6,924 matches
-
denunță intoleranța lui Marx și "religiunea rațiunii" (materialismul dialectic) pus pe picioare de Marx. Această scrisoare marchează opoziția istorică dintre anarhiști și marxiști. În urma cărții " Sistemul contradicțiilor economice sau Filosofia mizeriei" a lui Proudhon (1846), Marx a ripostat prin lucrarea "Mizeria filosofiei". "Ce e proprietatea? Proprietatea e furt!" "Monarhia universală e în politică ceea ce e cvadratura cercului sau mișcarea perpetuă în matematică." "Zilnic ni se vorbește de granițe naturale. Între timp explic ceea ce înțeleg prin aceste două cuvinte: granițele naturale, eu
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
unuia sau mai multor obiective specifice." "Cine zice mutualitate, presupune împărțirea pămîntului, diviziunea proprietăților; independența muncii, separarea industriilor, a specialității funcțiunilor, răspundere individuală și colectivă, potrivit muncii individuale sau în grup, reducerea taxelor generale la minimum, suprimarea parazitismului și a mizeriei ... Deoarece religiunea de stat e înseamnă violarea conștiinței, centralizarea administrativă înseamnă castrarea libertății. Instituțiuni funebre, purcese dintr-una și aceeași patimă a oprimării și intoleranței, a cărei roade otrăvitoare arată bine analogia! Religiunea de stat a dat naștere inchizițiunii; administrațiunea
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
orășenească a Ungariei și Transilvaniei abia trecea de 6%. Din punct de vedere etnic orășenimea era alcătuită în mod covârșitor din germani. În călătoriile sale prin Marele Principat al Transilvaniei împăratul Iosif al II-lea a fost mereu izbit de mizeria și ignoranta românilor: Măsurile edictate de împărat cu privire la Pământul Crăiesc au recunoscut egala îndreptățire a locuitorilor lui, adică egalitatea românilor cu sașii, dreptul de așezare și achiziție de proprietăți în orașe etc. Reformele iozefine ale învățământului au deschis porțile școlilor
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
femei și copii. În timpul unei revolte în Munster, condusă de Gerald FitzGerald, conte de Desmond în 1582, circa 30000 de irlandezi au murit de foame. Poetul Edmund Spenser a scris că victimele "au fost purtate într-o asemenea stare de mizerie încât ar fi înduioșat și o inimă de piatră". Elisabeta și-a sfătuit comandanții să-i trateze bine pe irlandezi, "acea națiune grosolană și barbară", dar nu a avut remușcări când s-au considerat necesare utilizarea forței și a vărsării
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
bunătatea și zelul sf. Francisc de Sales, episcop de Geneva în secolul al XVII-lea. Ioan Bosco și-a desfășurat activitatea ca preot în dieceza de Torino în perioada de tranziție economică, politică și socială a secolului al XIX-lea. Mizeria și părăsirea atâtor copii și tineri ce se găseau pe străzi în căutare de lucru, suferințele teribile pe care le avu văzând tineri condamnați la moarte - ajunși în această stare datorită abandonării lor de către societate - îl îndemnară să facă ceva
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
7 octombrie 1849, Baltimore/Maryland) a fost un poet, romancier, nuvelist și critic literar american, creator al genului de scurte povestiri și precursor al literaturii moderne de ficțiune științifico-fantastică. A dus o viață de boem și a sfârșit tragic în mizerie, opium și alcoolism, dar tocmai din acest infern al existenței sale s-au născut multe dintre creațiile ce aveau să impună literaturii universale norme de evaluare estetică necunoscute până atunci. În cei patruzeci de ani ai unei vieți halucinante, scriitorul
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]
-
