6,963 matches
-
facilita trecerea curentului puternic al apelor Dunării. Dio Cassius consideră că Împăratul Hadrianus (117-138) este responsabil de distrugerea parțială a podului pentru a proteja sudul Dunării de invazia triburilor roxolane și lazighe. Distrugerea totală a podului este însă legată de părăsirea definitivă a Daciei (271 d.C), chiar dacă castrul propriu-zis nu este abandonat de legiunile romane pentru încă 300 de ani. În timpul Renașterii, când interesul pentru operele de geniu ale Antichității erau o pasiune în Occident, regele Francisc I al Franței
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
comemorativ al eroilor a fost întotdeauna sub autoritatea spiritual- gospodărească a parohiei. Astfel îngrijirea, curățenia și împrejmuirea au fost efectuate în mod constant de enoriași prin comitetul parohial. La 19 mai 1958, consiliul parohial hotărăște împrejmuirea Monumentului Eroilor ( lăsat în părăsire de către autorități, poate și datorită faptului ca avea reprezentare cruciformă, unică în împrejurimi). La 8 iunie se constată srângerea banilor și materialelor necesare, iar la 24 iunie lucrarea este pusă în operă[1]. Peste doi ani, la 29 mai 1960
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
transformând-o într-o adevărată cetate. În anul 1700, aflat în trecere spre Istanbul, solul polonez consemnează în însemnările sale că în Suceava se mai păstrau doar ruinele Palatului Domnesc. Timp de peste două secole, Cetatea Sucevei s-a aflat în părăsire, ruinându-se și mai mult. Abia la începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetății de Scaun. El a efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a degajat ruinele și a consolidat părțile
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
anul 2000, aflându-se printre membrii fondatori ai societății de audit și fiind reprezentat în conducerea acesteia. Tirajul este de circa 4.500.000 de exemplare anual. Eforturile pentru păstrarea acestui tiraj au cuprins modificări ale conținutului și formei grafice - părăsirea acum cativa ani a formatului tabloid - trecerea de la alb negru la culoare. Societatea a gândit în 2003 o noua formulă de prezentare, care în 2004 i-a adus și un important premiu pentru grafică la concursul „European Newspaper Award“ de la
Viața Liberă () [Corola-website/Science/300045_a_301374]
-
bulgari) care au muncit în mod legal timp de 12 luni neîntrerupt (cu excepția vacanțelor legale sau a concediului de boală/maternitate) ca angajați într-un stat al UE primesc liber la muncă în respectivul stat. Acest drept se pierde la părăsirea statului respectiv. Începând cu 1 ianuarie 2014, cetățenii români au primit liber la muncă în 28 de țări ale UE (toate țările UE, inclusiv Croația). Mărfurile care traversează frontierele interne ale Comunității Europene nu mai sunt supuse controalelor de la 1
Cele patru libertăți de circulație () [Corola-website/Science/300154_a_301483]
-
și „Orfeul nordic”. Mitul este interpretat ca dovadă a existenței a unei religii arhaice în Grecia, poate de origine tracă, caracterizată de mistere și de credința în nemurirea sufletului. K. Meuli (1935) a descoperit în coborârea în Tartar chiar influența părăsirii trupului de către suflet în ritualurile șamanice de sorginte scitică. Cercetătorii datează răspândirea unei mișcări orfice în secolul al V-lea î.Hr. Deși Orfeu este văzut în mitologia elenă clasică, datorită originii sale apolinice, în opoziție cu adepții lui Dionysos, mitul
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
anii 2500-2800 î.Hr. (perioada neoliticului dezvoltat). Printre primele urme materiale a existentei așezării românești pe teritoriul comunei Devesel, au existat fortificațiile construite la sfârșitul secolului al III-lea pe malul stâng al Dunării foarte aproape de apă. Din acest motiv, după părăsire, aceste fortificații au fost distruse de apele Dunării. Este vorba de fortificații aflate în zona Batoți -Tismana în apropierea vetrei actuale ale satului Batoți. Potrivit afirmației istoricului D. Tudor, cetatea se află situată pe marginea Dunării la 2 km mai
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
care, deși plecate în occident, s-au întors în Rusia. În situația tensionată creată de revoluție, au apărut inevitabil discuții între cei care vedeau în emigrare unica soluție pentru supraviețuire și cei care considerau că emigrarea era o lașitate, o părăsire a patriei tocmai în momentele în care Rusia avea nevoie de toți oamenii de nădejde pentru a fi salvată. Anna Ahmatova a fost și ea prinsă în această controversă. Cele mai aprinse discuții le-a avut cu Boris Antrep, care
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
își arată acum mai mult părțile negative, atât pentru viața satului (pericole de accidente), perturbarea activităților specifice, cât și pentru fluxul de circulație, modernizarea gospodăriilor din sat, asfaltarea curților, în case frigidere, băi, televizoare, etc. La aceasta a contribuit și părăsirea activităților tradiționale în gospodării (cultura cerealieră, păstoritul) activitatea în G A C fiind formală, populația în proporție de100% a devenit muncitoare la oraș (navetismul a devenit una din coordonatele principale a satului). În G.A.C. lucrând femeile, bătrânii, parțial bărbații
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
răce privi ace daramare? Nu opriți barbara faptă, nu-nălțați toți o strigare?” </poem> Istoricul Nicolae Iorga în ""Note de călătorie"" (1918) a văzut aici ""un zid, gol de acoperiș, zimțuit de vânturi vrăjmașe, de focuri, de lepra ucigașă a părăsirii"", exprimându-și speranța că ""mâne, poate, când iubirea pentru trecutul nostru va fi mai mare și se va arăta în felul ce se cuvine, comorile îngropate vor ieși la iveală, dezvăluind mai bine cultura vechilor timpuri"".
