6,769 matches
-
tezaur compus din obiecte dacice de argint.; datare repertoriu: La Tene; cultura: dacică. Ioan COSTIN, paroh gr.cat. din Baia Mare, este autorul primului "Manual de stupărit" în limba română din Transilvania, carte cu 36 de figuri, tipărită la Gherla la imprimeria "Aurora" în anul 1886. La 1891 se menționa în presa românească că " Lucrul de mână, care de un an și jumătate s'a introdus între obiectele de învățământ ale seminarului pedagogic-teologic „Andreian" din Sibiiu, de mai multă vreme e introdus
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
despre predarea Transilvaniei; conform istoriei, Bocskay István a luptat victorios prima dată cu germanii în valea lui Nyúzó la 15 Octombrie 1604. Școala reformată vestită de aici a devenit mai târziu filiala Colegiului din Debrețin. În 1795 Diosigul avea și imprimerie. După eliberarea orașului Oradea, proprietarii așezării au devenit pe rând: camera din Sepeș, Heisler Donath, contele Grünsfeld Franz Johann și Breuner Miksa. Din cauza numărului mare a curuților care s-au stabilit aici, mulți dintre locuitorii Diosigului au participat în răscoala
Diosig, Bihor () [Corola-website/Science/300853_a_302182]
-
Lorenzo Valla, iar Coluccio Salutati și Gian Francesco Poggio traduc în limba italiană operele scriitorilor romani. Pico della Mirandola face parte din rândurile filozofilor și savanților umaniști, apreciați pentru erudiția lor. Difuzarea textelor este favorizată de descoperirea tiparului și perfecționarea imprimeriilor, dar și de dezvoltarea orașelor și universităților, locul de întâlnire al învățaților. Un eveniment important îl constituie înființarea ""Academiei"" din Florența sub impulsul lui Cosimo de Medici, condusă de Marsilio Ficino - traducător al Dialogurilor lui Platon -, unde se întâlnesc umaniști
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
pictează tabloul ""Alegoria Științelor"". Cyriac din Ancona a fost o altă ființă umanist să-și amintească; el a fost numit "Tatăl de Arheologie" Umanismul se propagă în primul rând în Germania și Olanda. Ambele țări cunoscând o mare expansiune a imprimeriilor, se organizează adevărate târguri de cărți care favorizează schimburile culturale. Johannes Reuchlin se opune împăratului Maximilian I, care voia să interzică scrierile în limba ebraică, cu excepția Bibliei. Reuchlin afirmă că textele interzise fac parte din patrimoniul cultural al omenirii. În
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
Spaniol de partea armatei franchiste. După o scurtă ședere în Spania a revenit în același an în România, pe front rămânând doar restul grupului. Gheorghe Cantacuzino a fost căsătorit cu Elena Kalinderu și a fost proprietar al imobilului din str. Imprimeriei nr. 3 (ulterior str. Gutenberg). În 1937 a cedat o porțiune din teren pentru construirea sediului partidului Totul pentru Țară, clădire construită prin munca voluntară a legionarilor și cunoscută sub numele de „Casa verde”. Casa sa, situată într-o zonă
Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul () [Corola-website/Science/299937_a_301266]
-
de spectacole. cele mai importante sporturi practicate fiind: fotbalul, handbalul, hocheiul pe gheață, natația și voleiul. celebra colecție Schlumpf, Electropolis - cel mai important muzeu din Europa consacrat energiei electrice, Muzeul Căilor Ferate - cel mai mare muzeu feroviar din Europa, Muzeul Imprimeriei pe Pânză, Muzeul Textilor, Muzeul Hârtiei Pictate etc., care i-au dat renumele orașului de „capitală europeană a muzeelor tehnice”. Alte muzee: Muzeul Satului Alsacian, Muzeul de Istorie din Primăria veche, Muzeul de Artă. Grădina Zoologică și Parcul Botanic. ceea ce
Mulhouse () [Corola-website/Science/297743_a_299072]
-
