6,753 matches
-
și represiunile epocii, emblemele naționale cum ar fi imnul, steagul, „clasicii” polonezi, monumentele istorice, manualele, funeraliile sau pelerinajele au avut mereu un rol central, captînd aproape necondiționat solidarități și antipatii, parteneriate de tot felul. Povestitorul nu prea reușește să depășească obsesiile identitare ale polonezilor, În mare parte bazate pe antisovietism. De aceea, relațiile cu „țările-surori” sînt pasager amintite, sugerîndu-se mai curînd realitatea unei aglomerări Întîmplătoare de state, menținute sub patronajul URSS, decît o bună vecinătate ori vreo Înfrățire ideologică, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
deși aceste chestiuni sînt probleme strict interne ale României și noi nu putem accepta, sub nici o formă, nici un fel de amestec din afară În acest domeniu” (p. 329). „Cunoașterea situației reale” Înseamnă, desigur, recurgerea exclusiv la surse oficiale. Una dintre obsesiile regimului Ceaușescu a fost dorința vizitatorilor străini de a se informa din surse independente, fapt subliniat În numeroase rînduri. Din păcate, evoluțiile postrevoluționare nu atestă o schimbare radicală a modului În care este percepută la București chestiunea drepturilor omului. Pașii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Joja) a arhitecturii tradiționale țărănești, prezentată ca un fel de modernism avant la lettre. Cu toate că Își declară neștiința, comentatorii străini reperează cu ușurință acest filon mitizant din discursul românesc exportat. Arhitectul și teoreticianul britanic Neil Leach găsește că „există o obsesie a modernismului În România” care reprezintă o „reprimare a memoriei” recente, În favoarea unui trecut precomunist aurit. Mulți comentatori Înțeleg că este vorba despre o Întoarcere nostalgică la o „perioadă de aur” care este mai mult un construct cultural cu valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
p. 107. Cele mai importante acțiuni În acest sens au fost condamnarea invaziei sovietice din Afganistan și contribuția la deschiderea convorbirilor egipteano-israeliene, În 1978. Culminînd cu participarea la Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984, boicotate de restul țărilor comuniste. Revine obsesia părții române pentru informarea exclusiv din surse guvernamentale. În 1931, 61 de locuințe construite prin credite de la Societatea comunală pentru locuințe ieftine și Creditul Funciar Urban; În 1932-43; 1933-51; 1934-74; 1935-95; 1936-103; 1937-126. În 1939 se construiesc 197 de locuințe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Cluj-Napoca, 1998; Cocoșul metalic, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca, 1999; Dintr-un potop de cuvinte, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice: Daniel Dimitriu, „Maluri înalte”, CL, 1974, 12; Petru Poantă, „Maluri înalte”, ST, 1974, 12; Ulici, Prima verba, I, 132-134; Dan C. Mihăilescu, Obsesia de viață, LCF, 1978, 29; Petru Poantă, „Ce nu vindecă vremea”, ST, 1978, 10; Constantin Cubleșan, „Ce nu vindecă vremea”, TR, 1978, 49; V. Pop, „Cultura de fosfor”, CL, 1983, 2; Petru Poantă, „Cultura de fosfor”, TR, 1983, 9; Pavel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
ci, dimpotrivă, centrul de atenție și de atracție colectivă. Astfel vom înțelege de ce romanele sexiste victoriene și post-victoriene au centrat femeia, sexul ei; de ce G. Klimt (1862-1918) picta femei în formă de vagin și uter; de ce Freud și psihanaliștii investigau obsesiile și patologiile masculine strict legate de sexualitatea femeii; de ce sexologiile sunt centrate pe actul sexual și pe sexul partenerilor; de ce relațiile dintre femei și bărbați prind contur prin atracție sexuală. Ideile exprimate de Simone de Beauvoir (1908-1986) în cartea Al
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
doar acolo unde au un fond epistemic și moral. Această concepție despre putere nu înseamnă că factorii de intervenție politică nu încearcă să "colonizeze" puterea prin subordonarea puterilor și cunoașterilor civililor în scopurile lor. Acești factori politici sunt dominați de obsesia centrală a gândirii filosofice moderne deținerea puterii! Problema puterii și a ceea ce este considerat drept "putere" rămâne o vizibilitate deschisă prin reflecțiile lui Foucault, care, în esență, se întemeiază pe problematica kantiană: cum deținem sau posedăm... puterea? De altfel, este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a producțiilor de... adevăr. Atunci când Foucault sesizează tehnici de control ale statului politic asupra societății nu sunt excluse nici nuanțele orwelliene în viziunea sa despre funcționalitatea puterii politice și a cunoașterii. Nu controlul politic este cel care deranjează societatea, ci obsesia pierderii acestui control din partea puterii politice, ori de câte ori se întâmplă un fapt real, un eveniment devenit istoric (!), precum atentatul de la World Trade Center (11 septembrie 2001). În acest sens, îi regăsim pe Freud și pe Orwell în gândirea și în practica
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