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
a frânat dezvoltarea socio-economica a comunei, a dus la secerarea multor vieți omenești, la sărăcirea populației, iar după război locuitorii cumpără pământ în satele vecine extinzându-se pe toate locurile prielnice agriculturii pana aproape de Dej. Perioada comunista a dus la părăsirea satului de către o buna parte a populației creându-se un excedent de forța de munca prin colectivizare. Dacă nu ar fi existat migrația sat-oraș și Banat populația Căianului Mic ar fi astăzi de 10.000 de locuitori. Astăzi circa 600
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
orașului. Primele sale cuvinte au fost a-l informa pe Nansen că a primit doctoratul lucru care „nu putea fi mai departe de gândurile mele în acel moment”. Traversarea fusese realizată în 49 de zile, totalizând 78 de zile de la părăsirea vasului "Jason"; de-a lungul calătoriei, echipa consemnase cu grijă date meteorologice, geografice și de altă natură legate de interiorul anterior neexplorat al insulei. Restul echipei a sosit la Godthaab la 12 octombrie. Nansen a aflat în curând că niciun
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
În acestea trăiau 162 de locuitori din care 108 erau români și 54 maghiari. Numărul de familii/sesii raportat la locuitori este de aproximativ 1:9, ceea ce sugerează că majoritatea familiilor erau compuse din mai multe generații. În acest caz părăsirea satului în 1715, dacă a avut loc vreodată, apare drept un eveniment excepțional și trecător din viața comunității. În 1733 existau 13 familii de români iar în 1750 erau 308 credincioși greco-catolici. O conscripție din 1831 semnalează o populație de
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
roman de la Tihău, precum și a altor fortificații ridicate pe înălțimile din jur (Dealul Hrăii etc.). Cercetările vechi au arătat, iar cele mai noi au confirmat, ridicarea acestora de către unități auxiliare, precum Cohors I Cannanefatium. Retragerea aureliană nu a însemnat nici părăsirea acestor locuri decât de administrație, armată, pe când civilii care trăiau pe lângă castru au rămas, iar peste Someș erau dacii liberi. Atestarea documentară a satelor comunei în secolele XIV - XVI nu poate conduce la concluzia că neapărat atunci s-au înființat
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
și mai adâncă, astfel că tradiția vorbește despre anul 1638, cănd potrivit relatărilor bătrânului satului "Ion Iacob", născut în anul 1894, din cauza inundațiilor, bătrânii povestesc despre vânzări și acte de mână încheiate în acest an de către familii care au decis părăsirea satului, fondând mai tarziu satele Pitulați, Scorțaru și Siliștea. Vatra satului a fost așezată inițial în locul numit "Siliște", la confluenta râului Râmnicul Sărat cu Șiretul, care își schimbă albia după jumătatea secolului al XVII-lea. Cu timpul, sătul se extinde
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
sunt excesiv de obosiți; (12) în cazul în care situația la bordul navei prezintă în mod clar un pericol pentru securitate sau sănătate, autoritatea competentă a statului membru în al cărui port a făcut escală nava poate impune o interdicție privind părăsirea portului până la rectificarea deficiențelor constatate sau până când echipajul este suficient de odihnit; (13) deoarece Directiva 1999/63/ CE preia dispozițiile Convenției OIM nr. 180, controlul respectării dispozițiilor directivei menționate la bordul navelor înmatriculate pe teritoriul unei țări terțe poate fi
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/89300_a_90087]
-
cerințele Directivei 1999/63/ CE, statul membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că sunt remediate orice condiții de la bord care prezintă în mod clar un risc la adresa securității sau sănătății marinarilor. Aceste măsuri pot include o interdicție asupra părăsirii portului până la remedierea deficiențelor sau până când marinarii s-au odihnit suficient. 2. Dacă există probe clare că personalul pentru primul cart sau pentru carturile de schimb ulterioare este excesiv de obosit, statul membru se asigură că nava nu părăsește portul până la
