6,703 matches
-
în alte cazuri copilul simte nevoia liberei sale manifestări. Cu cât crește mai mult, cu atât trebuința sa de libertate devine mai puternică. O astfel de autoritate, acceptată de elev și care permite manifestarea și creșterea gradului său de autonomie izvorăște din prestigiul profesorului. Greu de suportat sau chiar de nesuportat este autoritatea abuzivă, arbitrară, care vrea cu tot dinadinsul să subordoneze, să-și afirme puterea. O astfel de autoritate stârnește nemulțumirea, chiar revolta. „ O autoritate autentică se întemeiază îndeosebi pe
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
6 55,1 47,9 36,5 50,5 Masculin 52,4 44,9 52,1 63,5 49,5 Total 100 100 100 100 100 Tabelul 47. Variabilitatea gradului de acord cu NRTs în funcție de sex Concluzii Dreptul la reproducere izvorăște dintr-o nevoie și o dorință de bază umane. Încercarea de a da sens noilor tehnologii de reproducere (NRTs) creează probleme fundamentale etice, legale și sociale pentru societate în general și clinicieni în particular. Faptul a fost remarcat și abordat
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
metoda mamei-surogat, în care o femeie acceptă să fie însămânțată cu sperma unui soț, poartă sarcina, naște și apoi renunță la copil, ponderea femeilor care sunt de acord cu metoda fiind aproape jumătate din cea a bărbaților. Dreptul la reproducere izvorăște dintr-o nevoie și o dorința de bază umane. Pornind de la faptul că dreptul la reproducere se bazează pe presupunerea că dorința de reproducere este expresia bazică a autonomiei morale, nu este clar dacă există o diferență de semnificație etică
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
unul dintre demersurile adresate Porții, Al. I. Cuza susținând că „se osândește guvernul meu și țara Întreagă la tristul rol de a trăi de azi pe mâine, fără a putea Întreprinde ceva definitiv și stătător și se răpește autoritatea ce izvorăște din credință În durata lui” <ref id="11">11 A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodă, vol. I, Iași, 1903, p. 221-222. </ref>. Începutul anului 1862 a consfințit, pe de o parte, desăvârșirea Unirii, iar pe de altă parte a marcat
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
rafinați, desăvârșiți. Pentru a organiza această percepție, F., care nu știe să povestească, pune în scenă. Nu doar un element sau altul este dramaturgic în Ciocoii vechi și noi, ci chiar trunchiul operei, pe el aglomerându-se nenumărate glose alogene, izvorâte din dorința de epuizare a studiului moral și istoric. Căci autorul înscenează, documentează și face comentarii diverse, având mereu sub control, ca dintr-un fel de avanscenă, mișcarea actorilor și reacția cititorului. Astfel, epoca fanariotă se dezvăluie a fi mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
apele râurilor ce coborau de o parte și de alta, din Carpați și Balcani. Acest colector de pe fundul Depresiunii Getice era viitorul curs al Dunării Inferioare, care, prin eroziunea regresivă, reușește la un moment dat să străpungă muntele din care izvorâse și să capteze astfel apele marelui lac panonic, pentru ca, prin cursul său dintr-o dată amplificat, să-l dreneze treptat. Pe măsura golirii acestui lac, se retrag și apele din interiorul lanțului carpatic, unde se formează cursuri de ape căutând apusul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
apă", "rîu = curs" etc. Astfel, dacă pentru "apă" am consemnat mai înainte indoeuropeanul ap, pentru "umezeală", "umed", "ud" avem snap, peled, ued. Pentru "a curge" și "cel ce curge", originarele indoeuropene sunt sar, ser, sru, erd sau eis. Pentru "a izvorî" avem indoeuropeanul guel. "Mare", "apă stătătoare", "mlaștină" au corespondenți în mari, meu. Pentru mlaștină este și indoeuropeanul tibh, trecut în slavă de asemena, de unde l-am luat ca "tină". Pentru "a se mișca energic", "a se juca", corespondentul primar este
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Craiova. Jiul nu poate fi identificat între afluenții Dunării indicați de Herodot pe stânga fluviului: Porata - Prut, Tiarantos - Siret, Araros -, Naparis - Ialomița, Ordessos - Argeș. Și nici între cele trei cursuri pe care geograful grec le pune pe dreapta fluviului, ca izvorând din Haemus - Balcani (IV.48-49): Atlas - Olt, Auras -, Tibisis - Timiș. Evident greșit pentru Atlas și Tibisis, Auras-ul poate fi identificabil prin traducerea în limba slavă a sensului de "aurifer", ca un afluent de pe dreapta și anume Zlătia de astăzi (gura
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
