8,023 matches
-
control cu Andreea, am aflat vestea cea mare. Eram În bucătăria lui Sorin, deșertam alune Într-un bol, Cristina scotea niște beri de la rece. A venit lângă mine la masă, stăteam În picioare, umăr la umăr, mi-aduc aminte că mirosea a lăcrămioare. Sau cam așa ceva. - Mă despart de Cătă! Cum așa? De unde până unde? Din Spania! De acolo se Întorsese Cristina așa de misterioasă și dansantă. Nici nu-ți pot povesti acum tot. Chiar că nu putea. Se putea fâțâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cafenea și de coabitarea cu Clara. Am făcut un schimb cu Tibi, prietenul meu de succes, tânărul yuppie la care petrecuserăm acel Întâi mai al reorientării politice. I-am oferit barul În schimbul conacului de la Șiria, el a acceptat, știa să miroasă o afacere bună. Într-adevăr, peste puțină vreme a reușit să transforme Joy’s Într-un brand local. În vreme ce eu, În și mai puțină vreme, mi-am convins camarazii din C.a. să se mute acolo, noua coabitare fiind primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Îți dau banii, acum scotocește-te prin buzunare, ridică-te, du-te jos, când te Întorci ai grijă să vadă cum Îmi dai balonul. Azi Adelin face livrarea În baloane, a renunțat la staniol, mai bine n-o făcea, pachetul miroase a teniși chinezești. Livrarea, reperată de Pârvu, Îl stârnește la culme. E mai rău ca mine senatorul. Întors la masa lui, fac pe niznaiul, Încep să-i povestesc un film Vivianei. Trec câteva secvențe, apoi mă ridic din nou de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Andreea acasă, În fața blocului vedem jeep-ul. Leac are cheie de la apartamentul Andreei, o scoate din buzunar pe casa scării. Urcăm cu pași mari, tăcuți, aprindem lumina, de-abia ajunși În fața ușii. Eu pregătesc camera, Leac descuie ușa, tăbărâm Înăuntru. Miroase frumos, a pepene. E mult fum, dar mirosul ăsta răzbate. Lumină nu prea, doar o aplice aprinsă În colț, după ușă. Leac mă lasă pe mine să intru primul, Încerc să o fac ținând camera lipită de ochi, dau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cu călători se hurducă zgomotos pe șine. Automobile, birje și camioane militare curg în ambele sensuri într-un du-te-vino permanent, dominat de claxoanele șoferilor grăbiți. Strecurându-se cu abilitate prin aglomerația străzii, mici vânzători de ziare agită grăbiți cotidiane care miros încă a cerneală tipografică. "Ediție specială! ... specialăăă! Comunicatele Marelui Stat Major privind situația frontului!". Într-o cadență perfectă, prin fața lui trece un pluton de infanteriști nemți, echipați cu ranițe în spinare, condus de un Feldwebel 6 mic de statură, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sigură de asta, stimată doamnă. Rămași singuri, cei doi ies pe terasă unde se așează comod în fotoliile de răchită ce încadrează măsuța joasă, rotundă. În grădina imensă trandafirii sunt tunși și acoperiți cu grijă, iar pământul curat, proaspăt săpat, miroase a reavăn, ca după ploaie. Totuși, aerul trist persistă datorită lipsei bucuriei florilor din cauza iernii abia terminate. Sub umbrarul de lemn, acoperit cu venele noduroase ale iederii, se vede o bancă așezată acolo pentru tihna siestei în după amiezile călduroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fată brunetă și prietenul ei, două bătrânele simpatice, cu numeroase pachete de cumpărături frumos ambalate, iar în spatele lor, un ofițer german aparținând vreunei Panzer Division 67 ce conversează animat cu o blondă atletică, echipată în uniforma personalului feminin din Luftwaffe. Miroase plăcut a mentă și esență de vanilie. De la un radio pus în surdină, ritmurile unui blues se insinuează printre scaunele cu spătar de paie și măsuțele rotunde de marmură. Două fete agreabile se mișcă silențios, servind diverse siropuri sau citronade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
echipelor deja aflate acolo. Multe dintre ele nu mai făceau față, copleșite de numărul mare al morților și răniților. Străbat străzile în flăcări, croindu-și cu greutate drum prin marea de ruine. Din loc în loc, țâșnesc jeturi înalte de apă. Miroase a moloz încins și a latrină. Peste tot mișună oameni, pe jumătate dezbrăcați, mulți dintre ei încă șocați, bâiguind cuvinte fără rost. Unul dintre aceste spectre vii se apropie de Marius. Doar când ajunge lângă el își dă seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încheietura pumnului lui Marius și privește ceasul de la mână. Notează ceva în fișa aflată la capătul patului. În zgomot de vase, un căruț greu rulează afară pe coridor. Probabil că este ora mesei, gândește Marius. Micul dejun se pare, deoarece miroase plăcut a ceai și pesmeți prăjiți. Unde mă aflu? Fata îi zâmbește cu blândețe. Are o față bucălată, rozie, plină de candoare. Părul negru, strâns într-un coc sobru, e acoperit cu o bonetă albă, scrobită. Pe mâini bune. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