În timp ce Hegel era un filozof idealist, Marx a urmărit să rescrie dialectica în termeni materialiști. Pornind de la aceste izvoare el elaborează treptat "Materialismul istoric" ca teorie științifică a analizei istorice a societății ("Teze asupra lui Feuerbach", 1845; "Ideologia germană", 1846; "Mizeria filozofiei", 1847). Marx ia contact cu mișcarea muncitorească și redactează împreună cu Friedrich Engels "Manifestul partidului comunist" (1848), care are ca motto celebrul apel: ""Proletari din toată lumea, uniți-vă !"" Expulzat din Germania, apoi și din Franța, se refugiază la Londra în
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
și de arhivar al mișcării l-a jucat medicul militar Sașa Pană, un autor suprarealist poate la fel de interesant. Odată cu al doilea val, capătă însă o configurație distinctă în ansamblul literaturii românești de avangardă, afirmându-se zgomotos prin lucrarea colectivă "Critica mizeriei" (1945), sub semnăturile lui Gellu Naum, Paul Păun și Virgil Teodorescu. "Critica mizeriei" pleacă de la constatarea că modernismul de orice nuanță și-a dovedit incapacitatea de a depăși reflecția asupra "formei poetice". Or, prima cerință propagată de suprarealiști era "eliberarea
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
autor suprarealist poate la fel de interesant. Odată cu al doilea val, capătă însă o configurație distinctă în ansamblul literaturii românești de avangardă, afirmându-se zgomotos prin lucrarea colectivă "Critica mizeriei" (1945), sub semnăturile lui Gellu Naum, Paul Păun și Virgil Teodorescu. "Critica mizeriei" pleacă de la constatarea că modernismul de orice nuanță și-a dovedit incapacitatea de a depăși reflecția asupra "formei poetice". Or, prima cerință propagată de suprarealiști era "eliberarea expresiei umane de sub toate formele". Pentru atingerea acestui obiectiv, suprarealiștii au întreprins repetate
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
de sfârșit al secolului al XIX-lea. Astfel, C. I. Stăncescu din poziția sa de profesor de estetică declara că „"arta este o minciună"” și că „"singurul preț al obiectelor de artă este că ele, depărtându-se pe nesimțite de mizeriile realității din viață, aduc o consolare momentană sufletului nostru"”. C. I. Stăncescu era supranumit „vizirul artelor” și susținea că „"arta devine periculoasă când lingușește masele"” și că ea nu trebuie să oglindească realitatea sau să se inspire din viață. Contrar
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
devenit mereu mai bogată în vibrații lăuntrice investită cu puteri nebănuite; din nevoia comunicării, decantările cromatice transmit intense emoții rezultate din congruența intrinsecă dintre bucuria și tristețea existenței din acel început de secol al XX-lea. În 1901, măcinat de mizerie, a făcut o expoziție de grup la Ateneu împreună cu o serie de pictori cu care nu avea nimic în comun. După un periplu de schimburi de locuință, s-a internat grav bolnav la Spitalul Pantelimon în clinica neurologului Gheorghe Marinescu
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
lor de viață, peisajele lui urbane sunt în totalitatea lor colțuri sărace de periferie. Peisajele "Mahalaua Dracului, Case bătrânești, Ghereta din Filantropia, La marginea satului, Puț în mahala,", obținute prin mijloace artistice superioare în acuarelă sau pastel, evocă viața de mizerie a sărăcimii din Bucureștiul de odinioară. Atitudinea protestatară reiese și din simplitatea cu care au fost pictate. Peisajele realizate la Brebu se impun prin unduirea luminii ce înfășoară formele, toate lucrările de aici fiind lucrate în pastel. Pastelurile de la Brebu
