8,009 matches
-
români, reconstituie caleidoscopic o epocă de răspântie. Oglinda dublă, aparținând jurnalistului și intervievatului, își interferează reflexele și creează efectul de metamorfoză continuă a imaginii. Valoarea documentară, incontestabilă, este sporită de câteva elemente ingenioase, care introduc într-un același spațiu scenic: „măștile” lui Marcel Iancu, „rama” portretistică și scenografică elaborată de A., nervul, libertatea și consistența confesiunilor aduse în dialog. În fine, se cuvine menționată o preocupare aparte în publicistica lui literară: situat febril în actualitate, el trece în revistă, pe sute
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
Alecsandrescu-Eminescu, 108-180; Mircea Anghelescu, Introducere în opera lui Grigore Alexandrescu, București, 1973; Luisa Valmarin, Le favole di Grigore Alexandrescu fra tradizione classica e attualità storica, „Synthesis”, 1979, 71-83; Dicț. lit. 1900, 24-28; Simion, Dimineața, 110-143; Horia Bădescu, Grigore Alexandrescu. Parada măștilor, București, 1981; Piru, Ist. lit., 62-67; Scarlat, Ist. poeziei, I, 261-263, 307-330; P. Gh. Bârlea, Pe urmele lui Grigore Alexandrescu, București, 1984; Negoițescu, Ist. lit., I, 64-68; Micu, Scurtă ist., I, 150-153; N.A. Ursu, Contribuții la istoria literaturii române, Iași
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
reale. Dacă înțelegem acest lucru, avem premisele de a pricepe și valoarea pe care o acorda Cantemir fiecărei măști animaliere sau, după caz, maniera modernă, raționalistă prin care depășea această mentalitate. Pe scurt, pentru a înțelege dialogul permanent pe care măștile animaliere din Istoria ieroglifică îl poartă cu diferitele surse din Antichitate până în Evul Mediu târziu este necesar să reconstitui acea gândire specifică fiecărei epoci în parte și mai ales epistema specifică epocii și arealului cultural în care și-a scris
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pe fapte întâmplător autentice, așa cum credeau istoricii noștri mai vechi (Pascu, Minea, chiar Iorga într-o măsură), după cum el nu căuta nici o formă deghizată pentru a exprima un adevăr, de teama unei reacții violente a persoanelor atacate aici sub o mască mai mult ori mai puțin de nerecunoscut"22. Este, oricum, un punct de vedere mai apropiat de concepția epocii lui Cantemir, pentru care, am văzut, literatura înseamnă mai ales cunoaștere. Or, lipsit de mijloace materiale sau de sprijin politic, ce
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Crocodilul, Hameleonul, Strutocamila, Papagaia majoritatea personaje cu roluri importante în desfășurarea intrigii. Acest lucru demonstrează încă o dată că Dimitrie Cantemir nu își culege sursele din rezervorul tradiției autohtone și, mai ales, faptul că ceea ce îl interesează este funcția simbolică a măștilor zoomorfe, posibilitatea lor de dialog semantic, nu gradul lor de familiaritate. Nu simte nevoia să aleagă animale ușor de recunoscut de către cititorul vremii, semn că scrierea sa sfidează orizontul de așteptare specific debutului de secol XVIII. O altă observație a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
limpede că astfel de reprezentări, deloc puține, au rolul exercitării acelei "frici pedagogice" care abundă în iconografia occidentală. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir pare însă a rămâne indiferent la un asemenea imaginar escatologic. Autorul preferă să mizeze pe latura simbolică a măștilor pe care le manipulează, obținând efecte maxime din conflictul care se iscă adesea între paradigma simbolică dominantă în tradiția creștină și deformările sale subiective, dar mereu cu potențial expresiv și nu numai. În fine, merită amintit și faptul că iconografia
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și firea chipului cu firea dihaniii ca să-și răducă tare am nevoit"1. Prin urmare, intenționând să dea în vileag anumite dedesubturi ale istoriei contemporane, al cărei nedreptățit se considera, autorul recurge la un sistem simbolic gata constituit, cel al măștilor zoomorfe, având grijă să "acordeze", să potrivească semnificația fiecărui simbol cu realitatea persoanei pe care o lua în cătare, mutând-o din logica istoriei în cea a ficțiunii. Cel puțin la nivel declarativ, autorul se arată dispus să respecte o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Simbolurile nu mai sunt, pentru scriitor, modalități necesare de analiză științifică (instrumenta artium, cum le numise Masen), așa cum fuseseră în Evul Mediu și în timpul Renașterii, ci sugestii pur și simplu romanești, puncte de pornire pentru reprezentarea literară"2. Logica atribuirii măștilor este trădată și într-o scurtă divagație care urmează unui portret fizic al Râsului: "că toate carile să văd de pe chip și de pe floare să giudecă, iară gândul a ascunsului inimii nici chip, nici floare are, de pre carea de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fizice se arată a fi simptome ale celor de caracter. Sigur, procedeul este baroc, iar Cantemir îl folosește adesea și nu ezită, aproape de fiecare dată, să-l deconspire. Șoimul îi explică, în partea a X-a a cărții, Corbului logica măștii pe care o poartă: "Și nu numai după Istoriia ieroglificească cu numele Corb, ce așeși cu trup, cu suflet și cu totului tot, același și adevărat așe să fii te arăți"4. Prin urmare, negrul penelor devine semn al perfidiei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
