8,671 matches
-
Niagara de reprehensiuni, ce se prăvălea pe capul Profesorului, care, mai devreme, îi echivalase în aur podoaba ei capilară. Dimpotrivă, ea îi luă apărarea cu patos și cu simpatie: Please! Ia să ne vedem de ale noastre! Noi ne-am odihnit, ne-am hârjonit... Pik-nikarea în aerul curat de pădure a fost o splendoare, tinerii cu care ne-am plimbat pe aleile codrului s-au priceput a fi foarte drăguți... Ce mai vrem? Iar în timpul acesta, Profesorul s-a dedicat științei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe străzi, În vitrine și pe mașinile taximetriștilor autocolantele și afișele noastre. Această carte e povestea lor. Așa cum am Început s-o depăn Într-o duminică de august, privind cerul printre ramurile efervescente ale copacilor. Apoi, cu ochii Închiși, mahmur, odihnindu-mă. PARTEA ÎNTÎI: DOUĂ SAU TREI BLONDE CAPITOLUL III. ÎN CARE SE NAȘTE CELEBRUL ANIMAL ȘI APAR PRIMELE PROBLEME Celebrul animal a avut mereu nevoie de bani. La Început, când s-a născut, acum aproape doi ani, Într-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
noi, era Însă ceva de vis. Le știa pe toate, Își dădea cu părerea despre te miri ce. Era portavocea Celebrului animal, noi ne păstram anonimatul. * Mda, iată că bucolicul, foșnirea pădurii, mirosul de rășină al băncii pe care mă odihnesc după cursa pe bicicletă mă Îndeamnă să teoretizez. Adevărul e că Spătarul nu s-a Înfățișat În felul acesta de la Început, dar așa s-a desfășurat pe parcurs. Startul i-a fost mult mai modest. Cum spuneam, aveam nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
om cu suflet mare care înconjoară cu grijă deosebită pe toți pacienții săi. De multe ori având impresia că nimic din ceea ce face el sau ceilalți membri ai personalului său medical nu era îndeajuns pentru ei. Acum, trebuie să te odihnești. Somnul este cel mai bun medicament în situația ta. Vorbim din nou cât de curând, bine? Ascult și mă supun domnule doctor, vine replica promptă a lui Marius. Imediat simte o ușoară înțepătură în mușchiul brațului. În scut timp, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
orizontul care pare că se îndepărtează mereu cu toate eforturile ei. Întețește goana. Observă mirată că și cel din față nu lasă nici un fel de urme. Se mișcă tot mai greu, dar continuă încăpățânată chiar dacă trupul obosit dorește să se odihnească. Mișcările și înfățișarea formei umane ce începe să capete contur au ceva familiar, care-i aduc aminte de cineva apropiat. Dar de cine anume? Cumva, foarte vag, își dă seama că este foarte important să o ajungă din urmă dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
jos de genunchi, militarul scăpase de moarte. Dar trăind coșmarul unui viitor cel puțin îndoielnic, se putea socoti un norocos? Zigzagul gândurilor îl aruncă într-o dimineață leneșă, rătăcită în voluptatea patului comod, când simțea prin somn căldura mâinii ei odihnindu-se la mijlocul pieptului său, zâmbetul ambiguu, candid și provocator în același timp, care-l întâmpina imediat cum deschidea ochii, desenat de buzele încă acoperite cu roua sărutărilor lui pline de iubire frenetică. Undeva, în spate, cineva strănută înăbușit. Cu răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să caute trupurile căpitanului și a lui Felix. Novăceanu nu este găsit nicăieri. Plutonierul Caraiman are șira spinării ferfeniță. Undeva în lungul cărării soldații sapă în pământul tare o groapă lată, cât mai adâncă să nu ajungă lupii la ei. "...odihnește sufletul răposaților robilor Tăi, în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde au fugit durerea, întristarea și suspinarea ..." murmură cântat tânărul preot militar lângă năsălia improvizată din câteva scânduri, unde se află întinși cei trei. Cineva înlăturase de pe fețele morților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
problema să plec, răspunde hotărât Karel. Rămân. Nu-mi pot părăsi camaradele. Și apoi, acum, orice ajutor vă este binevenit. Cred că sunteți de acord cu asta. Marius schițează un zâmbet obosit. Da, aveți dreptate, orice ajutor este binevenit. Acum, odihniți-vă. Foarte repede, veți avea nevoie de toate forțele. Din holul parterului, Marius și Lazăr aud la etaj zgomot de ferestre trântite și sunet de voci. Intră pe un coridor mic, strâmt și ușor curb. Și aici se văd urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