puterii politice, ori de câte ori se întâmplă un fapt real, un eveniment devenit istoric (!), precum atentatul de la World Trade Center (11 septembrie 2001). În acest sens, îi regăsim pe Freud și pe Orwell în gândirea și în practica politicienilor, primul cu prezența obsesiei, domeniu de psihanalizat, cel de-al doilea cu înăsprirea controlului față de civili. Nu știu în ce măsură Foucault a demolat marele mit occidental, lansat de Platon, dar pot spune, cu certitudine, ca l-a înlocuit cu un alt mit, acela al inextricabilității
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
târzie... Charlotte își dezvolta întodeauna comentariul cu un diletantism ușor disimulat, mascând la ea cunoștințe adesea foarte vaste, de care se temea să pară mândră. Dar eu nu mai auzeam decât melodia, când rusească, când franțuzească, a vocii ei. În locul obsesiei trupului de femeie, a femeii omniprezente care mă hărțuia prin diversitatea ei inepuizabilă, simțeam o profundă liniștire. Având transparența acelei „seri calde de toamnă”. Și seninătatea unei contemplări lente, aproape melancolice, a unui trup frumos de femeie lungit în fericita
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
două variante de traducere pentru acest din urmă citat introduc o noțiune neobișnuită pentru Vechiul Testament 233. Acesta vorbește de binecuvântare, de bucurie, de bine, de pace, dar nu și de fericire. E un mod de a „moderniza” psalmul, fericirea fiind obsesia modernității. „Binele” este obiectiv, în vreme ce „fericirea” e o stare subiectivă, o senzație: de aceea, traducerea lui ”o>"h cu „fericire” nu ni se pare potrivită. Semnificații de bază ale numelui-adjectiv: binefăcător, milostiv, salvator, călăuzitor, iertător. Semnificație de bază a numelui-substantiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
iar “peste jetul roșu - prăfuit alb - verde, cretă liliachie și lac purpuriu udat de apă. Aur, fosfor, hârtie de magneziu. Geometrie gestică. Duct grafic al valorilor abstracte. VIORICA TOPORAȘ crează așadar echivalențe. Marea este labiribtul. Tratarea plastică a punctului până la obsesie, până la nebuloasă. O transparență a materiei calde se insinuează pretutindeni. Sub povara învăluitoare a autorului, Top-Kapi devine un simbol. Asiști la „consumul unei culturi exotice“, cum ar fi Roland Bearthes, cultură căreia, îi simți încă puternică, vâna populară. Ca în
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
tehnică picturală, îi poate oferi cadrul desfășurării unui proces al întoarcerii către Necuprinsul naturii, ceea ce înseamnă o re-asumare a întregii vieți rememorate sau visate. Petre BICER- 1990 [...] Viorica Toporaș simte raporturile misterioase ale cosmosului și terestrului, ritmul veșniciei marcat de obsesia infinitului, lucruri ce țin de sensibilitatea și puterea de exprimare pe care le strunește în spațiul artei. Temele artistice ce figurează atmosfera Iașilor de ieri și de azi privesc în anotimpuri, ipostazele simbolice ale peisajului. Copaci, case și drumuri, coline
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
și Dicționarului umoristic al limbii române care anticipă Dicționarul onomastic al lui Mircea Horia Simionescu pe linia parodierii stilului lexicografic. Descoperim aici chiar o definiție spirituală a umoristului, văzut drept un "ocnaș literar"218, într-o formulă care amintește de obsesia caragialiană legată de responsabilitatea și dificultatea carierei de literat. Tudor Mușatescu ilustrează, așadar, și literatura aforistică românească, alături de I.L. Caragiale, G. Topârceanu sau de Aurel Baranga cu ale sale Minime și maxime. În proza scurtă și în dramaturgia cu tentă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
i se conferă astfel noblețe și nebănuită adâncime. În sens opus reabilitării tipului Mitică procedează Mircea Eliade. Spiridon Vădastra, personaj din proiectatul roman eliadesc Apocalipsul, preluat în parte în Noaptea de Sânziene este, fără îndoială, apropiat prin vanitate, veleitarism și obsesia parvenirii de eroii schițelor și ai comediilor caragialiene, mai exact de avântatul dar cameleonicul Coriolan Drăgănescu, de înflăcăratul și ridicolul primar al Mizilulului, Leonida Condeescu, sau de naivul megaloman Conu Leonida. În varianta inițială, publicată postum sub titlul Dubla existență
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este contrabalansată de permanenta căutare și așteptare înfrigurată a tipului de femeie superioară, ireală, a "rusoaicei" întrupate mental din sterereotipii livrești și din dorințele sale nelămurite, căutare care îi pune în umbră meschinăria și comportamentul flușturatic, dacă se acceptă că "obsesia erotică nu-l afundă pe Ragaiac în vulgaritate, ci, dimpotrivă, îl scoate, îl salvează, pentru că are un alt conținut decât sexualitatea simplă sau erotomania"52. În același fel, frivolitatea și libertinismul pretinsului doctorand în drept Mihnea Băiatu din Zilele și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
feminin. Și în cazul lui se observă o defantoșizare similară celei descoperite la Mitică Popescu din piesa lui Camil Petrescu. Întocmai personajelor caragialești din zodia imposturii, Mihnea Băiatu își construiește o mască, însă îndărătul ei începe să freamăte viață autentică. Obsesia lui erotică este precedată de cea a menținerii unei imagini de care e, de fapt, străin, iar coincidența de nume cu un student eminent, licențiat cu onoruri, îi dă posibilitatea să trăiască practic două destine paralele: cel de haimana fără
