7,468 matches
-
a tăcut brusc, s-a închinat și-a zis doar atât: „Plecăm și noi, Doamne!“. O frază la care nu te așteptai, o frază superbă, mai ales pe tonul acela de scuză pe care o rostise ea. Ca și cum își cerea iertare, pleca, se întâmpla să plece, lucrul ăsta se petrecea pur și simplu, dar ea nu avea suficientă minte să emită pretenții că știe să spună dacă asta e sau nu bine. Dacă nu cumva greșește pe undeva, îi scapă unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să plece, lucrul ăsta se petrecea pur și simplu, dar ea nu avea suficientă minte să emită pretenții că știe să spună dacă asta e sau nu bine. Dacă nu cumva greșește pe undeva, îi scapă unele lucruri. Își cerea iertare că pleacă așa, fără nici un căpătâi. Mă rog, nu știu să explic mai bine de atât. 3. La țăroaia Spitalul ăsta îmi displace pentru că e un fel de comunitate antipatică din care nu-mi doresc să fac parte. Parcă e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
1905, FATA PROFESORULUI LOCUSTEANU, DIRECTOrul școlii de medicină veterinară, fu găsită Împușcată alături de iubitul ei, portarul școlii, În chiar locuința conjugală a aces tui țigan și fost proxenet, care, În scrisorile lăsate soției, profesorilor și elevilor din școală, Își cere iertare că s-a lăsat scos din minți de această fată cu care se afla de mult În dragoste, deși mărtu risește că-și iubea nevasta, țigancă și ea, spălătoreasă la această școală. I-am văzut pe amândoi pe străduța de lângă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
inadvertență, ofensă sau prejudiciu moral adus celui mai blând și mai inofensiv dintre colaboratorii Noii Reviste Ro mâne, Îndepărtat de mine cu eseurile lui puerile asupra lui Eminescu sau de psihologia elementară aplicată faptelor diverse din Universul. I-am cerut iertare, după mai mulți ani, sărmanului N. Zaharia când l-am văzut purtând urmele Încă vineții ale ștreangului cu care se spânzurase de cârligul lămpii și stând acuma În capela de la Bellu, În acea zi mohorâtă de februarie 1924, cu sicriul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
știu despre ce anume. Dar cu ce rară eleganță și cu ce caldă ritmică interioară a știut filozoful Brucăr să-și orchestreze mica lui prelegere, Încât să mă provoace a-l chema a doua zi la telefon ca să-i cer iertare pentru cât de mediocru l-am cunoscut și prețuit În acești patru zeci de ani de legătură prietenească! (Cât de puțin. Într-adevăr, sau cât de târziu, iar uneori deloc și niciodată, ajung să se cu noască oamenii Între ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
burduf, bună cu mămăliguță, unt și ouă „româ nești“ deasupra, și urda grasă „de coșuleț“ și până la pastrămurile de capră, dar mai des de oaie, și ghiudemurile pentru ațâțat pofta de băutură a mușteriului (numai pielea fiind dată, s-avem iertare!, Înapoi ciobanului, pentru cojoacele și saricele lui); cum și mezelăriile vestite ale lui Pațac, cu tot ce poate da porcul, animal „totalitar“ prin excelență, fiindcă mănâncă de toate și dă de toate: slănină, costiță, șuncă, cârnați, salamuri și tobe; și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de mult orice autoritate și eficacitate. Nici morala, dar nici rațiunea, cu tumbele și tocmelile ei, n-au ce căuta aci, fiindcă nu dezleagă și nu vindecă nimic - ci mai degrabă miracolul Învățăturii creștine, al bunătății, al milei și al iertării creștine, va fi În stare, prin intervenția sa unică și salvatoare, să ne facă sensibilă, mai apropiată de noi, această imensă și obscură dramă a femeilor, dramă care mocnește și zace fără să-și spună un cuvânt propriu de apărare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o ia totdeauna alături de realitate. Oamenii care [i] se Încred ei tulbură liniștea și buna rânduială a lumii. Ar trebui puși să meargă În pas cu toți oamenii și cu adevărul adevărat...“ - „Taci, rațiune imbecilă!“ spunea mai târziu Pascal. Cerând iertare că bat În felul de mai sus câmpii și revenind la automobil: conducătorii lui atenți mai știu că fiecare auto mobil, din aceeași marcă și [același] tip, Își are „personalitatea“ sa proprie. De unde o are această personalitate? Nici fabricantul n-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În cea de la etaj. Și am stat preț de aproape două ore, până ce frigul mi-a pătruns În toate oasele și n-am mai rezistat, luându-mi inima În dinți și urcând la chilia Părintelui Iustin, pentru a-mi cere iertare și a-i explica neînțelegerea. Ba, la un moment dat, am crezut că mă pune la Încercare, astfel că am făcut, În felul meu, ascultare. Am rămas Însă și fără spovedanie, și fără Liturghie, iar enigma n-am dezlegat-o
