7,802 matches
-
fi vândut vreun tablou... Se uită îndărăt să fie sigur că-l urmăm, și spune: Eram exact opusul unui hoț de opere de artă... În timp ce, din încăpere în încăpere, răsare soarele. Și în mințile noastre, cu toții scriem: exact opusul unui hoț de opere de artă... De închiriat Un poem despre Ducele Vandalilor. — Nimeni nu-i zice lui Michelangelo curva Vaticanului, spune Ducele Vandalilor, doar pentru că s-a milogit de Papa Iuliu să-i dea de lucru. Ducele pe scenă, cu falca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
adresează sunt binevoitoare. Valoare Adevărul și dreptatea nu au valoare decât întregi. Zâmbet Zâmbetul sincer, indiferent de mesajul pe care îl transmite, trebuie luat în seamă. Dușmani Când legile unei țări sunt făcute pentru a favoriza pe îmbuibați, corupți și hoți, legiuitorii se transformă în dușmani ai celor mulți, săraci și oropsiți. Săgeți Privirile celor ce se dușmănesc și se urăsc sunt ca niște săgeți otrăvite. Vrăjmași Pentru vrăjmașii personali chiar și calitățile sunt cusururi. Frumusețe Artă Creație Nepotrivire Frumusețea fizică
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
slujit sau care ne slujesc Încă, vor fi desființate, iar membrii lor vor fi trimiși din Europa pe continente ceva mai Îndepărtate... Iar pentru a estompa nimbul proceselor politice, pe cei vinovați Îi vom așeza pe banca acuzării laolaltă cu hoții, asasinii, așadar, cu infractorii. Abia atunci În imaginea opiniei publice acest tip de delict se va asimila cu crima, față de care se va manifesta aceeași repulsie.“ (p. 268) 20. În anul 1942 - la treizeci și șase de ani de la apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Râsul, chiotul iubirii. Liberi, vrem, la noi acasă, Cu bucatele pe masă, Să primim pe toți cei dragi Pentru noi, pentru urmași. Pâine, sare și ștergar: Să muncim din nou, cu har, Pentru noi, pentru nepoți, Fără griji și fără hoți. ștefane, Măria Ta, Când va fi și ne-om vedea, Ți-oi aduce vin și pâine Din cuptorul cel de mâine. Pâine albă și gustoasă Să le pui la toți pe masă Ce luptară pentru țară, Pentru harul nostru iară
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
afaceri că Arsenalele îi storc mai mult decît guvernul. De fapt, bineînțeles, dacă oamenii de afaceri ar fi cinstiți, n-ar consta. Într-un asemenea caz, mironosițele astea de la ateliere s-ar vedea demascate, arătîndu-se că sînt de fapt niște hoți. Pentru că bineînțeles tot ar mai avea nevoie de bani ca să-și întrețină organizațiile. Făcu o pauză, căci își pierduse răsuflarea, și-și aminti ce spusese anterior Prințul Del Curtin. Se încruntă la el: ― Și așa, verișorule, zici că vorbesc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o clădire somptuoasă de pe bulevardul Foix pentru a decima colecția privată de păpuși a unui magnat Îmbogățit prin tertipuri tulburi pe vremea revoluției industriale, fiica acestuia, o domnișoară din lumea bună pariziană, foarte citită și fină fiind, se Îndrăgostea de hoț. Pe măsură ce avansa Întortocheata poveste de amor, Împînzită de incidente frămîntate și de episoade În semiîntuneric, eroina deslușea misterul ce Îl determina pe enigmaticul protagonist, care nu-și dezvăluia niciodată numele, să orbească păpușile, descoperea o taină Îngrozitoare despre propriul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că mai publicase cîteva cărți, Întotdeauna la edituri neînsemnate și În tiraje derizorii. Aceste cărți, dacă Într-adevăr existau, erau cu neputință de găsit. Un librar afirmă odată că avusese În mînă un exemplar din romanul lui Julián Carax intitulat Hoțul de catedrale, Însă de atunci trecuse ceva vreme și nu era cu totul sigur. La finele anului 1935, Îi parveniră vești cum că un roman al lui Julián Carax, Umbra vîntului, fusese publicat la o mică editură din Paris. Scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de bărbatul ăsta, chiar dacă nu spune. Și, adevăru-i, eu lui Carax n-am să-i iert asta niciodată. Dumneata ești Încă foarte tînăr, Însă eu știu cît dor lucrurile astea. Dacă vrei să afli ce părere am, Carax era un hoț de inimi, iar pe a fetei mele a luat-o cu el În mormînt sau În iad. Doar un lucru te rog, dacă o vezi și vorbești cu ea: să-mi spui ce mai face. Să afli dacă e fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nostru. O