13,698 matches
-
să declare cu patetism de la înălțimea rostrelor din for că neglijarea cultului strămoșesc este un simptom de degradare morală. Așa că și-a sacrificat propria fiică. Ochii i se umezesc. În zadar s-a tânguit Vipsania. Cu lacrimi șiroindu-i pe obraji a căzut în genunchi și a îmbrățișat picioarele împăratului în văzul întregii Curți. Degeaba. Atât Augustus, cât și bărbată-său au rămas de neclintit. Pur și simplu i-au smuls copila din brațe. Biata de ea și-a călcat mândria
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
privește pentru o clipă cu tandrețe. Prinși în mrejele monotoniei zilnice, a certurilor cu copiii și a degringoladei bătrâneții, rare sunt momentele când Fabius îi mai amintește de bărbatul fermecător de odinioară. Se apropie de el și-și lipește calină obrazul de umărul său. — Vezi să nu-ți strici coafura asta complicată, bombăne el posac. Își strecoară totuși brațul pe după talia ei. În spatele lor, Velleius Paterculus scoate aburi pe nări, ca un taur întărâtat. Nero îi dă un cot în burtă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să dispară în rotunjimea feței sale în formă de lună. Așa că le pictează cu un roz pal. Îi place părul ei strălucitor, și-l periază, îl tot periază până când îi strălucește în oglindă. Se aranjează, își țuguie buzele sugându-și obrajii și împingându-și capul în față, până când bărbia aproape că dispare. Aș putea să fiu frumoasă, își spune ea în fiecare dimineață. Dacă aș slăbi, aș fi frumoasă. În timp ce se uită în oglindă, își spune ferm că azi este începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
doi la cale? Geraldine vine înspre noi, arătând perfect ca întotdeauna: poartă un costum cafeniu elegant, cercei mari de aur și omniprezenții ochelari de soare pe cap. ― Cercetare, mă arunc eu, simțindu-mă din ce în ce mai stupidă, chiar și când culoarea din obraji începe să îmi pălească. ― Rahat, șoptește Ben, dar înainte ca el să poate scăpa de imagine, Geraldine e deja în fața ecranului. ― O, Doamne! spune ea, cu respirația tăiată. De unde a apărut asta? ― Sex fierbinte, bolborosesc eu. ― Ce? ― Sex fierbinte, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un imens nor negru aducător de ploaie. O iau încet în josul străzii și puteți să mă credeți jalnică, ratată, dar nu mă pot abține. Nu-mi pot opri cele două lacrimi grase care-și croiesc drum încet, în jos, pe obrajii mei. Capitolul șapte Jemima Jones n-are o zi prea bună. Aseară norul aducător de ploaie a urmărit-o până acasă: i-a adus lacrimi în ochi și i-a smuls speranțele din inimă. S-a târât în josul străzii, conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
s-o cunoască, dar cum să se apropie de o fată atât de frumoasă și de celebră? Nici măcar Ben n-avea tupeul să facă asta. ― O cunoști pe Laurie? L-a întrebat Richard detașat, după ce Richard o sărutase pe ambii obraji și fusese călduros îmbrățișat de delicioasa Laurie. ― Nu ne-am cunoscut, a spus Laurie, privindu-l fix pe Ben și schițând un zâmbet. Și când i-a întins mâna să i-o strângă pe a lui, chipul i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
deschiși la seara petrecută cu Ben Williams. Din păcate pentru Jemima, visul ei nu s-a împlinit, dar a fost aproape la fel de bine, pentru că, după ce Ben a insistat s-o conducă acasă, s-a aplecat și a sărutat-o pe obraz. Jemima s-a înroșit puternic și i-a mulțumit în gând lui Dumnezeu pentru că era întuneric, iar Ben nu o putea vedea. ― Ne vedem mâine, i-a strigat el în timp ce se îndepărta, iar Jemima a dat din cap de pe trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așa că am mers să bem ceva. ― O, tare plăcut. Geraldine se uită mai de-aproape la mine. ― Jemima? Tu nu te înroșești, nu? ― Nu, răspund eu repede, poate prea repede, și simt cum un fior cald îmi cuprinde gâtul și obrajii. ― Jemima! Te-ai înroșit! Geraldine își coboară vocea și zâmbește. ― Îți place de Ben? ― Nu! spun eu rugându-mă la Dumnezeu să nu mă înroșesc nici pe jumătate din cât o fac de obicei. ― Ba da! exclamă Geraldine. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune Geraldine, și spune-le să-ți trimită poza. Zece minute mai târziu, un curier înaintează la masa mea cu un dosar în care e poza mea dezgustătoare. O scot și-mi vine rău când îmi observ bărbia dublă și obrajii grași, imenși. ― Nu ne uităm deocamdată, hotărăște Geraldine, îndepărtând-o. Vin și ți-o arăt mai târziu. Geraldine o ia repede din loc, o femeie cu o misiune, punându-și brațele în jurul lui Paul și vorbindu-i ca unui bebeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să arate slabă. Paul pare confuz. ― Uite. Vei poza asta? Paul se uită și aprobă din cap. Ești tu atât de priceput s-o faci să arate slabă? Ai putea să-i aranjezi un pic bărbia și să-i estompezi obrajii și s-o faci să pară slabă. Paul zâmbește. ― Ca favor pentru tine, Geraldine, o fac. Când o vrei gata? ― Păiiiii, spune ea, privindu-l cu niște ochi albaștri imenși. N-o poți face acum? Paul suspină fericit, ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
face orice numai s-o țină pe Geraldine aproape, așa că stă și scanează poza Jemimei. După ce fotografia apare pe ecran, Paul îi estompează bărbia Jemimei, cu câteva clicuri din mouse. ― Uimitor, rostește Geraldine pe nerăsuflate. Poți face ceva și cu obrajii ei? Paul îi îngustează fața și apoi alege exact aceeași nuanță ca aceea a tenului Jemimei. Cu o precizie incredibilă, îi estompează obrajii, până când îi apar pomeții. Pomeți perfecți, frumoși, proeminenți. ― Doamne, exclamă el, uitându-se fix la ecran. ― Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bărbia Jemimei, cu câteva clicuri din mouse. ― Uimitor, rostește Geraldine pe nerăsuflate. Poți face ceva și cu obrajii ei? Paul îi îngustează fața și apoi alege exact aceeași nuanță ca aceea a tenului Jemimei. Cu o precizie incredibilă, îi estompează obrajii, până când îi apar pomeții. Pomeți perfecți, frumoși, proeminenți. ― Doamne, exclamă el, uitându-se fix la ecran. ― Doamne, spune și Geraldine, uitându-se fix la ecran. ― Ar fi frumoasă dacă ar slăbi. Uită-te la față, e absolut superbă, cine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vară. Paul pune poza pe o dischetă și printează fotografia, după care i-o dă lui Geraldine. Trebuie să recunoască, a făcut o treabă incredibilă. ― Ești un geniu, spune Geraldine, și pe neașteptate îi dă lui Paul un sărut pe obraz. ― Iar tu ești o femeie convingătoare, zâmbește el. Acum du-te, am treabă. Geraldine aleargă la Jemima, care vorbește la telefon, și fără altă introducere, îi pune fotografia în față. ― Iertați-mă, îi spun eu interlocutorului, pentru că Geraldine țopăie lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de la serviciu (pentru că n-aș vrea să-mi stric acoperirea de prezentator TV de top) și când ne spunem pa, pun receptorul în furcă și mă duc la toaletă să mă privesc în oglindă. Mă uit la bărbia mea, la obrajii mei, la grăsimea mea, și cât stau acolo, iau o decizie. Una serioasă. Una atât de importantă, încât știu chiar în fracțiunea asta de secundă că-mi va schimba viață. Dau fuga la biroul meu, mă rog, mai mult mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nici măcar dacă vei mai primi vreodată alta, a adăugat ea amenințător. Asta l-a convins pe Ben. S-a uitat la ceas, cu două minute înainte de cele zece pe care le avea la dispoziție, a pupat-o pe Jemima pe obraz, a luat telefonul și a sunat la London Daytime Television. ― Diana? a spus el cu o voce mult mai fermă. Sunt Ben Williams. M-am gândit, și te-am sunat să-ți spun că mi-ar plăcea nespus de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bine diseară“, așa că intră. La 5.15 îmi iau noile mele produse de machiaj și mă duc la toaletă, nefiind prea surprinsă s-o găsesc pe Geraldine acolo, țuguindu-și buzele în oglindă și punându-și niște cremă bronzantă pe obrajii deja aurii. ― Bună, străino! spune Geraldine. Te pregătești pentru petrecere? Se dă un pas înapoi și-și admiră în fața oglinzii rochia roșie, care mă duce imediat cu gândul la Brad, pentru că e exact ca rochia neagră pe care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vede, ca să nu mai zic de cât de uimit e redactorul-șef. ― Ce ți-ai făcut, tânără doamnă? Mă încordez îngrozită când o mână se apropie de fața mea. Să mă fi mânjit de ruj? Oare îmi curge rimelul