compoziții în versuri, ca parte a unor antologii de diverși poeți. "La Galatea" a apărut împărțită în șase capitole, reprezentând doar „prima parte” a operei. Cervantes a promis că o va continua; cu toate acestea, n-a ajuns niciodată la imprimerie. În prefața sa, opera este calificată drept „eglogă” și autorul insistă asupra veșnicei sale pasiuni pentru poezie. E vorba de o nuvelă pastorală, specie introdusă în Spania de Jorge de Montemayor. Se pot observa în nuvelă influențe din călătoriile scriitorului
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
Popa (țărancă), Teodora Dîrvăreanu (utemistă, încadrată în Miliție, la Serviciul evidența populației). Până la 17 ani a locuit și muncit la câmp, cot la cot cu părinții. Din 1946, s-a mutat în București, unde s-a angajat muncitoare necalificată la Imprimeria Chimicală Pertex. După doi ani a rămas fără lucru. S-a reangajat în 1949 la fabrica de textile "Partizana", calificându-se ca țesătoare. Studii - A urmat șapte clase elementare (1935-1942). Mai târziu, timp de trei ani (1957-1960) a urmat cursul
Lina Ciobanu () [Corola-website/Science/308340_a_309669]
-
țării, activitățile acestora fiind concentrate în special în agricultură și mai puțin în industrie. Activitățile industriale sunt concentrate în domenii de înaltă tehnologie: biotehnologie, chimie fină, industrie farmaceutică, electronică, telematică, IT&C, tehnologie medicală, realizarea de materiale noi, industria alimentară, imprimerie. Industria metalurgică și electrotehnică utilizează 25% din personalul angajat în industrie și prezintă un profil foarte variat. Sectorul metalelor neferoase este reprezentat printr-o serie de întreprinderi importante producând aluminiu (123 de mii de tone anual), plumb (45 de mii
Țările de Jos () [Corola-website/Science/307377_a_308706]
-
Balaurul cel cu șapte capete", " Fata de împărat și pescarul" și "Fiul vânătorului". Ele au fost reunite apoi, împreună cu altele, în prima sa culegere de basme, astăzi devenită o raritate bibliografică. După ce în 1863, Vasile Boerescu, asociatul său, a vândut imprimeria, C. A. Rosetti, viitor ministru, l-a invitat să lucreze ca director al imprimeriei ce tipărea "Românul", revista Partidului Liberal, atunci în opoziție. Împreună cu Rosetti, Ispirescu a participat la înființarea primei "Case de ajutor reciproc a tipografilor din România". În
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
au fost reunite apoi, împreună cu altele, în prima sa culegere de basme, astăzi devenită o raritate bibliografică. După ce în 1863, Vasile Boerescu, asociatul său, a vândut imprimeria, C. A. Rosetti, viitor ministru, l-a invitat să lucreze ca director al imprimeriei ce tipărea "Românul", revista Partidului Liberal, atunci în opoziție. Împreună cu Rosetti, Ispirescu a participat la înființarea primei "Case de ajutor reciproc a tipografilor din România". În 1864, însă, guvernul a suprimat ziarul Românul, iar Ispirescu, împreună cu alți asociați, Walter Scarlat
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
Ispirescu conducea personal foaia "Tipograful român". Timp de un deceniu, din 1862 până în 1872, autorul nu a publicat niciun basm. După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza în 1866, la invitația ministrului de interne Ion Ghica, Ispirescu a acceptat să conducă Imprimeria de Stat. După o perioadă de doi ani, împreună cu alți trei asociați, a înființat "Noua tipografie a laboratorilor români". În 1872, și-a reluat activitatea de publicare a basmelor, cu colecția "Legende sau basmele românilor. Ghicitori și proverburi", cu o
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