clipă, pînă cînd privirea ni s-a obișnuit cu penumbra, am rămas nemișcați În pragul apartamentului. Am auzit răsuflarea emoționată a portăresei și am perceput mirosul acru de sudoare pe care-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura prin beznă, alertat de prezența noastră. Mi s-a părut că Întrezăresc o formă palidă plutind la capătul holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cărarea lui. 8. Nu se împing unii pe alții, fiecare ține șirul, se năpustesc prin săgeți și nu se opresc din mers. 9. Se răspîndesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, și intră pe ferestre ca un hoț. 10. Înaintea lor se cutremură pămîntul, se zguduie cerurile, soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd lumina. 11. Domnul face să tune glasul Lui înaintea oștirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, și cel ce împlinește cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
major: Adu-o pe Kalia lui Gigel! Kalia, o țigancă de la bordeie, cu un nas nobiliar și un obraz, ca un bănuț de aramă pe care Gigel, ciobanul, înainte de a o români cu cununie, o zdrobise cu pumnii, ca pe hoții de gâște, fiindcă după o hârjoană, de numai o seară, printre tufele de cătină albă, îl anunțase că rămăsese groasă și necinstită veni în trap, în urma tânguirilor lui Nicanor Galan. Kalia mai veghease, în murmur de conspirative boscorodeli, unele victorioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
către noi, ceilalți Atunci, Enea Căpută, cel cu un ochi verde și cu unul albastru, a zis că: de ce-mi zici tâlhar, că nu ți-am furat nimica? Mai bine ai lua seama cine se trage din neamuri de hoți și de tâlhari, știute în toate satele din vale!... După care a scos iar din traistă o bucată de turtiță negricioasă, dându-i-o, pe neașteptate, lui Pamfil Duran în mână Iar acesta a dus-o la buze, gustând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
muncitor de la Uzina de carcase pentru aparate electrice de joasă tensiune, un campion înrolat în lotul de lupte greco-romane al fabricii. Săritorul campion, după ce le face craniile amândoror procleților să le răsune a tinichea, îi răsucește unuia mâinile subțiri de hoț la spate și-i cotrobăiește după actele personale, în buzunarul secret. Tocmai atunci, printre surpăturile zonei în demolare și printre dantelăriile zidurilor crenelate haotic pe orizontul roșiatic al asfințitului de soare, începe să se reverse un val de muncitoare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Nu obosită la ea, dar funcționat destul. Mâine lucrat, iar. Bine!? Dar nu uita!... Și iarăși ridică un deget aspru, a îngrețoșare, față de lucrurile cele întinate și lumești: Nu lacom, noi! Nu strângem multe comori, pe Pământ! Moliile rod și hoții fură la ele!... Chitul cel alb a oftat cu duhoarea cea înecăcioasă. Fumul acela, de la plecare, parcă mirosea altfel decât întâia oară. Te pomenești că o fi având niscaiva gălbează la carburator, a tot cugetat Vartolomei, care rămăsese, în drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fiind destul de pe lângă lege. Niciodată Vladimir nu admisese că face afaceri dubioase. Atât față de Zoe, cât și față de propria conștiință, el raționa astfel: Vizavi de legi, întâlnim trei moduri de a le ocoli: deștepții trec pe deasupra legilor, șmecherii pe sub ele, hoții pe lângă ele. De opreliștea legii, numai proștii se împiedică. Având la îndemână toate cele trei modalități de eschivare a legilor, încă din prima seară a descinderii sale în Capitală, avu mare succes în toate cele ce intenționase să antameze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zgomotoase, răsturnând pe podeaua de parchet lăcuit o întreagă tabla cu pahare. În vremea asta, bătea năprasnic din picioare, nerăbdător să-și recapete suflul. Când își reveni, țocăi răsunător obrajii oaspetelui scump, necunoscut, până de curând, făcându-i cu degetul: Hoțule, te-am zăpsit, aseară, cum te uitai la gagicile adormite și cum numărai efectivul de dame. Nu e timpul pierdut, să știi. Nu lipsește nici una dintre fufe... Că nu pleacă vreuna, dacă nu-i permite, uite, subsemnatu'... Se opri, umplându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ascundă de minune urmele trecerii lor. Așa am văzut eu într-un film cu Piele roșie