înclină să înrudească hidronimul Lotru, afluent montan de pe dreapta Oltului, ce are un corespondent tracic, identificat în diferite surse - Latron; deși găsim în vocabularul latin Latro-Latronis, trecut în română aproape neschimbat și cu același sens - Lotru. Rădăcina indoeuropeană guel = a izvorî a fost identificată în hidronimul antic Gilpil pentru Gilort, precum și în numele Jaleșului, ambele pâraie afluenți ai Jiului. Jaleșul își are originea într-un puternic izvor vocluzian, de la Runcul Gorjului. Axă Hidrografică a Olteniei, Jiul apare în hidronimia acesteia ca un
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
au făcut o serie de însemnări cu privire la regimul Nilului deoarece calitatea recoltelor era determinată de mărimea și momentul producerii inundațiilor acestui fluviu. În Antichitate s-au făcut observații hidrometrice și în bazinele fluviilor asiatice AmuDaria, Zeravșan (aflunet dr. Amu Daria; izvorăște din Tadjikistan), Tigru și Eufrat etc.; în acest caz observațiile sunt legate de sistemele de irigare. Apar și primele ipoteze despre originea și dinamica apelor subterane folosite ca apă potabilă (Egipt, China), în băile publice (Grecia, Roma) și pentru tratarea
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
sa, identificabilă probabil cu Ishtarxe "Ishtar"/Astartexe "Astarte". Faptul că cele două divinități au format un binom tradițional este demonstrat de existența cultului adus unei entități divine cu nume „dublu”, Bolastarxe "Bolastar", format din două teonime care alcătuiesc o pereche izvorâtă din speculația teologică. Yarhibolxe "Yarhibol" („Lunaxe "Luna" șlui?ț Bolxe "Bol"”; pentru alți cercetători, teonimul ar Însemna „mesager al lui Bol”) este un zeu cu trăsături solare ce i-au fost atribuite cu siguranță Într-o a doua fază, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că În această insulă s-a produs Întâlnirea dintre formele sacrificiale minoice și miceniene, reprezentate de altarul rectangular având coarnele de consacrare, și formele sacrificiale din Orientul Apropiat, realizate pe un altar circular unde victima era arsă. De aici a izvorât o sinteză care a fost Încredințată tradiției grecești succesive. În acest timp, pe continent s-au instalat alte populații, În grupuri mici, poate misterioșii dorieni (subcapitolul 3.1a). Dacă apoi nimic nu dovedește că practicile rituale au rămas, În ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndepărtat, „vremea străveche”, Înțeles ca timp al mitului. Fără să se mai poată repeta În prezent, miturile au contribuit la formarea realității, consolidând-o și făcând-o imutabilă. În același timp, transferând orice vină În acel trecut, ele lasă să izvorască ordinea Într-un prezent echilibrat. Încălcarea legii, alterarea legăturilor familiale și sociale, frângerea tabuurilor, canibalismul sunt modele ce nu trebuie urmate, fiind relegate Într-un timp și un spațiu diferite și Îndepărtate, În vreme ce, prin contrast, se Înalță imaginea unei vieți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se arată a fi un instrument pentru controlarea prezentului și a echilibrului său și În această perspectivă se situează și cultul eroic. Celebrat În jurul mormântului, heròon, el se Întemeiază pe memoria unui trecut cu neputință de repetat, din care a izvorât realitatea actuală. Acel trecut este timpul mitului, al originilor ambigue dominate de dezordine, pe care cultul, prin repetarea periodică a actelor rituale, se Îngrijește să-l exorcizeze pentru a lăsa spațiu acțiunilor omenești din cetăți. Scopul ceremoniilor de cult este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
actorii și după cum „măști”, prosopa, erau personajele. Mai mult, protagoniști ai Întâmplărilor tragice erau niște eroi, după cum Dionysos era zeul-erou (subcapitolul 1.3.b). În sfârșit, Dionysos era un zeu metamorfic, iar tragediile aduceau pe scenă transformările ordinii din care izvorâse prezentul. Este ceea ce se petrece și În Orestia lui Eschil, unde se povestește trecerea de la dreptatea aristocratică, Întemeiată pe răzbunare, la cea a tribunalelor democratice ale cetății; sau În Bacantele lui Euripide, În care Dionysos Însuși impune transformarea. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așează icoanele ca „pavăză” pe zidurile orașelor lor asediate; pe zidurile din Beneventum apare Fecioara (Cancik, 1986; Koch, 1917). Din imagini vorbesc demonii. Multe legende despre statui de marmură, magice și miraculoase, trădează pe plan narativ fascinația ce continuă să izvorască din vechile imagini artistice și cultuale (Dergens, 1949). 4. Sacrificiultc "4. Sacrificiul" a) Ritualul lui Cato Înaintea culesului recoltei (De agri cultura, 134) 1. Sacrificiul animalelor, un act esențial al religiei romane, poate fi descris, analizat și interpretat după exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
