7,411 matches
-
dăduse colțul și țara îl bocise trei zile ca pe un adevărat erou, iar Maurer slăbit la capătul atîtor lupte revoluționare îl unse pe Geniu în funcția de Secretar General al Partidului. Aici începe dilema mea, dacă toată lupta asta oarbă pe care ai dus-o singur pînă la un punct, și în care mai tîrziu m-am vîrît și eu, a fost împotriva sistemului în general sau doar împotriva liderilor care l-au reprezentat prin Rege, Antonescu, Dej, sau îl
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai există nici o restricție, nici o cenzură? Nimic nu te mai obligă să faci ce nu-ți convine. începi să amețești de fiecare dată cînd recapitulezi prin cîte ai trecut, la cîte privațiuni te-ai supus dînd dovadă de o încredere oarbă în planurile altora care pînă la urmă nu s-au dovedit a fi bune de nimic. Ce-ți mai rămîne de făcut decît să încerci să îndrepți ce se mai poate îndrepta? Asta este marea provocare la care trebuie să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
chiar așa, îl temperează Gulie, e doar un fel de-a o spune. — Dacă vreți să ieșiți din schemă, e de-nțeles, nu e nici o problemă, spune Roja. Acum poate că o să vi se pară că a fost o luptă oarbă, nu e nici o supărare, adaugă. Prea le vedeți toate doar în alb și negru, spune Dendé. Și dacă tot ziceam că există un trădător printre noi, spune Roja, dîndu-și seama că e timpul să pună punct discuției, de ce n-aș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Îl cuprinse un soi de amețeală. Creionul Îi alunecă Într-o parte și, printr-o Întâmplare, se opri În orificiul din centrul concav al parabolei. Rămase acolo sleit de puteri. Așa Îl găsi Marta: cu ochii larg deschiși, speriați și orbi. 32. Nu făcea nimic. Lâncezea. Pierdea timpul. Dar numai Dumnezeu știa acest lucru și nu o dojenea. Îi mai dădea o șansă. Pentru că făcea totuși ceva: privea. Și privirea dădea o fărmă lâncezelii, Îi imprima chiar o energie discretă, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se va Întoarce Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul, mărimea 58, care alunecă pe fruntea poștașului până la rădăcina nasului lăsându-l În beznă. Sunt orb ca un cuier, Își zise Gheretă, incapabil să mai facă vreo mișcare. Și poate că ar fi rămas pe loc nemișcat dacă nu i-ar fi venit În ajutor gagica lu' dom' profesor care Îl scăpă de pălărie. La timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei preferată, dar ea a zis că vrea apă din fântână. Atunci el a apucat ruda de câțiva metri de care spânzura o găleată de lemn și a trimis-o, cu metodă, În adânc spre un ochi de apă aproape orb. Apa avea un gust sălciu. Când ți-e sete, nici nu contează, zise domnul Tobă, Încă mirat că cineva putea refuza o apă așa de celebră ca Volvicul. Bea și tu, i-a zis ea, ținându-i În palmele străvezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vârful limbii Între dinți, ca și cum altfel mâna nu i-ar fi alunecat pe hârtie cu atâta ușurință și cu o moliciune care lui Îi dădea amețeli. Nu degeaba i se zicea Nemțoaica. Rasă pură. Ar fi trebuit să fi fost orb și surd să nu o fi văzut În tribune când trăia Klaus. El l-a iubit pe Klaus. Tot orașul l-a iubit. Își spuneau că atâta timp cât Klaus era printre ei era Încă bine. Îi ceru În gând iertare pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și bău. În sănătatea cui, nu se știa. Flavius-Tiberius avea și el o sticla asupra lui, dar de bourbon, din cel promis de Grațian. Era goală pe trei sferturi. Bău o Înghițitură apoi lăsă sticla În zăpadă, lângă un stâlp orb, fără bec. Cerul era senin. Frig. Până să se lumineze de ziuă mai erau vreo două ore și ceva. Paltonul său bine căptușit cu vatelină, lung, croi de mantă militară, Îi ținea de cald, dar Îi și Îngreuna mișcările, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am întrebat: — De ce? — Fritz Vogel tocmai și-a zburat creierii. De-aia! Salutul meu de rămas-bun a fost de două ori mai regulamentar decât primul. Jastrow îl ignoră și pe acesta. Am străbătut holul, gândindu-mă la cele două curve oarbe și întrebându-mă dacă ele or să afle și dacă o să le pese. Sala de ședințe era plină de polițiști care așteptau apelul - un ultim obstacol înainte de parcare și casă. Am luat-o la trap mărunt, cu spatele drept, înfruntând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i terfelim numele. Trebuie să renunțăm la tot, să-l iertăm și să continuăm doar noi doi... M-am retras exact în clipa aceea, înainte ca ea să distrugă ce mai rămăsese din trio. • • • Pistolar. Fraier. Detectiv fără secție, prea orb ca să soluționeze cazul în care era complice la crimă. Veriga slabă a unui trio ca-n povești. Cel mai bun prieten al unui polițist jefuitor de bănci, iar acum păstrătorul secretelor sale. „Renunță la tot.