KorAP: Find »[drukola/base=omenesc & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...264 265 266 ...730 >

18,249 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

dramaturgice], II, p. 12. {EminescuOpXIV 238} și plină de semnificațiune, escluzînd, cu[m] am zice, zgurile vremuirei și arătîndu-ne totdeuna aurul unei personalități pline de-nsemnătate. Asta-i esențialul fiecărui caracter poetic. Deși cu rădăcinele în natură, deși manifestând natura omenească, el totuși e smuls din stratul de nisip a vieței ordinare și e mânat pe fluviul plin a vieței ideale. Tot această imagine are dar să o reproducă și artistul reprezintator. Prin el trebuie să ni se pară caracterul poetului

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se-ntîmplă poetului. Lessing zice în precuvântarea Dramaturgiei sale: Actorul trebuie să cugete pretotindenea ca poetul, el trebuie să cugete chiar în locul poetului, acolo unde acestuia i s-a-ntîmplat ceva uman". {EminescuOpXIV 240} de-a mai reprezinta caractere pe deplin vii și omenești cu totului tot. De neputința de-a crea oameni reali bolesc cu deosebire cei mai mulți poeți moderni în dramele lor, o lipsa care e foarte esplicabilă într-o vreme ca a noastră, de o reflecțiune predominantă, de un raționament forte, mai

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
transforma spiritul până la un grad oarecare. A doua bară a tonului, ca bază naturală a artei dramatice, e un dialect pronunțat. Acesta contrazice iarăși cu totul idealităței. Ea e espresiunea artistică a tot [ce e] (spiritualminte) moralminte general în natura omenească, care se individualizează totdeuna într-o naționalitate oarecare, fără însă de-a pierde printr-asta generalitatea Fizionomia mobilă care să reflecte repede și precis afectele sufletului e oricum favoarea cea mai însemnată ce-i poate acorda natura unui actor viitor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a unui entuziasm republican, în fine tot ce împopulează fantazia unui june, aceea va putea să redea reprezintatorul (cel dotat) fecund cu succes mare. Ba încă o organizațiune nobilă care se simte pe sine însăși pătrunsă, înfiorată de aceste afecte omenești și le esprimă în toată puterea lor deplină și originală, ca pe cea mai de-năuntru proprietate a ei, va putea să ne răpească chiar pe un moment și să eserse prin ele deplina înfluință a unei opere de arte

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
coerează între sine. Pe acest stadiu întîi a simțirei lirice lucrul va rămânea, bun numai întru reprezintarea unei universalități abstracte, fără ca să ni se poată întrupa vrodată într-o personalitate individuală. Vom privi așadar într-adevăr sufletele generale ale simțirei omenești, care le simțim oarecum plutind în jurul nostru, însă le vom privi ca pe unele cari și-au lăsat în urmă-le corpurile și formele locuite de ele, destinate lor. Fiindcă această treaptă nu o poate duce decât până [la] espresiunea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
intuițiuni ce coprinde nemijlocit totul, fără de-a pătrunde conștiut în toate particularitățile caracterului și în conexiunile sale psicologice. Artistele dramatice mari au în sine stadiul al doilea numai într-atîta, ca moment, că li se prezintă înaintea sufletului un tip omenesc întreg în totalitatea lui, pe care ele apoi îl aduc la realitate cu siguranță desăvârșită prin o dominare necondiționată asupra tuturor mijloacelor lor. Ba încă poate că o conștiință care-ar pătrunde până-n detalii mai curând ar răpi câte ceva din

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mai precugetat, daca actorul se poate abandona vârtejului pasiunei fără frică ca el îl va duce într-adevăr peste marginele artei și l-ar arunca în brațele naturei, daca el în momentele cele mai zguduitoare, în puntele cardinale a destinului omenesc, în care sufletul amenință de-a zbucni din toate încheieturile sale, daca ne face să privim încă într-o adâncime plină de mister, din care se pot încă dizlănțui grozăvii nouă, atuncea reprezintatorul însuși e poet și ni semnalează un

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de-a zbucni din toate încheieturile sale, daca ne face să privim încă într-o adâncime plină de mister, din care se pot încă dizlănțui grozăvii nouă, atuncea reprezintatorul însuși e poet și ni semnalează un ecuilibru a tuturor puterilor omenești care ne arată (învinse) cucerite într-adevăr antitezele cele mai aspre din natura noastră umană. După toate descrierile, efectele lui Garrick, ale acestei inteligențe înrudite cu Shakespeare, și acelea ale marelui Schroder vor fi reprezintat mai deplin această adecuare absolută