adusese prânzul, s-a întors spre Marius cu ochi amuzați: Nu te grăbi deloc bătrâne! Războiul merge înainte și fără tine. Sincer, cred că ar trebui să-ți prelungești sinecura. Mai ales când ești înconjurat de atâtea frumuseți răpitoare care miros frumos și te alintă toată ziua. Alternativa ar fi un șanț plin cu zoaie unde sa te târăști, ascunzându-te de bombele yankeilor. Către sfârșitul lunii mai, Marius este anunțat că poate părăsi spitalul. La plecare, doctorul Cozma strânge îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
umană e despărțită de barbarie. Demență curată, domnul meu, războaiele ... nebunie ..." În timpul bombardamentelor se așeza cu soția tot timpul în același loc, pe băncuța din coridorul de trecere, strâmt și rece, înghesuit cu lucruri vechi ale celorlalți locatari. Era incomod, mirosea a vechi, a mucegai, lumea când trecea pe lângă ei îi călca pe picioare. Marius nu înțelegea de ce tocmai acolo alegeau să rămână. Poate din dorința inconștientă ca în cazul în care planșeul se prăbușește să fie cât mai aproape de ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
te îndeamnă tăcut spre odihna unui somn fără de griji. Din când în când, câte o pală sfioasă de vânt ondulează leneș linia aurie a lanurilor de grâu care se întind de o parte și alta a drumului, până la linia orizontului. Miroase a grâne coapte și iarbă verde. Dialogul se încheagă rapid între tinerii ofițeri. Căpitanul vorbește o germană elevată, semn al unei instruiri deosebite. Provenea dintr-o domniță valahă, înrudită cu Doamna Maria, soția voievodului-martir Constantin Brâncoveanu, măritată prin veacul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Și eu. Mai mult decât îți poți tu imagina, murmură ea în timp ce privește nemișcată mașina care se depărtează, fără să înțeleagă de ce simte brusc că această imagine devine foarte importantă pentru ea. VI Pe faleza înaltă, aflată la malul mării, miroase a nisip ud și alge intrate în putrefacție. În larg, hula amenințătoare adună uriașe creste de lichid verde-întunecat ce se înfig violent în mal cu mugete asurzitoare. Rafalele puternice smulg eșarfa albă de la gâtul Smarandei, făcând-o să zboare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
holul bisericii cu un icnet înăbușit. Ca trasă de un resort invizibil, ușa se închide tăcută în urma lui. Înăuntru, lumina cernută zgârcit printre vitraliile strâmte cade peste câteva rânduri de bănci simple din lemn, așezate de-alungul zidurilor îngălbenite de vreme. Miroase a lumânări arse și tămâie. Darie se ridică cu greutate și sprijină copilul de perete. După o examinare rapidă își dă seama, ușurat, că nu este rănit, numai leșinat. Își scoate casca și vede cefarul găurit. Instantaneu, simte cum gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Pe măsură ce înaintează remarcă liniștea neobișnuită acolo unde ar fi trebuit să audă zumzetul specific unei adunături de cheflii. Neliniștit, armează automatul înainte să împingă cu vârful bocancului ușa de tablă. Privește în jur precaut. Înăuntru nu este întuneric, nici lumină. Miroase a picioare nespălate, alcool fermentat și tutun de proastă calitate. Tencuiala, în mare parte căzută, a pereților, dezvăluie zidurile insalubre din cărămidă roșie. Pe un colț al tejghelei lungi, de fapt câteva dulapuri întinse pe laterală, puse cap la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să poată uita oboseala congelată adunată în nenumărate zile și nopți de luptă. Cine nu a făcut frontul, nu știe ce binecuvântată comoară sunt pentru combatanți momentele calme petrecute în afara luptelor. Chiar dacă ele au loc într-o șandrama putredă unde miroase a postav îmbâcsit, răsuflări unsuroase, obiele obosite și lână udă, toate amestecate cu izul acru ce se ridică din tălpile nădușite ale bocancilor cazoni. Baraca are acoperiș, nimic de zis, dar printre crăpăturile pereților peticiți cu bucăți de tablă vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și bagă fotografia în buzunar. Revede haotic noaptea în care Manfred murise. Ancheta se terminase repede, incidentul fiind catalogat drept un atac al unor elemente din pegra capitalei care începuseră să-și facă de cap odată cu apropiere frontului. Evident, unii mirosiseră și alte dedesubturi, dar cum nemții se arătaseră ciudat de grăbiți în a fi încheiate cercetările, dosarul fusese clasat. La înmormântare nu a fost decât el, în timp ce partea germană a fost reprezentată doar de un obscur funcționar al ambasadei. Foștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se găsește în drumul lui și îl simte vulnerabil. Iar ei sunt vulnerabili, nu pot face uz de armă împotriva lui deoarece așa își pot trăda poziția lor nemților. Și asta poate aduce unora nervozitate, cu siguranță frică. Iar frica miroase al dracului de tare ca animalul să nu-și încerce șansa. Privește în jurul său, dar nu vede nimic altceva decât copaci încărcați cu omăt, vagi siluete în bezna tainică a nopții. "Poate avem noroc să găsească altceva pentru vânat...". Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grav prin lumina puternică ce scaldă în aur încăperea, se răspândește pe coridor și urcă până la camera în fața căreia Antonio se oprește să bată discret la ușă. Intră, se aude din interior. În odaia învăluită în semiobscuritate datorită jaluzelelor trase, miroase frumos a cafea și cornuri proaspete. Interiorul simplu are eleganță și intimitate. Doamnă Hagiaturian, au sosit. Într-o atitudine respectuoasă, privește spătarul înalt al fotoliului din piele crem, în ton cu restul mobilierului, care nu lasă să se vadă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care, în cămări și pivnițe cvasi-secrete, s-au făcut primii pași spre intimitate și spre stil. Salonul de primire, reconstituit, ca machetă, sub unul din goblenurile care, odinioară, îi împodobeau pereții, e decorat cu scaune roccoco, de pe care clienții puteau mirosi în voie flacoanele etalate pe măsuțe joase. Flacoane de argint, de sticlă și de porțelan, de care sînt pline încăperile muzeului. Unele dintre ele, pătrățoase, parcă împrăștiind lumina în tonuri de albastru-vernil - reprezentarea clasică, în mintea noastră, a sticlei de
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
ai avangardei au creat afișe pentru mica afacere, care a mers din generație în generație, cucerind curți regale dintre care România lui Carol nu a lipsit. În subsolul care se învecinează cu laboratoarele, firide în care ghida îți dă să miroși, ca-ntr-o mănăstire a răsfățurilor, ambră și mosc, iasomie și levănțică, e arhiva, de la zapisuri ale lui Napoleon la lista datornicilor și la procese pentru patent, duse prin curți din Paris. De pildă, 4711, parfumul unei alte case celebre
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
una dependentă de nuanțe, dar nu redusă la acestea: "A venit spre mine, avea în mână o pensulă muiată în carmin și, când m-a îmbrățișat, mi-a lăsat o pată pe umărul bluzei albe. L-am pupat pe barbă. Mirosea a terebentină și a tutun de pipă. ș...ț Tonul s-ar fi vrut trist, dar pe șevalet vedeam o frenezie carmin-portocalie, ce nu apăruse până atunci în picturile lui, o nerăbdare fericită. N-am spus nimic. ș...ț Eu
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
conține viermele, fântâna este penetrată (Brumaru îi spune verde, "futută") de cumpănă, greața este o formă a plăcerii. Tot ceea ce sperie și oripilează atrage irezisitibil. Nimic nu este interzis, totul este permis. Important este să ai simțuri pentru a vedea, mirosi și gusta. Plăcerea și oroarea sunt în mintea omului, care poate transforma aceeași realitate în voluptate maximă sau dezgust. Este greu de spus dacă versurile lui Emil Brumaru din volumul Povestea boiernașului de țară și a fecioarei... sunt pornografie sau
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
nordică ce montase cabluri submarine între Insula Faröe și Insula Paștelui se arăta dispusă, la semnarea contractului, să preia construcția canalului București-Marea Neagră, cu o eventuală prelungire la Timișoara. O alta promitea ozonificarea întregii atmosfere a țării, astfel încât Bucureștii să miroasă permanent a flori de tei, Iașii a iasomie, Constanța a muguri de pin. Iar Clujul a fân proaspăt cosit. Hidrocentrala de la Porțile de Fier ar fi fost astfel renovată încât să răspândească irezistibilul parfum al paradisurilor fiscale. în parlament discuțiile
La un preț foarte rezonabil by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8669_a_9994]
-
de această bandă de exploatație le aruncă azi asupra conservatorilor. Cât despre organizarea partidului internațional-liberal, n-o negăm. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc - nu comunitatea de idei - organizare egală cu cea a partidei ilustre Mafia și Camorra, care miroase de departe a pușcărie. Din cauza asta vi se pare într-adevăr, onorabililor, că oamenii pe cari-i leagă comunitatea de cultură, de avere si de principii sânt dezbinați între ei, căci între conservatori nu sânt stăpâni și slugi cum sânt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]