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Vedenia, La "Grandiflora", în care, în afara desfășurărilor epice reductibile la o schemă care ipostaziază generica "ironie a soartei", legătura cu arta și tipologia caragialiană este mai pregnantă prin recontextualizarea tipurilor umane devenite subit victime ale închipuirii, ale "fandacsiei"54, atunci când obsesia, contopită cu halucinația, dobândește o realitate catastrofală. În acest sens, nuvele precum În vreme de război și O făclie de Paști, sunt repere de netăgăduit. Dintre cei care "intră la o idee", Sava Manaru, personajul din La "Grandiflora" interesează aici
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și erotic, lipsa orizontului poetic sau a dorinței de evadare din "cercul strâmt". Acestea sunt câteva din mult mai numeroasele reluări semnificative ale celor mai fertile teme caragialiene, respectiv politica și familia, ale căror ramificații (educația, gazetaria, justiția, faptul divers, obsesia culinară) vor cunoaște o evoluție postcaragialiană pe care o vom menționa și în capitolele următoare. 4.4. În stilul și cu sintaxa caragialiană Postcaragialismul comicului de caracter și de moravuri, ilustrat în capitolele anterioare, trebuie completat cu cel al comicului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de limbaj caragialesc neaoș. Merită, în acest sens, să dăm exemplul romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineață pierdută. Fie că asistăm la conversațiile caraghioasei bătrâne Vica, fie că suntem intruși în universul lăuntric al gândurilor și al amintirilor acesteia, exprimarea deficitară și obsesia culinară ne amintește de insațiabila coană Lucsița din La Moși. Iată, de pildă, cum rememorează madam Delcă împrejurările legate de moartea fratelui ei: [...] ce erea în sufletu ei numa ea știa... Să stai să iei carne pentru pomană... Da' frigider
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a autorului în raport cu textul, mai exact, prin completa neutralitate și neimplicare, coroborată cu permanenta preocupare pentru explicitarea și demascarea strategiilor textuale folosite. 4.4.2. Concizia O altă caracteristică a stilului caragialian moștenită de reprezentanții generației '80, se referă la obsesia pentru concizie. Nu știm dacă a fost remarcată frecvența în textele lui Caragiale a așa-numitelor expresii ale enumerării suspendate: etc., șcl, ș.a m.d. Se poate constata că de cele mai multe ori funcția acestora este de substituire a pasajelor descriptive
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne raportăm doar la această "eboșă" dramatică și nu la întreaga creație ionesciană atunci când analizăm alte manifestări literare subsumate absurdului din literatura noastră. De altfel, a fost subliniată continuitatea 58 în succesiunea marcată onomastic diferit (Ionescu-Ionesco) prin adâncirea celor câteva obsesii deja bine conturate în pamfletele din Nu, în fragmentele de jurnal, în proiectele de romane, în publicistica și chiar în poeziile scrise înainte de părăsirea țării. Așa încât se impune cel puțin o scurtă trecere în revistă a ionescianismului ca viziune estetică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
expus prin comic al tragicului existenței absurde, deci al temei care l-a preocupat constant, încă din frămîntata și răzvrătita adolescență. În fragmentele de Jurnal din această perioadă și chiar în paginile pamfletelor din Nu, găsim expresii timpurii ale acestei obsesii:" Problema rimelor încrucișate este tot atât de importantă ca problema războiului, a morții, a națiunilor, a revoluțiilor sociale. Se pot cumpăra, și una și celelalte, cu aceeași monedă: două cepe de apă"59. Ca argument al ipotezei alternative, semnificativ este faptul că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
încă i se mai impune funcția de încartiruire a absurdului, deriziunea glisează tot mai mult înspre tragic în trilogia amintită. În esență, așa cum sugerează titlul ales al acesteia, nestăpânita "sete" stârnită în deșertul existenței va fi sublimată tragic aici în obsesia însingurării și a captivității absurde. Intuită deja în prima piesă, prin imaginea casei-tren, închisoare pe traseul prestabilit al "viitorului cel mai îndepărtat", obsesia golului se va proiecta mai clar în telescoparea perspectivei din Iona, în aneantizarea din spațiul catedralei din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sugerează titlul ales al acesteia, nestăpânita "sete" stârnită în deșertul existenței va fi sublimată tragic aici în obsesia însingurării și a captivității absurde. Intuită deja în prima piesă, prin imaginea casei-tren, închisoare pe traseul prestabilit al "viitorului cel mai îndepărtat", obsesia golului se va proiecta mai clar în telescoparea perspectivei din Iona, în aneantizarea din spațiul catedralei din Paracliserul și în sugestia regresiei spre existența acvatică din Matca. Revelațiile personajelor-simbol și soluțiile alese ca răspuns la înțelegerea condiției umane absurde înscriu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]