apreciat pentru calitățile scrisului său și pentru cunoașterea profundă și inestimabilă a creației populare. Un an mai târziu, a apărut și "Snoave sau povești populare", iar în 1876, "Ispravele și viața lui Mihai Viteazul". După ce a rămas unic asociat al imprimeriei sale, Ispirescu a redenumit-o "Tipografia Academiei Române". Activitatea sa a fost subiectul unui articol elogios scris de folcloristul evreu Moses Gaster și publicat în "Magasin fur die Literatur des Auslandes". În 1879, editura sa a imprimat o colecție de basme
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
în orașele în care reglementările corporative erau în declin sau mai slabe, iar libertatea de organizare a procesului de producție și de angajare a forței de muncă mai mare, că la Lyon în sec . XVI. La Lyon, relațiile capitaliste în imprimerie erau bine dezvoltate în sec. XVI, finanțarea și controlul tipăririi și al vânzării cărților fiind realizate de către negustori-librari bogați, iar muncă era efectuată de către meșterii și lucrătorii tipografi. În memoriul adresat regelui de către tipografii greviști din Lyon în 1571, se
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
economice fundamentale ale Rusiei, ceea ce a a avut ca rezultat devalorizarea din 1998, ca urmare a crizei financiare asiatice. Rubla a pierdut 70% din valoarea sa față de dolar în numai 6 luni după august 1998. Toate bancnotele sunt tipărite în Imprimeria Statului Goznak din Moscova, înființată pe 6 iunie 1919 și care a funcționat, fără întrerupere, de la acea dată. Monedele sunt bătute la Monetni Dvor (Monetăria Statului) din Sankt Peterburg (înființată în 1724 în Moscova). Azi, monedele sunt bătute cu următoarele
Rublă rusă () [Corola-website/Science/303411_a_304740]
-
hughenote. Tatăl său, Turcy Michelet era tipograf; fusese însă ruinat de ordonanțele lui Napoleon care îngrădeau libertatea presei și întemnițat pentru neplata datoriilor. Inițiat de către tatăl său în meșteșugul tipografiei, Jules Michelet a avut posibilitatea de a se angaja la Imprimeria Imperială, dar tatăl său a refuzat, preferând să-și impună sacrificii pentru a putea să-l trimită să-și facă studiile liceale la "Collège Charlemagne". Jules Michelet s-a distins în studiul literaturii; a absolvit în 1817, obținând diploma de
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
ministru de interne în guvernul Groza. A fost membru al Partidului Comunist din 1929. Siguranța îl arestează în 1933 pentru activitățile sale, dar reușește să scape doar cu două luni de închisoare. După aceea lucrează ca tipograf la "Adevarul" și Imprimeriile Naționale. În 1940, merge la Moscova unde este instruit de agenții NKVD sub coordonarea lui Georgi Dimitrov, secretarul general al Internaționalei Comuniste, în tactici de codificare și a transmiterii mesajelor secrete. Se întoarce în țară și în aprilie 1941 este
Teohari Georgescu () [Corola-website/Science/304561_a_305890]
-
public (în special cel religios) și culturii. În anii care au urmat imediat anexării Basarabiei, păstrarea limbii și obiceiurilor naționale deveniseră foarte importante. La Seminarul teologic din Chișinău, deschis în 1813, a fost publicată o gramatică a limbii române, iar imprimeriile din Chișinău au început tipărirea de carte religioasă în limba română. Perioada 1828-1843 a fost una a bilingvismului parțial "diglosic". În această perioadă, a fost interzisă folosirea limbii române în administrație. Româna a fost exclusă din codul civil, dar a
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
Ministerul de Interne s-a reorganizat, în compunerea acestuia intrând serviciile centrale și serviciile speciale. Printre aceste servicii se numărau și „Direcțiunea Generală a Serviciului Sanitar”, „Direcțiunea Generală a Telegrafelor, Poștelor și Telefoanelor”, „Direcțiunea Generală a Închisorilor”, „Monitorul Oficial” și „Imprimeria Statului”. Prin intermediul unui decret-lege, ca urmare a Marii uniri din 1918, la data de 22 iunie 1919, structurile ministerului s-au extins la nivelul României Mari. Prin „Legea ministerelor” aprobată la data de 2 august 1929, ministerul s-a reorgnizat