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
profesor universitar de drept, decan si prorector la Universitatea din Iași iar eu am terminat cu Diplomă de Merit, Institutul de Medicină si apoi doctoratul. Tot tata Galan a avut dreptate. Dar la drept vorbind, se cuvine să le cerem iertare profesorilor noștri, pentru că pe unii i-am necăjit, cu speranța că din Lumea în care sunt azi, ne vor auzi și ne vor ierta parinteste.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
întuneca mintea, întreaga făptură, nimic nu mai era atunci la locul său înlăuntrul tatei, de nimic nu mai era bun tata, își stabilea singur verdictul irecuzabil, sentința definitivă că e pierdut, golit de orice rost și fără nici o cale de iertare, de mântuire. Starea aceasta proastă, golul acesta în care se prăbușea tot mai des nu i le comunica, nu i le descria Irinei, și ea, care observa tot ce e legat de tata, își dădea seama că el îi ascunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
DE EROU. După o scurtă pauză măicuța reia cu o voce gravă, apăsată, o voce ce pare că venea din străfundul zbuciumatei noastre istorii: „HARTA ROMÂNIEI MARI VREAU, CHIAR DE M-OR UCIDE, DAR șTIU, PENTRU DREPTATE, PENTRU DREPTATE !”... Cer iertare că nu am puterea, harul cuvântului scris să pot reda această imensă dorință, gravitatea rostirii acestor cuvinte, glasul ferm, hotărât, ce venea parcă din adâncimea pământului și înălțimea cerului Divin, o voce ce părea că vine din străfundul îndureratei și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Să vă miluiască Dumnezeu și bucuria învierii Domnului Nostru Iisus Hristos să răsară în inimile noastre, chiar și printre încercările pe care Dumnezeu, din marea Lui milă și dragoste, îngăduie să vină asupra noastră, spre întărire în credință și spre iertarea păcatelor noastre! Amin!” Măicuța Natalia Ilașcu s-a închinat la icoanele sfinte de la Putna și a ascultat cu mare atenție totul. A observat în muzeul de la Putna stema vechii Moldove și a făcut următoarea remarcă: „Asta să fie în Transnistria
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
satului Taxobeni. NECROLOGURI LA îNMORMÂNTAREA NATALIEI ILAȘCU 1 octombrie 1999 Părintele Victor: „Pomenește, Doamne, pe roaba lui Dumnezeu, ctitor Natalia, mama deținutului politic Ilie Ilașcu! Dumnezeu să primească tot ce s-a pregătit pentru sufletul adormitei! Dumnezeu să-i dea iertare și ușurință, să o așeze în ceata celor drepți și pe noi bunul Dumnezeu să ne păzească, să ne ajute în toate, să ne dea tot ce noi dorim, ca să putem trăi în această viață pământească. Iată că este mare
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
au contribuit români din țară și străinătate, printre care: Sergiu Grosu, Franța, Ovidiu Creangă, Canada, Elvira Opran, California, SUA, Toma Istrati, Brașov, Ioan Alexa, Iași, Alexandru Budișteanu, București, Andrei Ciurunga, București, Irina Vrabie, Toronto, Nicolae Iașcinschi și mulți alții, cer iertare că nu i știu pe toți. Domnul Vadim Pirogan, a urmat renumitul liceu din Bălți „Ion Creangă”, unde i-a avut colegi pe renumitul poliglot Eugen Coșieriu, dr. Vlad Bejan, dr. Mihai Baltaru, prof. Alexandru Budișteanu, prof. Ciubara Metodiu, Boris
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
tânăra cu destin de călău al culturii ar fi avut zile? Primul răspuns, și nu cel mai creștinesc cu putință, ar fi: mai bine c-a murit. La câtă ură pe mai-marii artei noastre clasice strânsese în ea, nu exista iertare. Unul dintre inchizitorii acelei epoci trăiește încă. Prin opera de maturitate și-a plătit o parte dintre păcate. Însă ce fel de viață o mai fi și aceea când ești ocolit de toți și nici semne de iertare nu primești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu exista iertare. Unul dintre inchizitorii acelei epoci trăiește încă. Prin opera de maturitate și-a plătit o parte dintre păcate. Însă ce fel de viață o mai fi și aceea când ești ocolit de toți și nici semne de iertare nu primești? Într-un moment de cumpănă, un preot căruia îi puneam o seamă de întrebări grele în ceea ce-i privea pe ai mei mi-a spus să nu mă substitui niciodată Celui de Sus. Mă controlez cât pot, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ce limbă ne spovedim?