numele Corb, ce așeși cu trup, cu suflet și cu totului tot, același și adevărat așe să fii te arăți"4. Prin urmare, negrul penelor devine semn al perfidiei personajului. Cantemir își creează, deci, o logică proprie de conjugare a măștilor, distribuite în funcție de rolul fiecărui personaj. Acest procedeu nu este străin nici de mentalitatea medievală, de alegorizare a unor comportamente și însușiri obiective, reale, de mutare a lor într-o ordine care le conferă un at sens. Dar Cantemir nu respectă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mișcă în acest desen, ele au o funcție pedagogică, deci rămân utile în scenariul mântuirii. Apariția figurilor zoomorfe echivalează cu tot atâtea teofanii. Cum personajele cantemiriene sunt însă departe de orice armonie divină, era absolut logic ca, atașate chipului lor, măștile să se deformeze. Simbolurile animaliere se contorsionează, creând adevărate "anamorfoze", sub presiunea fondului, a realității pe care ar fi trebuit să o controleze și să și-o supună. Lumea din Istoria ieroglifică nu este una în acord cu ordinea manualelor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ideea că Istoria ieroglifică este, cel puțin ca intenție inițială, o scriere autobiografică, de răscumpărare livrescă a unei frustrări politice, vom fi nevoiți să investigăm cu sporită atenție personajul central al alegoriei, Inorogul, care îl reprezintă pe însuși autorul cărții. "Mască a autorului", "emblemă autobiografică", după cum bine s-a spus2, el este personajul în construcția căruia s-a investit cea mai mare doză de subiectivitate. Or, aceasta presupune în mod obligatoriu o denaturare a mitului, fie ea și rafinată, lipsită de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
partea a opta, încrâncenarea Hameleonului de a-l prinde la Inorog stârnește până și nedumerirea Crocodilului, prototip, în toate bestiarele, de monstru absolut, lipsit de sentimente. Justificarea ticălosului trădător aduce în discuție un aspect esențial al Inorogului, simbol al perfecțiunii, mască auctorială nedisimulată. Autorul are însă grijă să își avertizeze, din start, cititorul: "îndată minciuna zămisli și spurcata basnă născu".44 Ceea ce urmează nu reprezintă, prin urmare, decât o scorneală de-a Hameleonului, menită să arunce asupra celui pur cu ocară
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
evite pentru a nu se lăsa prins și a nu confirma încă o dată acest tipar. E, ca să spun așa, un unicorn redus la stadiul de emblemă, unul care nu mai trăiește în mit, ci, coborât în istorie, devine o simplă mască pentru un principe inițiat în subteranele politicii. Elvira Sorohan observă foarte bine acest aspect esențial: "Acceptarea sclaviei erotice se asimilează simbolic vânătorii, o coborâre la condiția existenței comune muritorului, ființa mărginită, înlănțuită. Acest aspect legendar se destramă deliberat în Istoria
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
propriul plac: elimină tot ceea ce nu îi convine, refuză scenariile care ar fi zădărnicit happy end-ul (slăbiciunea pentru fecioară, de pildă, care ar fi trebuie să conducă, automat, la capturarea Inorogului) și plusează în direcția incontestabilelor calități spirituale ale măștii. Personajul său se vrea o imagine a perfecțiunii, fără a reuși să ducă această povară până la capăt; dar mă tem că este vorba de o atitudine impusă, rece, calculată, exemplară într-o doză prea mare. Nu aș paria că Inorogul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
poate mai nimerit prin acest lup. Prin urmare, se coagulează deja simbolul carnasierului ca efigie a ferocității eficiente și neiertătoare. Imagini similare vor bântui imaginarul medieval, când fiara devine una "apocaliptică". Cantemir preferă să ignore aceste reprezentări și să atribuie masca Lupului unui personaj pozitiv, care este, după spusele lui Nicolae Iorga, "credincios față de stăpâni și temut de dușmanii acestora, un lup cu virtuți canine"5. Imaginea de fiară absolută o păstrează autorul în scenele secundare, care nu fac trimitere la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de gios întreabă, cunoștiința de sus îi răspunde)"45. Imediat, el reia ideea: "tot numele hiriș scurtă hotărârea lucrului ieste". Recurgând la această metodă de lucru (la care se pare că a apelat și Cantemir însuși, când i-a atribuit masca respectivă Hatmanului Lupu Bogdan), Lupul ajunge la o concluzie cât se poate de firească și de necesară intențiilor romanului: "Jiganiia aceasta dobitoc cu patru picioare nu ieste, pasire zburătoare nu ieste, Cămilă nu ieste, Struț aplos nu ieste, de aier