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Mysteriis Dom Sathanas. În 8 aprilie 1991 Dead se sinucide tăindu-și venele și împușcându-se în cap cu o pușcă. A lăsat o scurtă scrisoare prin care se scuza că a folosit pușca în casă și a făcut atâta mizerie cu sângele lui. A fost găsit de Euronymous care, după ce a aranjat câteva bucăți de creier și craniu, a mers la un magazin din apropiere și a cumpărat un aparat de fotografiat. A făcut poze cadavrului (una dintre aceste poze
Mayhem () [Corola-website/Science/297928_a_299257]
-
țară, cărți cu un adânc conținut moral, reconfortant pentru mulți oameni necăjiți. Primul său roman , "Elämä ja aurinko" ("Viața și soarele"), (1916), insistă, într-un lirism cam stufos, asupra comuniunii dintre om și natură. Al doilea roman, "Hurskas kurjuus" ("Sfânta mizerie"), (1919), tratează despre viața mizeră a unui țăran fără pământ care moare împușcat în timpul războiului civil. Între 1917 - 1930 publică mai multe culegeri de nuvele. Romanul "Nuorena nukkunut" ("Ca stinsă din viață de tânără")(1931) descrie viața scurtă a unei
Frans Eemil Sillanpää () [Corola-website/Science/297958_a_299287]
-
precum și în ivrit, japoneză și orya (India). După câteva dintre romanele sale se fac și filme ("Miehen tie" ("Calea omului"), scenariu de Nyrki Tapiovaara (1940), "Elokuu" ("August"), scenariu de Matti Kassila, (1956), "Ihmiselon ihanuus ja kurjuus" ("Viața de măreție și mizerie a oamenilor"), (1945). Chiar dacă aceste filme nu au ajuns la valoarea romanelor "Hurskas kurujuus" și "Nuorena nukkunut", amintite mai sus sunt totuși relevante pentru caracterul lor de confesiune și de autobiografie, ușor detectabil, chiar dacă nu este explicit.
Frans Eemil Sillanpää () [Corola-website/Science/297958_a_299287]
-
vârstă de 20 de ani - decade tot mai mult, frecventează straturile cele mai de jos ale societății pariziene, lumea vagabonzilor, proxeneților, a traficanților de droguri, a prostituției. Continuă să cânte pe străzile Parisului, pentru a-și asigura o existență de mizerie. Într-o seară a anului 1935, Édith îl cunoaște pe Louis Leplée, proprietarul cabaretului ""Le Gerny's"" de pe ""Champs-Élysées"", care o invită să cânte în localul sau câteva melodii, printre care și compoziții ale lui Vincent Scotto. Această apariție în
Édith Piaf () [Corola-website/Science/297974_a_299303]
-
lipsită de temei mi se pare afirmația că, prin prezentarea excesivă a luxului, filmul lui Kalatozov l-ar face apetisant. Dimpotrivă, luxul este prezentat în raport imediat cu sărăcia și exploatarea, făcând vizibil faptul că distracțiile și huzurul unora înseamnă mizeria și umilirea celorlalți. Filmul arată în mod explicit că acest lux era accesibil exclusiv elitelor coloniale și colaboratorilor lor celor mai apropiați. De-asta, afirmația lui Gorzo și Lazăr că „nimic din filmul lui Kalatozov nu condamnă intrinsec, cu mijloace
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
colaboratorilor lor celor mai apropiați. De-asta, afirmația lui Gorzo și Lazăr că „nimic din filmul lui Kalatozov nu condamnă intrinsec, cu mijloace artistice, bogăția coruptă din Havana prerevoluționară” este complet lipsită de conținut. Evidențierea raporturilor dintre bogăția coloniștilor și mizeria colonizaților reprezintă punctul de pornire al procesului pe care îl face filmul regimului Batista - și îl face, evident, cu mijloace artistice. În continuare, pe parcursul filmului, vedem celelalte fațete care permit excesivitatea acestui lux: exploatarea țăranilor sau masacrarea studenților. Ca atare
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
din „strânsoarea seculară a fustelor înflorate”; pentru că „nu a vrut să fie slujitoarea bărbatului în fața căruia nu ar fi avut niciun drept”; și pentru că „urma să facă mulți copii pe care să-i crească eventual cum a crescut ea, în mizerie și în beznă”. Presă a tradus povestea Szomnei Grancsa în termenii luptei acesteia cu „obtuzitatea părinților”; într-o relatare de la înmormântare, despre tatăl său se scrie că „scrâșnește, privind în gol pe sub borul larg” (s.m.), iar despre mama că „îngâna
