9,277 matches
-
în momentul în care percepția va coincide cu realul: ,, Într-un sfârșit mă recunosc pe mine însumi și regăsesc odaia"409. Romanul va continua în această manieră, naratorul-personaj trecând cu ușurință dintr-un ,,nivel de realitate" în altul, subiectivizând la nesfârșit natura dată. ,, Dispariția subită a identității", care coincide cu o altă percepție a eului, determină automat și percepția diferită a unor locuri, de altfel foarte cunoscute pe care naratorul le va numi la un moment dat fie ,,blestemate", fie ,,bune
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Pentru naratorul-personaj al acestui ultim roman, lumea visului reprezintă, fără îndoială, o altă realitate la care are acces tocmai datorită deschiderii de care dă dovadă. Spațiul oniric este pentru acesta o posibilitate de a se cunoaște pe sine, transgresând la nesfârșit limita, având convingerea că ,,lucrurile splendide, până la nebunie"425 nu pot fi cunoscute decât în vis. Visele personajului traduc cel mai bine lupta care se dă între ,,subiectul transcendent" și ,,subiectul subordonat social", două fețe, în fapt, ale aceluiași eu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu fie falsă, reflecția ar trebui să anuleze permanent și în mod repetat proiecțiile supradimensionate. (Misterul nu este nici Spirit absolut, nici Materie absolută, nici spirit, nici materie; el se află la limita competenței spiritului uman.) Misterul nu este nici nesfîrșit, nici limitat, acesta fiind motivul pentru care nu poate fi el definit. El nici nu există, dar nu este nici inexistent: există, dar numai pentru spiritul uman, ca mister de nepătruns al existenței; nu este nici veșnic, nici temporal, căci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să faci din credința în absurd virtutea supremă. Expresia credo quia absurdum nu aparține unui adversar al bisericii, ci unui prelat. Conform unei alte versiuni, ea ar fi fost rostită de unul dintre părinții bisericii.) Neputînd să se încăpățîneze la nesfîrșit să creadă în ceva contrar rațiunii, filosofia a sfîrșit prin a se separa complet de religie. Ruptă însă de rădăcina mitică și redusă la eforturi speculative individuale și contradictorii, filosofia metafizică și morală au eșuat curînd într-o continuă lupă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
trăit de fiecare, Esența-suflet nu participă la temporalitatea vieții psihosomatice. Numele simbolic al "modului" său de existență este "eternitatea", iar imaginea cea mai corectă a eternității nu este deloc prelungirea la infinit a timpului aparent, timpul care se scurge la nesfîrșit din trecut spre viitor. Singura imagine care corespunde eternității este "prezența imuabilă", care este o altă imagine inimaginabilă ce exprimă misterul și evidența lui invariabilă. După moartea trupului și a psihicului, după eclipsa universului individual, sufletul nu părăsește trupul, deoarece
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să mor sufletește", decît să suport moartea elanului animant în timpul vieții. Principiul imoral constă în exaltarea dorințelor pămîntești și în ignorarea spiritului supraconștient. Și care dorință pămîntească ar fi mai exaltată și mai irațională decît cea de a prelungi la nesfîrșit viața aparentă? Individul se cramponează de apariție și nu ar vrea să o mai abandoneze: moartea este considerată drept un accident lipsit de orice sens misterios. Dincolo de mormînt, prea ușor ademenit de dorința cea mai irațională, omul speră să salveze
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
măsura intensității vanității. Dar este poate modul unic prin care putem participa la evoluția spre o stare mai bună, imposibil de atins fără controlul resentimentelor, care, confruntate cu asaltul lumii, au tendința să renască zilnic și să declanșeze un șir nesfîrșit de meditații. Învingerea purificatoare a lor este imposibil de realizat, dacă nu recurgem la valorificările reconciliante. Recunoscîndu-te în falsul motivator, introspecția devine umor, întrucît umorul forță supremă de acceptare constă în a te implica în vina comună pentru a transforma
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
manșă, aparatul cabrează întins spre ultima stea. De acum voi fi singur între cer, pământ și ape, ca porumbelul care a zburat peste pământ după potop. Zi și noapte. Solidaritatea femeii cu mine e ca zborul a două suflete în nesfârșitul lumii. Sunt mulțumit și de o coincidență... Nu-mi închipuisem că are să vie, dar dacă a venit e de o sută de ori mai frumos."123 Zborul acesta planat, pe lângă automobilul femeii iubite, să nu amintească oare de reverența pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
346 Fred Vasilescu este, în acest pasaj, un Panurg al ironiei, atitudine devenită "o linie de retragere" pe care eroul se repliază când nu dorește ca adevărata sa opinie și personalitate să fie deconspirate: Nu putem iubi sau urî la nesfârșit, nu putem să fim plini de pasiune în fața oricărui lucru. Ironia dezvoltă în noi, mai întâi, un fel de prudență egoistă care ne face imuni față de exaltarea compromițătoare și împotriva extremismului sentimental..."347 În sfârșit, din aceeași perspectivă strict a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