“ În săptămâna care a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dea în brânci. Ce-mi puteți spune despre iubiții ei? am întrebat eu. Carmody izbi în tejghea. Batoanele de Jujubee și Milk Dud se răsturnară. — Lizzie nu era o stricată! Singurul prieten al ei de care știam era un băiat orb și mai știu și că n-a fost vorba decât de prietenie. Uitați, vreți să știți ce fel de persoană era Lizzie? Vă lămuresc eu. Îl lăsam pe tipul ăsta orb să intre pe gratis, ca să asculte filmul, iar Lizzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prieten al ei de care știam era un băiat orb și mai știu și că n-a fost vorba decât de prietenie. Uitați, vreți să știți ce fel de persoană era Lizzie? Vă lămuresc eu. Îl lăsam pe tipul ăsta orb să intre pe gratis, ca să asculte filmul, iar Lizzie se strecura lângă el și-i povestea ce se petrece pe ecran. Știți la ce mă refer: îi descria acțiunea. Vi se pare că ăsta ar fi comportament de curviștină? Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Prietenul meu are o vorbă: cică polițiștii care își pun munca la suflet dau de bucluc. Am strivit un gândac care mi se urcase pe pantof. — Nu vreau decât să-l prind pe ticălos. — Nu-i nevoie să țipi. Sunt orb, nu surd. Și n-am fost orb la micile defecte ale lui Beth. — Ce vrei să spui? Tommy pipăi bastonul de lângă fotoliu. — Păi, n-o să insist asupra acestui detaliu, dar Beth era într-adevăr ușuratică, așa cum au insinuat ziarele. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am cunoscut-o. Când am ajuns la Cambridge ( Doamne, ce-mi plac campusurile!), mi-am amintit că a crescut pe-aproape. M-am dus la Medford, m-am oprit să iau cina și am intrat în vorbă cu un tânăr orb, care stătea la o masă de alături. M-a luat gura pe dinainte și am pomenit de Elizabeth Short. Mai întâi tipul s-a întristat, apoi s-a înveselit. Mi-a povestit despre un polițist din L.A. care a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
copii, prezint toate garanțiile, nu trebuie să vă fie frică, spuse comandantul. Normal, ca tot omul, am avut și eu în tinerețe câteva să le zicem aventuri, dar nu acestea constituiau esențialul activității mele. Am fost și îndrăgostit o dată, „săptămâna oarbă”, cum se spune la noi în popor, dar mi-a trecut, m-a ajutat mult și colectivul... — Și pe mine m-ajută mult colectivul, spuse cu simplitate tânăra. Cred că dacă n-ar fi colectivul, m-aș îndrăgosti de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
măgar condus de o femeie în alb din anturajul Bunicii - dar, spre deosebire de celelalte, aceasta purta un văl care o acoperea cu totul, lăsându-i doar ochii descoperiți. De-abia când s-a apropiat, mi-am dat seama că bunicul era orb și că avea ochii strâns închiși, într-o expresie amară, care-i făcea toată fața să arate supărată. Era delicat și slab și ar fi părut fragil, dacă n-ar fi fost părul, bogat și negru ca al unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oprise la temple și la casele mari și cântase, dar spre deosebire de ceilalți, ei refuzaseră să cânte cu dansatori, insistând ca audiența să le urmărească cântecele, care se spunea că au calități magice. Misteriosul conducător era o femeie cu văl. Era oarbă, ca cei mai mulți cântăreți la harpă și era o virtuoză a sistrei, clopoțelul-tobă care se ține în mână. După cum se spunea, cântăreața scăpase din fălcile lui Anubis și căpătase o nouă viață, dar el o mușcase de față și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ploii. Încă nu mă apropiam de starea acelor bieți bătrâni cu privirea aburită de