laolaltă, le fac astfel să fie și în felul acesta, prin suita hotărârilor mele, îmi dau un destin: actele mele nu rămân izolate în conturul lor și nu se opun unele altora; puse cap la cap, ele țin împreună ca izvorâte din același eu, din aceeași voință, din aceeași certitudine; laolaltă, ele alcătuiesc ansamblul unei vieți. Până atunci altceva și alții au hotărât pentru mine. Până să ajung să mă hotărăsc și astfel să fiu eu, nu sunt decât conturul trasat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
e de făcut?“ este o întrebare pândită de spectrul realului: acesta o urmărește, o amenință, o hărțuiește. Dar în fața somației de a produce gestul, nehotărârea nu poate răspunde decât cu gesticulația gândirii. În primă instanță se pare că nehotărârea nu izvorăște dintr-un blocaj al lucrurilor - căci ceva e de făcut -, ci dintr-unul al nostru în fața lor. În mod obiectiv este ceva de făcut, înlăuntrul câtorva lucruri care sunt de făcut. Dar la acest „ceva“ nu am acces, nu îl
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se naște din faptul că lucrurile însele, printr-o teribilă răsucire, prin așezarea lor stranie, îmi ascund soluția? Dispunerea lor, sau poate imprevizibilul devenirii lor, generează neputința hotărârii mele. Nehotărârea existențială nu e de aceea o nehotărâre psihologică, carență comportamentală izvorâtă dintr-un caracter indecis. Ea este mai degrabă o criză provocată de starea lumii. Este nevoie ca mai întâi ceva să se strice în ordinea lucrurilor, ca acestea să ajungă prost întocmite, încâlcite, de necuprins cu mintea: este nevoie ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
depinde de el. Dar deoarece știe totodată că orice gest important presupune această colaborare și deoarece, pentru a se defini ca eu și a-și da un destin, el are nevoie să împlinească gestul, cel nehotărât cunoaște melancolia infinită ce izvorăște din luciditatea și neputința sa. Orice rămânere în spațiul ruminativ al conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile se întâlnesc și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru a-și adeveri proiectul propriu și propria libertate, el trebuie să-l preia pe celălalt în proiect. Esența libertății este împărtășirea, și tocmai de aceea nimeni nu poate fi liber într-o lume de ființe constrânse. Instituirea proiectului propriu, izvorâtă din nevoia de a-i împărtăși pe ceilalți din libertatea ta, este ctitorirea. Ctitorirea nu este opera eului orgolios, ci, dimpotrivă, ea este livrare obiectivată, proiecție a preluării celuilalt în spațiul libertății proprii. La rândul său, cel ce primește să
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în naționalismul romantic. Ceilalți politicieni-istorici nu se ridică nici la înălțimea hotărîrii lui de a-și aplica idealurile în politica reală 14. El a reprezentat cea mai extraordinară minte care i-a fost vreodată hărăzită națiunii române. Măreția lui Iorga izvorăște din talentele sale; dar proverbiala sa energie, care-l transformă într-un Tatmensch goethian, era alimentată de naționalismul său. El era o figură mai mare decît viața. Cît timp a trăit, geniul său s-a reflectat în activitățile sale. A
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că mesajul democratic occidental este demn de respect. Multe din aspectele acestuia puteau fi adaptate, dar nu copiate în maniera "odioșilor" liberali! Deoarece România avea un trecut diferit, evoluția ei nu putea fi decît organică. Soluțiile tuturor problemelor trebuiau să izvorască din tradiția românească. Deși Iorga a adoptat crezul naționalist al lui Eminescu practic fără rezerve -, pesimismul metafizic omniprezent în opera marelui poet național este absent în opera lui Iorga. Poate că din cauză că Iorga a fost în primul rînd un luptător
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cultural este opusă celei germane de Blut und Boden. Din conceptul de națiune al lui Renan derivă "ideea", trăsătura permanentă a națiunii a lui Iorga. Prin idee oamenii își exprimă modul de viață, gîndurile și sentimentele; este un comportament instinctiv izvorît din adîncul solului și rasei. Lucrurile acestea sînt organice, constituie manifestări spontane, aflate dincolo de rațiune și care nu pot fi modificate de către acestea. Ideile acestea ies la iveală și devin sentimente rezistente la schimbări, iar după o vreme se transformă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care se manifestă spontan. Arta și literatura care derivă din acest spirit național îi rafinează la rîndul lor expresia. Aceste calități permanente constituiau pentru Iorga veriga de legătură dintre procesele universale de formare a grupurilor și experiența istorică din care izvorăsc cultura și conștiința națională. Orice națiune în special cea română are dreptul natural să rămînă acolo unde s-a născut și a evoluat viața organică a acestei "ființe gigantice" (cum numea Iorga națiunea)24. Iorga nu prea era un credincios
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]