putea ieși pur și simplu în curtea cazărmii cu o pancartă în mâini unde să scrie că da, a semnat cu ei dar numai pentru a-și salva tatăl. Măcar de ar fi putut să o facă, dar acesta se odihnea cine știe pe unde, într-un mormânt anonim. Cum va trăi mai departe sub apăsarea continuă a unui șantaj de care știa că niciodată nu va scăpa? Silit să își toarne colegii, prietenii, camarazii, ca apoi să le privească familiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar Îmi dau seama că n-ați avut de unde s-o cunoașteți... SÎnt șapte ani de atunci... În 1941, cam la timpul acesta, o lună și ceva mai tîrziu. Aceeași boală ca și mine, amîndouă ca și tatăl ei... Soarta... - Odihniți-vă, doamnă, v-ați agitat destul, vorbii cu o sinceritate duioasă de care tresăriră cei din jur. Dintre toți, avocatul era cel mai grăbit, dar din condescendență nu dădea nici un semn de nerăbdare. Eu nu mă mai puteam urni. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Înmormîntarea avea să aibă loc a doua zi și urma să stabilesc unde să ne Întîlnim. Hotărîi să vin acolo, În chiar după amiaza acelei zile; nu mă cunoștea nimeni decît ea. După-masă m-am dus. Fosta stăpînă a casei odihnea În sicriu, pe masa din sufragerie. Și cum amurgul inundă odaia Într-o lumină caldă, defuncta semăna uimitor, cîteva clipe - În veșnicia În care intrase -, cu Keti. Geneza era atît de imprimată În asemănarea ce mi se dezvăluia că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
independență Împlinit cu un sfert de veac În urmă, precum și politica mai nouă - asta după al doilea război mondial - de constituire a statelor naționale. Îmi puse mîna pe frunte, abia atingînd-o, apoi rosti cu voce scăzută: - Te las să te odihnești. Atît să știi: să nu te sperie viitorul: Ești În afara timpului. Și dispăru. 19. - Sărut-mîna! spusei și Îi sărutai mîna dreaptă pe care mi-o Întinse cu voioasă surprindere copilărească domnișoara Marga Popescu. Nu ne văzuserăm din ianuarie, eram În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Încărcătură pe care Încerca zadarnic s-o măsluiască În cuvinte. Începu o lungă frazare despre viitor... - Viitorul, domnișoară,...reluai, dar fui Întrerupt: - E partea noastră de miracol, domnule judecător. - E adevărat. - Eu, de exemplu, mă văd de cele mai multe ori bunică, odihnindu-mă pe o bancă Într-un parc mare, plin cu flori, cu statui, cu fîntîni arteziene, cu pitici decorativi În iarba tunsă scurt, un parc pe care nu l-am văzut niciodată În viață, aparținînd altei lumi, venind din subconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
totul era posibil. Plecarea domnului Pavel Îi deschisese o prăpastie pe care n-o putu trece niciodată și golise ceva, iremediabil, dar găsi inteligența de a descoperi În jurul prăpastiei și pînă departe, iarba grasă și verde pe care se putea odihni uitînd golul din apropiere. Mai erau păsările lui Dumnezeu ciripind În răsfirarea pădurii rare de mai Încolo, așa că zîmbetul ei venea din partea vieții asupra morții, - mult tîrziu, către sfîrșit, află că amîndouă erau de fapt una și aceeași, adevăr neobservabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dacă și cum ai fi nimerit În chiar ziua aceea; cu ce să vii de la gară? - s-ar fi găsit poate, nu-i vorbă, dar nu garantez În ce fel și cine știe cît ai fi așteptat. Dumnezeu să-l odihnească. El rămăsese legat de casa noastră și de tine. E greu să-i uit prezența de-a lungul anilor. Ar fi și nedrept. Moartea, care era departe cîndva, a Început să-și facă arătată prezența. Primul a fost tata. Mormîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Nicolae Herlea! Să-i mulțumim că ne-a dăruit din harul său atâtea clipe fericite pe acest pământ românesc și să-l rugăm pe Domnul să-l așeze în corul îngerilor pe acest “Sfânt” al artei sunetelor. Dumnezeu să-l odihnească.
Nicolae Herlea. Un g?nd de desp?r?ire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83462_a_84787]
-
rapid, pe 23 aprilie 2014. A fost înmormântat la cimitirul Mărcuța, la biserică fiind prezenți foști membri ai grupului Mondial, precum și familia - mama, soția, fiica sa Isabela Suzana, fiul său Romeo Jr. și fratele Mihai - cunoscut compozitor. Dumnezeu să-l odihnească!