“ „În românește, în lipovenește, în englezește - spune Mitică -, în ce limbă vrei. Poți să te spovedești și-n islandeză, că tot aia e. Al Bătrân pricepe ce, zici și-n patagoneză.“ Costică vrea să știe dacă iertările astea de păcate de la Athos sunt garantate sau sunt un moft. Mitică e de părere că ele fac bine la somn. Costică ar lăsa plecarea pentru la toamnă, fiindcă are o afacere la sfârșitul săptămânii. Mitică zice că nu, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aia cu exportul de berbecuți - îl ia peste picior Costică -, și acum îți pare rău. Te-ai înțeles cu turcu’ și l-ai furat pe frate-t’.“ „Vorbești prostii“, spune Mitică. „Simt eu că acum e un sezon bun la iertări. Nu-i înghesuială și are și Ăl Bătrân vreme să vadă personal balanța cu fapte bune și fapte rele.“ „Atunci - spune Costică - ne-am înțeles, lăsăm câte o mie fiecare?“ Mitică însă își dă pe față caracterul: „Șapte sute e tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aceste cuvinte memorabile: „Atunci, În ultimele clipe ale oamenilor al căror orizont nu a fost niciodată mai departe decît ziua de mîine, putem Înțelege tragedia profundă care circumscrie viața proletariatului din toată lumea. Ochii lor muribunzi fac un umil apel la iertare și, adesea, o pledoarie disperată pentru consolare, care se pierde În gol, la fel cum și trupurile lor se vor pierde curînd În magnitudinea misterului care ne Înconjoară.“ Neputînd să-și continue altfel călătoria, cei doi decideau să călătorească clandestin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să-i Întrețină. Atunci, În ultimele clipe ale oamenilor al căror orizont nu a fost niciodată mai departe decît ziua de mîine, putem Înțelege tragedia profundă care circumscrie viața proletariatului din toată lumea. Ochii lor muribunzi fac un umil apel la iertare și, adesea, o pledoarie disperată pentru consolare, care se pierde În gol, la fel cum și trupurile lor se vor pierde curînd În magnitudinea misterului care ne Înconjoară. Nu-mi stă În puteri să spun cît va mai dura orînduirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și pace doresc tuturor”. Semnătura. Către superiori, confrați și foști supuși: „Mulțumesc Ordinului care m-a acceptat și în care am viețuit până în clipa de față. Mulțumesc tuturor care mi-au dat ocazie să-mi adun merite pentru cer. Cer iertare tuturor fraților din Ordin, pe care i-am supărat cu ceva în viață, sau nu le-am împlinit dorințele. Iert pe toți care mi-au greșit sau mi-au dat de suferit. Binecuvântez pe toți frații mei din Ordin și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
obicei de pr. Alois Herciu, parohul de la Hălăucești, de care aparținea satul, și seara la Vecernia pe care o ținea dascălul Ștefan Mititelu. Când se pleca de acasă, noi, copiii ne prezentam în fața mamei și a tatei și le ceream iertare sărutându-le mâna și spunând: „te rog să mă ierți tată (sau mamă)” iar ei ca recunoaștere că ne-au iertat răspundeau: „bine, mergeți cu Dumnezeu”. În mica noastră biserică credincioșii se așezau într-o ordine ce se respecta cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
scăldați de lacrimi... Simțea că acela pe care îl iubea așa de mult episcopul era tocmai el. Cuprins de indignare pentru viața sa destrăbălată se spovădui. Apoi repară scandalul dat printr-o Sfântă Împărtășanie și printr-o viață creștinească. Ceru iertare de la bunul episcop și-i mulțumi mișcat pntru rugăciunile pe care le-a făcut pentru întoarcerea sa, apoi se făcu călugăr. .................................................................................................................. Iată cum prin puterea rugăciunii acest păcătos a putut să se mântuiască tocmai în acel moment în care nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lucruri rele câte au fost. Bună prin uitarea de sine și de trecut, prin lipsa de griji și preocupări serioase, prin goliciunea și exterioritatea ei. O limită, o prăpastie între ce a fost și ce va fi. O cură de iertare, de uitare și de înțelegere. L’erreur est de croire qu’il faut faire quelque chose dans cette vie!Nimic. Nu e nevoie de nimic. În această lume relativă e ne cesară doar o anumită pricepere în dozarea relațiilor x
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]