frumoasă ca la vreo câteva luni după începutul iubirii noastre, când părea exasperată de iubire."361 Deci, elementar, dar adevărat, dragostea creează frumusețea, ambele reușind să răzbată peste timp "Solidaritatea femeii cu mine e ca zborul a două suflete în nesfârșitul lumii."362 Metafora zborului atrage asocierea cu gesturile ultime, sublime ale Meșterului Manole și ale ființei iubite, credincioase și, în special, împărtășindu-i dragostea, ceea ce constituie garanția edificării și durabilității Creației. Doamna T. este rar non-prezentă în sensul că accesul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
avea de câștigat... și nu se știe niciodată cine și când ajunge în ipostaza de pacient-victimă. (d) că dacă alți avocați speră că, după ce parcurg toată povestea, vor ști imediat cum să-și apere clienții și să înțeleagă tot lanțul nesfârșit al procedurilor legale și medicale incidente, țin să-i temperez și să-i rog frumos să mai citească o dată legislația medicală, și să-și noteze cu atenție cel puțin câteva informații despre pacient - atașez fișa; absența anumitor informații încă de la
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
completează ritualul), reacții inverse la sedative, tulburări de somn, enervare majoră sau lipsă de reacție, reacții nule sau inverse față de cei din jur; • tulburări în timpul jocului: copilul ignoră regulile generale ale jocului, se joacă singur. Cum lista acestor manifestări este nesfârșită, nici chiar conduita subiectului nu reprezintă un îndrumar sigur pentru încadrarea sa corectă în grupa în care îi este locul. Totuși, comportamentul deviant ne indică o apartenență posibilă la un anumit eșantion de lucru. Stabilirea "punctelor tari" și a "punctelor
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
ce se menține ca una din cele mai frecvente surse de influențare a agresivității; Atacul sau provocarea directă, fizică sau verbală, ce atrage, de cele mai multe ori, răspunsul agresiv al celui vizat; și nu de puține ori, șirul răzbunărilor devine practic nesfârșit (acte teroriste, răzbuăari tip vendetă, care fac multe victime din persoane nevinovate; Durerea fizică și morală poate duce la creșterea agresivității; În urma unor cercetări efectuate, L. Berkowitz a ajuns la concluzia că stimularea agresivă poate determina Într-o masură mult
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
au atins scopul. În 1969, așa cum aflăm din nota de prezentare a autorului (octombrie 1973), Italo Calvino acceptă un angajament oferit de editorul F.M. Ricci, și anume cel de a ilustra cu un text Tarotul viscontin, miniat. Atras de acea nesfârșită rețea combinatorie, scrie mai întâi cele opt texte ale "Castelului", asociind codul narativ celui iconic, cărora le vor urma alte opt texte ale "Tavernei ..." inspirate nu de tarotul renascentist, ci de cel din secolul al XVIII-lea, marsiliez, de factură
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
conte philosophique) măștile actualității desfigurate de irațional, varii masacre și cataclisme (inclusiv ecologice), Calvino și-a acreditat mai ales în "Castel" performanța de jucător în domeniul polisemiei narative, manevrând un vast țintar al poveștilor-arhetip, preexistente și mereu rescrise printr-un nesfârșit rapel al interferențelor, paralelelor și simultaneității. Anticipator al unei ecumenice dicțiuni postmoderne, Calvino rescrie portofoliul narativ al lumii, învederându-l în vitalitatea lui metamorfotică ca pe un perpetuum mobile ce se încrucișează cu destinul omului. Vom lua seama la câteva
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
câteva săptămâni. Pare însă să se facă auzite și vocile altor personaje minore legate de cele două dominante, ca și cum Claudio Magris ar fi pus la baza artei narative a romanului un necontenit proces de reduplicare de persoane, de celule, o nesfârșită clonare a unui motiv, nucleu semantic, personaj. Și fiecare personaj creează împreună cu toate celelalte, o secvență specială, magică prin încredințarea ei unui destin imprevizibil. Dar ceea ce pare să lege într-adevăr toate aceste personaje, acest babel de povestiri, aceste vieți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
himerelor, salvați și de forța disperării extreme de a-și reprezenta iubirea și moartea. O face Abdul, truverul, profesând până la capăt acea "pia fraus", succedaneu stilistic la o realitate trangresivă, inumană, menită să se reproducă pe sine haotic și la nesfârșit. Purtându-și echipa de exploratori de-a lungul fluviului stihinic de piatră Sambatyon, până la vărsare, Eco nu-și poate reprima desfătări semantice și cromatice oferite de profuziunea mineralogică deslănțuită. Abundă inventarele faunistice, petrografice, caricaturile umanoide, dar și detaliile grozave despre