Adio, Romeo Vanica! by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83770_a_85095]
-
toate romanele acestui slugoi comunist - pe linia partidului. Petre (!) Dumitriu predând romanul său, a cerut ca partidul să-i acorde o favoare: să-i elibereze un pașaport, atât lui cât și soției și copilului său, pentru a pleca să se odihnească în Cehoslovacia și Germania, întrucât era surmenat. În plus a cerut să i se cumpere o mașină, ce era de vânzare la consulatul iugoslav, pentru a face această călătorie în automobil. Partidul i-a admis toate aceste cereri, minus aceea
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
în mână, javra dracului se face a o căuta de ou și-i dezleagă atunci frumușel ața de la picior; apoi mi-o aruncă-n sus, zicând: << Iaca poznă, cam scăpat- o!>>. Pupăza, zbrr! pe-o dugheană și, după ce se mai odihnește puțin, își ie apoi drumul în zbor spre Humulești și mă lasă mare și devreme cu lacrămile pe obraz, uitându-mă după dânsa!... Eu atunci, haț! de sumanul moșneagului, să-mi plătească pasărea...” Formele de viitor popular ("îi pupa”, "a
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
munte, vlahul nu-și poate uita patria nici in țările cele mai depărtate chiar și se întoarce adesea la bătrânețe în Pind cu ceea ce a agonisit, prin osteneala unei vieți întregi, pentru a fi înmormîntat în același pământ în care odihnesc strămoșii săi. Dar poporul vlahilor, atât de pacinic astăzi și dedat numai la muncă și câștig, n-a fost însuflețit întotdeauna de un spirit atât de liniștit, nici a fost strâmtorat și mărginit la așezările sale prezente prin. munții apuseni
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
le formează călărașii. Fotograful își așază camera obscură și eternizează, în folosul adevărului cu care se scriu istoria și ziarele, grupul înfrățit al vechilor români și a românilor noi cu cusur. După ce călărașii și cei trei indivizi creștini s-au odihnit îndestul în Agiud, convoiul a plecat mai departe. Iată originea fotografiei trimisă la Viena, la Londra, la redacția "Fraternității", despre care acum se vorbește în presa europeană. În contra celor 28 de respectabili mincinoși se urmează în acest moment instrucția în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ținîndu-mă în picioare, alteori pe un scaun fără spetează, ore în șir, și silit să povestesc neîncetat. Uneori cu lampa de birou în ochi, cu un bec orbitor, alteori silindu-mă să-l urmăresc, ca să-i pot auzi întrebările, plimbarea odihnită de-a lungul și de-a latul biroului. Ajunsesem să mă gândesc cu nostalgie la primirea și interogatoriul colonelului ungur în biroul căruia nimerisem parcă din întîmplare în seara când fusesem arestat. Când am ieșit după trei ani l-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îndîrjiți și rosti: "Carte ai învățat, din carte să trăiești, indiferent cum. Cere, protestează, fă ceva, nu te lăuda cu mușchii tăi de oțel, descurcă-te! Bine, ai fost unde ai fost, înțeleg. Ți-au trebuit câteva luni să te odihnești, dar acum e timpul să ieși din letargie. Nici măcar nu mai citești, nu mai scrii nimic, mi-a plăcut mai mult atunci când mi-ai tras una că am umblat în caietele tale. Scrie o carte marxistă! Studiază, lucrează... O să zici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Eu sânt maică! Da' ce cauți aici? Păi, maică, zice bătrâna (care era sora mamei acestui maior), m-am dus până la farmacie și am luat un medicament și m-au apucat amețelile și m-am așezat nițel aici să mă odihniesc. Păi bine, tanti, zice maiorul, tocmai din cartierul Fetescului ai venit aici să iei medicamentul și să te odihnești? De ce nu te-ai dus acasă? Vedeți, ea avea istoria ei cu medicamentul, care îi da amețeli, da' tot îl lua
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dus până la farmacie și am luat un medicament și m-au apucat amețelile și m-am așezat nițel aici să mă odihniesc. Păi bine, tanti, zice maiorul, tocmai din cartierul Fetescului ai venit aici să iei medicamentul și să te odihnești? De ce nu te-ai dus acasă? Vedeți, ea avea istoria ei cu medicamentul, care îi da amețeli, da' tot îl lua! Și maiorul a înțeles că bătrâna rătăcea și ea așa pe unde o duceau pașii, că acasă ce-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]