pe obraji? Am spanac între dinți? Redactorul-șef continuă: ― Jemima Jones, ești doar o umbră a femeii care erai înainte. Slavă Domnului! Îmi rețin chicotitul și zâmbesc cu plăcere, încercând să fiu nonșalantă, să par neimpresionată de faptul că în sfârșit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și la părul Jemimei, pe care tot Geraldine l-a strâns într-un coc franțuzesc, din care a lăsat să cadă niște bucle fine. ― Arăți superb, îmi șoptește Geraldine. Se întinde și-mi șterge o pată mică de ruj de pe obraz: sinceră să fiu, nici n-ar fi observat-o altcineva în afară de Geraldine. ― Jemima! Inima îmi stă în loc când Ben vine în fugă la mine și-și pune un braț în jurul meu. ― Pentru o clipă am crezut că n-o să vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prin încăpere, în timp ce oamenii se dau la o parte ca să-i facă loc. Până la urmă, Diana Macpherson e celebră în mass-media. Nu mă pot abține, privesc cu o senzație crescândă de groază cum Diana aproape îl sărută pe Ben pe obraz, dar apoi evident se gândește mai bine și-și întinde mâna, pe care Ben o strânge cu căldură. Bleah. ― Permite-mi să te prezint, spune el, întorcându-se mai întâi către redactorul-șef. Redactorul-șef e atât de impresionat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu părul închis la culoare, castaniu și lucios, prins pe spate într-o coadă de cal. ― Geraldine! spune el, cu un timbru puternic de bariton, oprind föhnul și plecând imediat de lângă clientul lui. Ce mai faci? O sărută pe ambii obraji, e evident că Geraldine e o clientă specială, că vine aici de ani de zile. ― Ea e Jemima, îi explică Geraldine. Simt nevoia să bat rapid în retragere. ― Ți-aduci aminte de conversația noastră telefonică? Conversație telefonică? Ce conversație telefonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
slabă și blondă. Știu că ar trebui să-i fiu recunoscătoare, probabil că se așteaptă să izbucnesc în mulțumiri, dar singurul lucru la care mă pot gândi, cât stau aici și mă uit la fața lui care așteaptă ceva, la obrajii lui grași și la ochii mici de porc care continuă să se uite la picioarele mele este să-i strig: ticălosule! Ticălos mare și nenorocit. Nu mi-ai fi oferit niciodată șansa asta dacă n-aș fi arătat așa. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
simt vreo emoție, ca să-mi mai fac griji despre ce să fac, sau să spun. Stau pur și simplu acolo și mă găsesc concentrându-mă la mâna lui puternică și mare, care-mi dă ușor părul din ochi, îmi mângâie obrazul și apoi mi se odihnește pe bărbie. ― Ia vino-ncoace, spune el delicat iar eu n-am energia sau, să spun drept, nici intenția de a mă opune. Totuși: sunt aici, în această casă incredibilă din Los Angeles, LOS ANGELES
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aș fi vrut. Și nici n-aș fi vrut, pentru că este atât de biiiiine. Mmmmmmmmm, e atât de bine. ― A fost incredibil. Brad se dă într-o parte și se uită la mine, dându-mi săruturi ușoare și delicate pe obraz. ― A. Fost. Incredibil! murmur eu, încercând să mă împac cu ceea ce tocmai s-a întâmplat. Cred că tocmai am avut un orgasm! Pentru prima oară în viața mea, știu și eu despre ce tot scriu revistele alea. Mă simt minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ea. Din fericire, când ajung la sală, Jenny nu e nicăieri, iar Brad e la el în birou. ― S-a întâmplat cel mai ciudat lucru, îi spun eu, după ce mă sărută de bun venit. Nu e doar o atingere pe obraz, ci un sărut lung și pasional, și pur și simplu trebuie să-l dau la o parte, pentru că deși se pare că nu-i pot rezista deloc, în acest moment trebuie să scap de faza asta cu Jenny. Așa că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
șapte, bine? Îi mâzgălesc adresa mea pe ceva. ― La naiba, spune Lauren, când ia bucata de hârtie și se uită la ceas. E ora patru! Când naiba a trecut toată după-amiaza? ― Cui îi pasă? râd eu și-o sărut pe obraz. Bine că a trecut. Ne vedem mai târziu, spu eu. Îi fac cu mâna și o iau în direcția opusă. Când ajung acasă, găsesc pe robot un mesaj de la Brad. Îl sun înapoi. În mod surprinzător n-are nici o întrevedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]