Ministerul Afacerilor Interne (România) () [Corola-website/Science/311925_a_313254]
-
treptat cu noi emisiuni asemănătoare care au fost tipărite în București. Clișeele folosite erau fie aduse de la Paris, fie erau clișee noi gravate la București. Din octombrie 1876 până în aprilie 1879 au fost tipărite la București la noua tipografie a Imprimeriei Statului „Fabrica de timbre”, doua noi emisiuni : BUCURESTI I si BUCURESTI II culori schimbate. Clișeele utilizate aveau un grad înaintat de uzură, deoarece au fost folosite la realizarea emisiunii poștale „Paris”. Tirajele primei emisiuni au fost defectuoase, deoarece erau lipsite
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
de uzură, deoarece au fost folosite la realizarea emisiunii poștale „Paris”. Tirajele primei emisiuni au fost defectuoase, deoarece erau lipsite de finețe, erau imprimate în culori slabe, execuția era neclară, iar inscripțiile nu erau citețe. Nivelul mediu al instalațiilor noii imprimerii și lipsa calificării superioare a personalului au fost cauze care au condus la calificarea emisiunii ca fiind „defectuoasă”. La cea de-a doua emisiune din luna aprilie 1879 au fost folosite clișee noi confecționate la București sau clișee de la Paris
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
a lui La Fontaine, ediții ce l-au costat aproximativ 10 000 de franci, dar din care nu se vând, într-un an, din pricina sabotajului inițiat de concurență decât douăzeci de exemplare. Pentru a-și zdrobi concurența Balzac cumpără o imprimerie pe str. Maris-Saint-Germain (azi str. Visconti) nr. 17, și îl angajează pe Barbier, fost maistru tipograf să se ocupe de partea tehnică. Activul întreprinderii lui Balzac marchează 67 000 de franci, iar pasivul 113 000. Nu se descurajează, ia un
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
dotate cu canalizare. În această perioadă, au fost construite palatele Ghica, Sutu, Știrbei și au fost înființate: Eforia Spitalelor (1831), Arhivele Statului (1831), „Societatea Filarmonica” (1833), „Societatea literară” (1836), „Societatea d-agricultură a Rumâniei” sub conducerea lui Mihail Ghica (1836), Imprimeria statului (1839), se deschide la Colegiul Sf. Sava prima expoziție de artă din țară (1836) , a apărut primul „Muzeu de istorie națională și antichități“ (1834), se organizează biblioteci publice (1836), s-au dat în folosință spitalele Brâncovenesc (1838), Filantropia (1839
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
a susținut pentru o vreme, începând din 1956, emițătorul Televiziunii Române. După anul 1989, Casa Scânteii a devenit cunoscută sub denumirea de Casa Presei Libere. Fostul Combinat Poligrafic „Casa Scânteii” s-a transformat și el, după 1989, în Regia Autonomă a Imprimeriilor „Coresi”. La rândul său, regia s-a transformat în februarie 1999 în Compania Națională a Imprimeriilor Coresi. Clădirea este un ansamblu format din patru laturi ce adăpostesc o curte interioară mare, plus încă două ansambluri sub formă de „U”, care
Casa Scânteii () [Corola-website/Science/304736_a_306065]
-
devenit cunoscută sub denumirea de Casa Presei Libere. Fostul Combinat Poligrafic „Casa Scânteii” s-a transformat și el, după 1989, în Regia Autonomă a Imprimeriilor „Coresi”. La rândul său, regia s-a transformat în februarie 1999 în Compania Națională a Imprimeriilor Coresi. Clădirea este un ansamblu format din patru laturi ce adăpostesc o curte interioară mare, plus încă două ansambluri sub formă de „U”, care sunt legate de corpul din față, ansambluri ce au rămas deschise pentru a se construi după
Casa Scânteii () [Corola-website/Science/304736_a_306065]