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sfărâma [iluziile] de natura cea mai grandioasă. Acest artist, unde nu gonea asemenea contraste, d. e. în drama de familie, acolo crea nu arareori o unitate complectă, care ni descoperea tabloul pe cât de original pe-atâta de adevărat a unui caracter omenesc. Cum există un stil care nu e purtat de puterea obiectului și de patosul ideei, 365 r care și-a țesut o haină artificioasă pentru un coprins esterior lui, tot așa esistă și o manieră de reprezintațiune care corespunde unui

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
trepte s-au dezvoltat mișcarea sunetului. În accentul vorbei însă sunetul s-a pronunțat și în afară de sine, pentru că aicea el e dominat de un principiu spiritual. MODULAȚIUNEA TONULUI 1. ÎNĂLȚIME ȘI PROFUNDITATE Însă frumusețea pătrunde abia atuncea în espresiunea vorbei omenești când tonul poate să producă în sine diferite ondolațiuni cari, nejignind curățenia sunetului și a accentului cuvântului, să sune la urechea noastră, și prin suirea și coborârea sa să fie în stare de-a pune și simțirea în aceeași modulațiune

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
întretăierile încît caracterul cel general al unui simțământ progresiv să nu fie nimicit 11 [prin] puterea micșorată a răsufletului (Atem). caracterul (abstract), caracterul unei științe, unui timp, unei pasiuni; (caracteristică); (caractere-litere) caracterul (concret) uman, complexul însușirilor ce constituiesc o individualitate omenească. Dacă însă răsufletul nu se poate întinde cu ușurință peste o parte a vorbirei care după sensul său nu iartă (caractere - litere) neci o pauză, daca vorbirea condiționează o mare energie a tonului pentru îngreuierea diferitelor expresiuni, a unor epitete

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
să aducă înaintea sufletului nostru intuițiunea acestor antiteze, cari în ele poartă și semnificarea predicatelor lor. Prin mijlocul tonului vrem să vedem cum trece dinaintea ochilor spiritului nostru acel mirt misterios, cu înțelesul său etic, și acel [laur] destinat mărirei omenești, simbolul gloriei. Dar și diferitele raporturi în cari e cugetat un obiect trebuie ca accentul 399 v simbolic să-l predea totdeuna sufletului nostru. Crucea va avea o altă coloare a tonului când va semnifica moartea martiriului (asta o vei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
singur tablou unitar, spre a putea reprezenta în caracterul individual pe reprezentantul unei totalități. De categoria aceasta se țin și caracterele din comediile lui Moliere. Nimeni nu va putea să nu recunoască în ele purtătorii unor slăbiciuni și perversități generale omenești. O concepțiune ideală se ridică la aceea că privește intuitiv în acești indivizi niște oameni generici, în cari ideea a băgat, cum am zice, într-un singur esemplar toată mulțimea fenomenelor ei. Astfel în Avar concepțiunea ideală va vedea întrupată

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a unui caracter consistă în facultatea de-a vedea în el pe reprezentantul unor idei oarecare. Legea aceasta generală rămâne valabilă chiar pentru caracterele acelea cari urmăresc interese egoistice prin crime și sacrilegii. Aicea conceperea ideală merge până la izvoarele activității omenești și pătrunde până la miezul acelei concepțiuni despre lume din care se arată înțeleasă și deplin consecventă atât natura unui asemenea caracter pre cât apare de necesară relațiunea sa față cu ordinea lumei ce se desfășoară în drama întreagă. Natura intereselor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
da pe față însușirile în sine pozitive a unei minți estraordinare, a unei energii în urmărirea și perseverența unui scop. Ele trebuie să fie ridicate la figuri poetice prin aceea că vedem în ele icoana unei caricaturi a unor trăsuri omenești de-ale noastre în rădăcina lor atât de nobilă. Așadar lucrul de căpetenie {EminescuOpXIV 340} aicea, ca în viață și ca-n știință, este acela de-a nu vedea în negativ numai negativul, ci de-a simți în el și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cât și pe spectator, căci va crea din minuțiozități date o ființă vie, precum pictorul cel mare face cu puține trăsuri o icoană caracteristică. Cu cât actorul în concepțiunea 423 r lui va pătrunde mai adânc în misterele unei vieți omenești și cu cât va descifra această viață din întreaga mișcare vitală, din cooperarea circonstanțelor lumești pe de o parte și a condițiunilor date în natura individului pe de alta cu atâta mai clar și mai bogat de intuițiune va sta