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
șoimul. Câtă vreme prestigiul vulturului este mai mult unul de reprezentare, datorat mărimii și forței sale, faima șoimului se datorează unor trăsături de "caracter" care trebuie să-l fi atras și pe Dimitrie Cantemir atunci când a selectat, dintre diversele posibilități, masca acestei păsări pentru a-l înfățișa pe Toma Cantacuzino, logofăt al lui Constantin Brâncoveanu, dar și văr al soției principelui moldav. Dintre toate păsările bestiarelor medievale, șoimul se bucura de probabil cea mai fermă reputație, grație folosirii sale în vânarea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
secolul al XVIII-lea, mult din "noblețe", devenind o preocupare a maselor, rămăsese intact în vechile enciclopedii și tratate pe care Cantemir trebuie să le fi consultat. Prin urmare, cărturarul știe foarte bine că are de a face cu o mască ale cărei trăsături generale nu le poate modifica, ci doar nuanța. Mai sunt câteva astfel de cazuri în întreaga Istorie ieroglifică, când autorul nu riscă să deturneze un simbol oricum prea puternic pentru a mai permite torsionări credibile: vulpea, corbul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
doar nuanța. Mai sunt câteva astfel de cazuri în întreaga Istorie ieroglifică, când autorul nu riscă să deturneze un simbol oricum prea puternic pentru a mai permite torsionări credibile: vulpea, corbul, inorogul într-o oarecare măsură. Dar, în aceste cazuri, măștile sunt alese cu mare grijă, conform necesităților de dispunere inegală a rivalilor în cadrul conflictului. Șoimul apare, în primele patru părți ale cărții, ca un personaj eminamente negativ, fără nici o șansă de reabilitare. El ocupă un loc fruntaș în rândul păsărilor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
morala sa. E clar că el este portavocea autorului. Nu întâmplător, el, care a devenit cel mai lucid dintre personaje, în perfectă alianță cu autorul, are și conștiința statutului de personaj într-un roman și dă în vileag procedeul atribuirii măștilor: "De unde aievea urmadză că siloghizmul carile ai alcătuit în barbara, acmu să încheie, cra, cra, cra. Și nu numai după Istoriia ieroglificească cu numele Corb, ce așeși cu trup, cu suflet și cu totului tot, același și adevărat așe să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de puterea unor misionari, ele se impun de la sine. Nu întâmplător, o jiganie neînsemnată, care nu încape în nici o ierarhie, de toată lumea hulită și batjocorită, respinsă și disprețuită devine personajul-cheie al primei jumătăți a romanului. Cantemir avea nevoie de o mască suferindă, deformată, de o reputație prea puțin onorabilă, pe care să le înnobileze prin contaminarea adevărului și a dreptății. Deși membru de frunte ale manejeriei Diavolului în imaginarul medieval, Liliacul are, în Istoria ieroglifică, potențial angelic. 7. Ciacalul în slujba
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fățiș, apăsat, adevărul gol-goluț. Or, marele inamic al Corbului și al planurilor sale este chiar adevărul. De unde până unde i-o fi venit lui Cantemir ideea de a-l înfățișa pe Maxut serdarul, capuchehaia sa și a lui Antioh, sub masca unei jivine care, de regulă, nu are reputația unui iubitor de dreptate? Aici nu trebuie să ezităm: cunoscător al persanei, al arabei, Cantemir a apreciat culegerile de fabule care prelucrau Panciatantra; în prefața la traducerea celebrei cărți de înțelepciune indiană
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
simbol puțin influent, importat dintr-o cultură îndepărtată; dimpotrivă, îi făcea trebuință o figură inedită, exotică, care să facă un bun cuplu cu Lupul. Altfel spus, un șacal convertit la înțelepciune și la echilibru. Prin urmare, el nu alege decât masca din cunoscutele fabule care au circulat atât de mult în Orient și o întoarce pe dos. În Panciatantra, șacalul, fie că e vorba de Karațaka, de Damanaka, de șacalul albastru sau de ceilalți anonimi, este bârfitor și lacom, intrigant, șiret
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
niște reprezentări deja coagulate în sistemul simbolic antic ori medieval, să le plaseze în contexte diferite și să le atribuie o interpretare alegorică specifică, într-o altă cheie. Scenariul lucrării de față depinde, după cum se va constata, nu de raportarea măștilor zoomorfe din Istoria ieroglifică la reprezentări absconse, controlabile doar de către inițiați, ci de un ansamblu de simboluri exoterice, comune, omniprezente în imaginarul medieval și post-medieval. 3 D. Cantemir, op. cit., p. 491. 4 Idem, p. 726. 5 Cornel Mihai Ionescu, op. cit
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]