea Neagră. Potrivit lui Emil Străinu, o altă explicație ar fi că în adâncul Mării Negre este un rezervor uriaș de hidrogen sulfurat care formează bule foarte periculoase, inflamabile și toxice. Potrivit ABC News, acumulări de gaze ies la suprafață în Triunghiul Morții ca și în cel al Bermudelor și ard la suprafața apei cu un foc ciudat (ca o gheață care
Triunghiul morții (Marea Neagră) () [Corola-website/Science/329819_a_331148]
-
Hidrogenaza este o enzimă care catalizează reacția de oxidare a hidrogenului molecular (H), după cum se poate observa mai jos: Asimilarea hidrogenului (1) este asociată cu reducerea acceptorilor de electroni cum ar fi oxigenul, azotatul, sulfatul, dioxidul de carbon. În sens invers, reducerea protonilor (2) este asociată cu oxidarea electronilor donatori cum
Hidrogenază () [Corola-website/Science/329902_a_331231]
-
Hidrogenaza este o enzimă care catalizează reacția de oxidare a hidrogenului molecular (H), după cum se poate observa mai jos: Asimilarea hidrogenului (1) este asociată cu reducerea acceptorilor de electroni cum ar fi oxigenul, azotatul, sulfatul, dioxidul de carbon. În sens invers, reducerea protonilor (2) este asociată cu oxidarea electronilor donatori cum ar fi feredoxinele și servește la eliminarea electronilor în exces
Hidrogenază () [Corola-website/Science/329902_a_331231]
-
donatori și acceptori de electroni pentru hidrogenaze. Hidrogenazele se găsesc într-o mare varietate de bacterii arhaice și bacterii generatoare de metan, reducătoare de sulfat, bacterii fotosintetice, bacterii fermentative și bacterii care fixează azotul. Hidrogenazele permit unor bacterii să folosească hidrogenul gazos ca sursă de energie. Există dovezi că primele celule eucariote au rezultat dintr-o relație simbiotică între arhebacterii anaerobe eubacterii. Arhebacteriile anaerobe utilizează hidrogenul generat ca deșeu în metabolismul respirator al eubacteriilor.
Hidrogenază () [Corola-website/Science/329902_a_331231]
-
bacterii fotosintetice, bacterii fermentative și bacterii care fixează azotul. Hidrogenazele permit unor bacterii să folosească hidrogenul gazos ca sursă de energie. Există dovezi că primele celule eucariote au rezultat dintr-o relație simbiotică între arhebacterii anaerobe eubacterii. Arhebacteriile anaerobe utilizează hidrogenul generat ca deșeu în metabolismul respirator al eubacteriilor.
Hidrogenază () [Corola-website/Science/329902_a_331231]
-
la propulsie și, prin urmare, include riscuri mari de radiații. O altă metodă teoretică a fost cea propusă în 1960 de către Robert W. Bussard, numită colectorul sau statoreactoul Bussard, în care un fel de cupă uriașă ar capta și comprima hidrogenul interstelar care ar fi folosit într-o reacție de fuziune nucleară și apoi s-ar expulza heliul rezultat. Deoarece combustibilul ar fi colectat treptat în timpul călătoriei nava ar putea accelera teoretic până aproape de viteza luminii. În anii viitori propunerea a
Călătorie interstelară () [Corola-website/Science/328218_a_329547]
-
și delicat (...), cu câteva partituri actoricești generoase pentru Radu Beligan (un medic ursuz, cu complicații familiale, care primește într-o bună zi... un buchet de flori de care încearcă să se debaraseze de parcă ar avea la el o bombă cu hidrogen), Toma Caragiu (un șofer de taxi bonom, cu umor înțelept), George Constantin (un prieten al eroului, angrenat într-o confruntare tensionată) (...)”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un medic însingurat, egoist
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
că transformarea în ființă umană i-a consumat toate resursele energetice . Publicată în numerele 410/1971 și 412/1972 al Colecției de povestiri științifico-fantastice, această povestire a fost inspirată de două descoperiri astrofizice: detectarea în cosmos a unui curent de hidrogen și a unor molecule de formaldehidă. Nava "Antreu", avându-i la bord pe Vlad și Heino, suferă o defecțiune în timp ce călătorea cu viteză superluminică într-un curent de hidrogen. În timp ce așteaptă sosirea salvatorilor, cei doi descoperă o formaldehidă care ia
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
de două descoperiri astrofizice: detectarea în cosmos a unui curent de hidrogen și a unor molecule de formaldehidă. Nava "Antreu", avându-i la bord pe Vlad și Heino, suferă o defecțiune în timp ce călătorea cu viteză superluminică într-un curent de hidrogen. În timp ce așteaptă sosirea salvatorilor, cei doi descoperă o formaldehidă care ia aspectul unor cristale cu proprietăți neobișnuite, aparent distructive. Sursa de proveniență a acesteia se dovedește a fi o navă aflată în derivă care a căzut pradă influenței nefaste exercitate
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
Elementar de Chimie", 1789, tradusă în engleză de Robert Kerr) este considerată a fi primul manual modern de chimie. El conținea o listă de elemente, sau substanțe care nu pot fi dezbinate în unele mai simple, printre care oxigenul, azotul, hidrogenul, fosforul, mercurul, zincul și sulful. De asemenea, acesta reprezintă baza listei moderne a elementelor. Totuși, lista lui mai includea și lumina și căldura, pe care le-a crezut a fi substanțe materiale. Deși mulți chimiști iluștri ai timpului au refuzat
Istoria tabelului periodic () [Corola-website/Science/327335_a_328664]
-
un amestec solid de fier și nichel. Presiunea din acest strat atinge milioane de bari și temperaturi între 4000 și 5000 °C, temperaturi asemănătoare celor din petele solare. Unele ipoteze presupun că asemănător Soarelui și în centrul Pământului ar exista hidrogen comprimat sub formă solidă (având o structură metalică) care ar putea proveni ca materie primă din Soare. Stratul nucleului extern fiind situat între adâncimile de 2.900 și 5.100 km, se află într-o starea de agregare fluidă constituit
Nucleul Pământului () [Corola-website/Science/330850_a_332179]
-
piloane (scări, poduri, tuneluri construite din lemn și corzi). Se află pe versantul dinspre "Pasul Turia" al "Muntelui Puturosu", la o altitudine de 1052 m (coordonate: 46.119807, 25.948498). Denumirea este legată de mirosul puțin agreabil al emanațiilor de hidrogen sulfurat. Este numită și "Peștera Sulfatară", fiind o scurtă galerie descendentă de 14 m a unei vechi exploatări de sulf - prin care se scurg amestecuri de gaze avînd predominent CO2, cu ceva mai mult hidrogen sulfurat cu urme de metan
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]