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
vreun pas c-un efect oarecare. 2. LEGEA COSTUMULUI ȘI A ESTERIORULUI SENSIBIL ÎN ȚINUTĂ Personalitatea însă pe care masca o pune dinainte-ne cu determinare plastică în ceea ce privește direcțiunea ei etică, această personalitate aparține unui timp, unei națiuni, unei activități omenești anumite. Și momentele acestea trebuie să fie primite în esteriorul sensibil, spre-a complecta reflectul liniștit al caracterului poetic. Aceasta ni se prezintă în aceste două momente, cari se întregesc unul pe altul: costumul și ținuta fizică a personalității. Momentul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și pudrată acela, cu toată apelarea lui la esactitatea istorică, ar găsi desigur o opozițiune foarte vehementă în bunul-simț al actriței. Și actrița ar fi pe deplin în drept, căci espresiunea unei simțiri adevărat tragice, și de-aceea totdeuna general omenești, ar fi în contradicțiunea cea mai flagrantă cu nenatura acestui costum. Estremul celălalt în alegerea costumelor acelora ce nu mai au valoare în timpul modern constituie o altă direcțiune. Acest estrem nimicește toți timpii și toate epocele, le aruncă, cum am

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
coliziuni din viața modernă, atuncea și costumul are să ni-o reprezente aceasta într-o măsură oarecare. Astfel, deși Emilia, Galotti d. es., în privința relațiunilor sociale a răsărit în jumătatea a doua a secolului trecut, totuși coliziunile sânt atât de generale omenești, și [au] ajuns astfel pîn-în prezent încît nu ne trebuie deloc costumul istoric al acelui timp, ba încă, din contra, prin adoptarea lui ne-am simți închiși într-un cadru prea îngust. Numai trebuie să domnească în piesă unul și-acelaș

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pentru) întru manifestarea spiritului. Această înfrîngere a esistenței pe care ea o arată în viața reală, aceasta contradicțiune a arătărei sensibile a omului și ființa sa spirituală, arătare care corespunde așa de rar cu caracterul, aceste lipse a pământești naturi omenești, arta le anulează pe toate și împacă astfel antitezele. De-aceea pretențiunea ce o facem artistului ca el să ne-arate și în ținuta corpului sau o copie adecuată cu lumea spiritului și sufletului său. Asta e cu deosebire important

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aceeași împrejurare produce un efect cu totul deosebit. În fața aceluiași foc apa se face abur, fierul se topește, lutul se pietrifică. Această dispoziție primordială în rău sau în bine se manifestă în accentul etic. El deschide misteriile adevărate a vieței omenești, adâncimile caracterului și este creația cea mai însemnată pe terenul artei reprezentărei. La lovirea aceluiași ciocan aurul va răsuna cu timbrul său senin și original, lutul, fierul și celelalte cu a lor. În șirul dezvoltărilor noastre am avut adesea ocazia

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
este numai în cugetul moral și într-o cunoștință care să stea la înălțimea acelui cuget. Siguranța cum că calitățile acestea sânt cele predominante îi asigurează unui director chiar oarecare stimă din partea celor loviți în egoismul lor, căci în natura omenească totuși se află instinctul neînlăturat de-a recunoaște ce-i rațional și substanțial. Daca o direcție în genere merită acest nume, întru cât are neîntrerupt în privire totalitatea și orânduiește cele speciale, atunci direcția unei scene coincide numai atunci cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cu un adevărat op de arte se răsfrânge asupra actorului o putere cari influințează asupra întregii sale culturi și care-i dă un fel de sanctificare pe care ne-o dă întotdeauna comunicarea cu faptele cele mai nalte ale geniului omenesc. Pe când în producerile de zi, cari se pripesc repede una peste alta, impresia ultimă și nemîngîioasă asupra actorului nu e decât simțământul disproporții între munca întrebuințată pentru și succesul câștigat prin un asemenea op, la opurile clasice, din contra, el

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
el nu câștiga din drum, căci n-avea de ce să se ție, n-avea teren solid pe care să-și poată (răzima) apăsa piciorul și aplica puterile spre a urni inteligența din loc. Este însă o soartă comună a rațiunii omenești în speculațiune de a-și sfârși cât se poate de iute clădirea și a cerceta abia după aceea dacă și temelia e bine pusă. După aceea se iscodesc fel de fel de sulemeniri, spre a ni mângâia și reasigura despre

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pieselor cari constituiesc această clădire. Rezonul pentru care critica aceasta nu poate fi numită ea însăși filozofie transcendentală este numai acesta că, pentru a fi un sistem complet, ar trebui să conție și o analiză desăvârșită a toată cunoștința apriorică omenească. Drept că critica noastră trebuie să supuie vederei noastre în tot cazul o enumerare completă a tuturor noțiunilor genetice cari constituiesc sus-convenita cunoștință pură. Dar cu cale-i să se abție de la o analiză a acestor noțiuni înșile, precum și de la

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]