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
Primul om care, împrejmuind un teren, s-a încumetat sa spună: «acesta este al meu» și care a găsit oameni destul de proști ca să-l creadă, a fost adevăratul întemeietor al societății civile”. Dar de câte crime, războaie, omoruri, de câte mizerii și orori ar fi scutit omenirea acel care, socotind țărușii sau astupând șanțul, ar fi strigat semenilor săi: „Feriți-vă să-l ascultați pe acest impostor; sunteți pierduți dacă uitați că roadele sunt ale tuturor și că pământul nu este
Discurs asupra originii și fundamentelor inegalității dintre oameni () [Corola-website/Science/306985_a_308314]
-
în Portugalia, la Oliveira de Azeméis, emigrează la vârsta de 12 ani în Brazilia, unde muncește timp de patru ani pe plantația de cauciuc Paraiso, în jungla amazoniana, pe malul râului Madeira. După ce părăsește plantația, trăiește în cea mai neagră mizerie, schimbând numeroase slujbe: copist, marinar pe Amazon, etc. Publică primul său roman, "Criminoso por ambiçăo", în 1916, la vârsta de 18 ani, urmat de încă două române, în același an: "Alma Lusitana" și "Rugas Sociais". Muncă pe plantația de cauciuc
Ferreira de Castro () [Corola-website/Science/307059_a_308388]
-
D" - Metalul este puternic oxidat, suprafața fiind corodată în profunzime. Gradele de curățare pentru suprafețele metalice definite în ISO 8501-1 sunt: Sa1 - De pe suprafața metalului au fost îndepărtate prin sablare depunerile slab aderente cum ar fi rugina, țunderul, vopseaua și mizeria. Se acceptă prezența pe suprafața sablată a vopselei și a țunderului puternic aderent, cu toate acestea întreaga suprafață trebuie să fi fost sablată. Sa2 - De pe suprafața metalului au fost îndepărtate prin sablare depunerile de țunder, vopsea și rugină. Se acceptă
Sablare () [Corola-website/Science/308511_a_309840]
-
Goldfeld. În timpul șederii în Occident, Jabotinski a făcut studii juridice la Berna, și apoi la Roma. În primul său drum spre Elveția, Jabotinski a parcurs teritoriile Galiției și Ungariei, unde a intrat pentru prima dată în contact cu lumea și mizeriile târgușoarelor, cartierelor și ghetourilor evreiești. Ajuns la Berna, s-a antrenat în viața mișcărilor studențești, în rândul cărora a cunoscut și numeroși studenți evrei. Mulți din colegi erau câștigați de ideile marxismului sau socialismului. O minoritate din rândul studenților evrei
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
a avântului revoluționar premergător revoluției din 1905, romanul are un ascuțit caracter demascator și capătă o mare forță generalizatoare. Punând în centrul atenției autodesăvârșirea Katiușei și încercările lui Nehliudov de a începe o viață nouă, Tolstoi arată în același timp mizeria în care trăiau oamenii simpli, satul căzut în ruină, închisoarea țaristă și deținuții ei, deportarea în Siberia, demască ipocrizia bisericii, justiția, corupția aparatului de stat țarist, într-un cuvânt, demască întreaga orânduire socială și de stat din Rusia țaristă. În
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]
-
practica sa judiciară: un tânăr din înalta societate, proaspăt absolvent al unei școli superioare pentru nobili, fiind în vizită la o rudă bogată, a sedus o tânără slujnică. Fata și-a dat pruncul născut la orfelinat, iar ea, împinsă de mizerie, a ajuns într-o casă de toleranță. După câtva timp a fost judecată pentru vina de a fi furat bani de la un "„oaspete”" beat. La proces, printre jurați se afla și seducătorul ei de altădată. Soarta fetei l-a impresionat
Învierea (roman) () [Corola-website/Science/308689_a_310018]