ăla, Winnetou: se întorcea cu o măturică de ramuri și dădea în dreapta și în stânga peste dâra lăsată de ceilalți fârtați din neamul lor de hoți... Puteai, apoi, să te zgâiești mult și bine, că nu se mai observa nici atâtica. Pe unde ștergea Winnetou, aleluia! Nimic nu mai găseai: nici un firicel de urmă nu mai rămânea... Rămânea doar ceva în aer: putoarea lor de indieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un subiect să-mi îmbrace stările, să mă zguduie complet. Cică, să mă îngroape în real până la dispariție. Sigur era că voiam o rețetă a supraviețuirii, aceea extraordinară de a mă ascunde undeva. Și îi enumeram lui Moțoc... Vrăjitoarele? Expirat. Hoții? Nu. Pușcăriașii. Care? Am supralicitat. Voiam să-l dau gata. Ce-ar fi să fac cu ultimele scursori, criminalii! Nu știam nimic despre viețași, nici regim juridic, nici câți sunt, nici ce făcuseră, nici numele lor. Am spus și celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a prostit? Merită? Nu merită. Nu-mi place să fac pe plac la dușmani. Cumințenia, după Callo Ce să zic, așa, din gură, că m-am cumințit. Cu ce vă ajută dumneavoastră că eu pe pușcărie m-am cumințit. Toți hoții zic la fel. Aici numai eu simt ce e în mine. Mă înțelegeți, eu simt. E trist aici, m-am tăiat de multe ori, dar tristețea asta nu m-a dus să-mi iau viața. Rutina 1, după Dobrovolski Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
iartă-mă, să tot faci la alea? Fiecare își ocupă timpul cu ce are. Freacă un joc pe teveu, un pleisteișion, o tablă, un remi, un șeptic. Unii mai dorm, dar alții nu. Eu nu. Stau ca ursul. Ursul, la hoți, e că nu știe carte, incult, doar eu mi-am pus ursul la multe, unde sunt outfsaider. Unii mai scriu. Speră-spermă. La mama, la tata, nu se pune, dar scriu la penale. N-am corespondat, nu m-am băgat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dar e ceilalți cum țipă unii la alții. Ăia micii au și ei mesaje și le strigă ofurile la geam. Dă aia, ia muie, Gina borțoasă, dă jocul! Licitează și ei. Pe interes. Țigarea e la preț. E cod de hoți. Stă ăla cu celula în partea ailaltă. Mesajul ajunge. Trece din gură în gură până la hoț, fiindcă unii stă în fereastră și îi vezi cocârjați la fereastră. Circulă fulger, mai bine ca poșta. Că cât face poșta afară? Trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
strigă ofurile la geam. Dă aia, ia muie, Gina borțoasă, dă jocul! Licitează și ei. Pe interes. Țigarea e la preț. E cod de hoți. Stă ăla cu celula în partea ailaltă. Mesajul ajunge. Trece din gură în gură până la hoț, fiindcă unii stă în fereastră și îi vezi cocârjați la fereastră. Circulă fulger, mai bine ca poșta. Că cât face poșta afară? Trei zile. E, la noi o scrisoare ajunge și în cinci, șase. Când face hoțul ceva, merge mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în gură până la hoț, fiindcă unii stă în fereastră și îi vezi cocârjați la fereastră. Circulă fulger, mai bine ca poșta. Că cât face poșta afară? Trei zile. E, la noi o scrisoare ajunge și în cinci, șase. Când face hoțul ceva, merge mai bine decât în libertate, lege. Se află de ești bulangiu, pedofil... Dacă vrei ceva, orice, se duce cu vorba, pe gratii. Tot la geam e caleașca, mai când pleacă și cadrele, din ce vrei tu, batistă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cursuri latino-americane. De dans, ce să mă enerveze cu tabieturile ei. E texte învățate, stă, dă ochii într-o parte și ascultă în cască. Nu-mi place nici Mircea Radu, pe mine nu mă afectează poveștile astea. Singura emisiune pentru hoți era aia a lui Dan Negru, cu Bate Palma. Asta place la hoț, șmecherii cu monetaru’, nu panarame... intervine la dragostea între doi oameni. Știrile e bună la Esca, e rapidă, e vulgară, apasă pe ton. La Antenă, n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
învățate, stă, dă ochii într-o parte și ascultă în cască. Nu-mi place nici Mircea Radu, pe mine nu mă afectează poveștile astea. Singura emisiune pentru hoți era aia a lui Dan Negru, cu Bate Palma. Asta place la hoț, șmecherii cu monetaru’, nu panarame... intervine la dragostea între doi oameni. Știrile e bună la Esca, e rapidă, e vulgară, apasă pe ton. La Antenă, n-au aia de prezentator. Nici popa Tabără nu-mi place, are și el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]