vârstă, eram încă relativ tânăr, nu mă rodea nici o boală vizibilă și încă puteam face dragoste! Comparația cu ei îmi dădea curaj. Asta fiindcă eram destul de orb ca să nu văd că aveam și motive să fiu mai puțin mândru de mine. Eu mă temeam de moarte, nu reușeam să mă gândesc la ea fără să fiu cuprins de un fel de dezgust, în vreme ce bătrânii nu se pierdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deosebi cu vremea o undă de prietenie pentru tovarășul de drum, iar mai târziu Iahuben începu să și-l simtă fără voie frate. De aici, după încercările drumului, nu i-a mai fost greu să ajungă la o încredere aproape oarbă în sclav. O singură nedumerire îl mai abătea uneori de la aceasta: soldatul își punea întrebarea fără răspuns de ce se ferea sclavul de orice așezare omenească. Iahuben nu se îndoia că oameni sunt în ținuturile prin care se duceau ei doi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
câțiva bătrâni prindeau șerpi și le storceau veninul pentru otrăvirea săgeților. Ceilalți aveau topoare, sau numai puterea trupului lor. Firește că puțini dintre robi se puteau măsura cu soldații Atlantidei, a căror singură meserie era războiul. Robii aveau însă patima oarbă a răzbunării și dorul timpului trecut când mergeau la vânătoare sau la pescuit, ori își arau pământul în țările lor depărtate. De moarte nu se temea nici unul dintre ei. Cu toate acestea, avântul lui Iahuben începu să scadă când proaspăta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îi mâna întruna spre răsărit, aruncîndu-le corăbiile de pe un munte de apă pe alt munte de apă. Cerul era negru. Marea era neagră. Felinarele de pe catarg se stinseseră de mult. Marea și vântul prefăcuseră călătorii în niște făpturi neputincioase și oarbe. În cele din urmă, una din corăbii se sparse și oamenii ei fură înghițiți de valuri. Numai o minune i-ar fi putut scăpa de mânia apelor. Cei rămași plutiră mult timp (trebuia să fi trecut o zi și o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
treacă douăzeci și cinci de ani pentru ca scena londoneză să fie pregătiră pentru un astfel de subiect. Pe urmă i l-am oferit lui Alexander... — Adică lui George Alexander? — Unul și același. Mi-a răspuns că o pune, dacă eroul principal e orb. De ce? râse Herbert, nevenindu-i să creadă. — S-a gândit că așa, personajul o să fie mai simpatizat. Se gândea să joace el Însuși rolul, vezi bine. Am refuzat, desigur. — Nu vă aflați cumva Într-o situație delicată, scriind cronici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rolul În chiar aceeași seară. Participarea fiului său la spectacolul cu Trilby părea să fie singurul lucru care Îi făcea lui Du Maurier o plăcere reală. Se căznea În continuare cu Marțianul și, În ciuda faptului că era de-acum aproape orb, continua să lucreze pentru Punch, desenând la scară foarte mare, pentru a vedea ce face. Întâmplător, după această Întâlnire produse unul dintre cele mai bune desene după mult timp. Hașurile erau grosiere și trasarea siluetelor lipsită de subtilități, dar compoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pleoapele și pulpele cu boturile lor de ogari lăcrimoși. Eșuă în punctul cel mai înalt al grădinii. Pe tălpșanul ce dădea spre acareturile bătrânului rus cu nume de bulgar, M.A. Bulgarici. Sau poate M.A Bulgakov (excentricul medic aproape orb, care, plănuind, prin 1940, să-și ia tălpășița de la Moscova, se pierduse prin ceruri și descălecase, de abia prin 1956, de pe crupa unei mătuși, care-l purtase, fâlfâind într-un zbor greu, până în strada Perone). Gabriela ieși, de-a bușilea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dezlegă nodurile ce țineau distanțate între ele, pe șiret, măruntele creste de carne. Le cântări în palmă. Și le distribui, după o adâncă reculegere, pe coala de desen, în partea inferioară a cheii desenate. Începu apoi un soi de șah orb, schimbând, în mai multe ape, pozițiile și combinațiile firavelor semiluni de ureche, cu răceala și dezinvoltura cu care și-ar exercita meseria un spărgător de coduri profesionist. Ba era mulțumit. Ba nu era mulțumit. După un timp, nu mai fu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]