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și Germania, ce vor culmina cu terifianta noapte de cristal (10 noiembrie 1938), când sunt incendiate și vandalizate aproape 200 de sinagogi, mii de locuințe și prăvălii ale evreilor, arestate și deportate peste 20 000 de persoane. Era începutul unui "nesfârșit genocid". Lucid și nepatetic sunt povestite episoadele și scenele deportării și de lagăr, trăite la persoana întâi de Tabori, ceea ce nu exclude meditația amară despre absurdul lumii din punctul de vedere al deținutului, pradă primejdiei de a-și pierde nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
1974). Fowles este și un rafinat eseist, cea mai recentă carte a sa, de eseuri, intitulându-se "Găuri de vierme" (1998). Autor foarte cult, mai profund oricum decât Oscar Wilde și mai puțin vanitos decât Bernard Shaw, Fowles are o nesfârșită încredere în actul povestirii, al scriiturii, în vraja epică și în existența personajelor în care depistăm adesea demersul filosofic (autoironic, autoreferențial) și destinul asumat al propriului lor creator. Rețetele tehnice sunt infailibile, fie că este vorba de obsesii sfâșietoare sau
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de autor: "El era noul Adam. El va fi opusul lui Faust, cel care nu voia să moară. El în schimb, își va dori să moară și îi va fi cu neputință". Între Iov și Shylock, Jidovul Rătăcitor afișează o nesfârșită lehamite, o revoltă abisală și o nebănuită vigoare vindicativă. Pe tot parcursul romanului, Jean d'Ormesson se poartă ca un vrăjitor stilist, dând miraculoase probe de suspans, oralitate, dar și de monolog interior (vezi istorisirea lui Simon din Cirene). Dincolo de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
letal, se deschide lumea cu adevărat, o lume oricum afină viselor, revelațiilor și așteptărilor, o lume în care chiar dacă personajele nu se pot manifesta autonom sau schimba datele realității, se simt învingătoare în sensul răzvrătirii față de un destin al umilirii nesfârșite, al stagnării în recluziune și neputință, față de un spațiu circumscris unei morți iminente. Rezistența personajelor, atunci când nu este acțiune conspirativă (comunistul Michel, tatăl lui Esther, protagonista romanului Steaua rătăcitoare (Univers, 1998, 220 p.) la care ne vom referi în special
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tăcere, fie prin fugă, fie prin povestea începuturilor lumii. Există două tipologii distincte în romanele scriitorului francez: cea care pleacă, autoexilându-se într-o lume prefabricată imaginar sau prin credință, inclusiv religioasă, și cea care rămâne, a învinșilor și resemnaților. Drumul nesfârșit al celor care pleacă este întotdeuana sinonim cu schimbarea, cu mântuirea, este calea dintre Coșmar și Vis. Destinul lui Esther (stea), cel al rătăcirii și al atingerii spațiului râvnit (dinspre Europa postbelică spre Israel care tocmai îți cucerește independența de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
feluritele sale succedanee, inclusiv puterea de fascinație, chiar dacă în viața lui femeile au avut un rol exclusiv instrumental, de revoltă față de Dumnezeu. Excepțională este ponderea dată de romancier coabitării eurilor (Don Juan Leporello narator), înte care există un cerc vicios nesfârșit de credință biunivocă, ea însăși nesfârșită, ca imaginile dintr-o oglindă reflectate într-o oglindă paralelă. Autoidentificându-se, protagonistul percepe migrația genei donjuanismului în propria personalitate, demnă de un urmaș al seducătorului mitic. Lașul, neputinciosul, șovăielnicul și abulicul se trezesc la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fascinație, chiar dacă în viața lui femeile au avut un rol exclusiv instrumental, de revoltă față de Dumnezeu. Excepțională este ponderea dată de romancier coabitării eurilor (Don Juan Leporello narator), înte care există un cerc vicios nesfârșit de credință biunivocă, ea însăși nesfârșită, ca imaginile dintr-o oglindă reflectate într-o oglindă paralelă. Autoidentificându-se, protagonistul percepe migrația genei donjuanismului în propria personalitate, demnă de un urmaș al seducătorului mitic. Lașul, neputinciosul, șovăielnicul și abulicul se trezesc la o nouă viață indusă de Don
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
femeii, de dragul căreia rescrie Cântarea cântărilor în registrul împreunării iminente. Ceea ce nu înseamnă că pătimașul nostru amant închide ochii la viciile ascunse ale cărnii sau ale sufletului feminin, dovadă stând incisivitatea naratorului-actor față de intelectuala teoretizantă ce gândește global, inducând o nesfârșită inhibiție și crispare. Autorul maghiar oferă nu doar un florilegiu de fornicații copleșitoare, ci și un repertoriu psiho-analitic, de la frigiditate și depresii până la vulgaritate și lăcomie penibilă, de la vocația de a face răul prin instigare și farse până la tentația de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]