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/89300_a_90087]
-
dezastruoase asupra reputației monarhului român. Reorientarea politicii externe a României către Germania nazistă nu a putut salva regimul lui Carol, care a fost obligat să abdice de către generalul Ion Antonescu, proaspăt numit de el prim-ministru. I-a fost permisă părăsirea țării cu un tren special încărcat cu averi, nelipsind mult să fie asasinat de către legionari, care au tras asupra trenului. După cel de-al Doilea Război Mondial, fostul rege a dorit să se întoarcă la cârma țării și să-și
Carol al II-lea al României () [Corola-website/Science/296765_a_298094]
-
iar cei care au rămas și aveau pământ, au început să și-l vândă, pentru a supraviețui. Între anii 1640-1671 sunt pomeniți boierii acelei vremi care au cumpărat "funiile" de pământ ale țărânilor: Manu Negustoru, Ghiora Căpitan și Stroe Leordean. Părăsirea localității de către măicăneșteni a determinat pe boierii ce cumpăraseră "funiile" țărânilor să aducă oameni de pește Carpați, pentru a-și asigura brațe de muncă. Noii veniți și-au făcut locuințele, undeva la vest de vechea vatra a satului Măicănești, lângă
Comuna Cornetu, Ilfov () [Corola-website/Science/300496_a_301825]
-
primi nava. Qui-Gon află, de asemenea, că Anakin a construit propriul său vehicul de curse. Anakin câștigă întrecerea și se alătură grupului pentru a fi instruit ca un Jedi, dar este obligat să o părăsească pe Shmi, mama sa. Înainte de părăsirea planetei, sunt atacați de ucenicul lui Darth Sidious, Darth Maul, care a fost trimis pentru a prinde regina. După ce scapă de atac, cei doi Jedi o escortează pe regină pe planeta capitală a Republicii, Coruscant, pentru a susține cauza oamenilor
Războiul stelelor - Episodul I: Amenințarea fantomei () [Corola-website/Science/298544_a_299873]
-
rând să părăsească Aztlan-ul originar (despre a cărui locație există discuții înfocate), în căutare de noi pământuri. Ultimul trib care a părăsit vatra Aztlan a fost populația sau tribul Mexica, conduși de preotul acestora, "Huitzil". Aubin Codex relatează că după părăsirea Aztlan-ului, zeul Huitzilopochtli a ordonat poporului său să nu se identifice vreodată ca "Azteca", întrucât acesta era numele foștilor conducători ai acestora. În schimb, ei se vor numi "Mexìcâ." Conchistadorii spanioli se refereau la aceștia ca fiind "Mexicas". În Mexic
Azteci () [Corola-website/Science/298677_a_300006]
-
limba români datează probabil din timpuri post-sanscritice. Există două curente principale cu privire la originea teritorială a limbii români. Unu dintre ele susține că provine din partea de nord-vest a Indiei sau având origine dardică. Sampson, unul din susținătorii acestui curent, afirmă că părăsirea acelor ținuturi a avut loc la sfârșitul secolului al IX-lea e.n. Celălalt curent, reprezentat de Șir Ralph Turner, cu o argumentație mult mai convingătoare, susține că limba români aparținea inițial grupului central de limbi și că trăsăturile fonologice și
Limba romani () [Corola-website/Science/298730_a_300059]
-
de origine dacică, precum vasele dacice din secolele II-III descoperite la Romula, așezare colonizată masiv cu veterani romani), răspândirea creștinismului (majoritatea cuvintelor sunt de origine latină: „biserică”, „Dumnezeu”, „înger”, „cruce”) sunt dovezi ale continuității daco-romane. -Retragerea aureliană trebuie înțeleasă ca părăsirea Daciei romane de către armată, funcționari și oamenii din aparatul administrativ. După cum menționează istoricul Vasile Pârvan în lucrarea Începuturile vieții romane la gurile Dunării, țăranii au rămas pe peticul lor de pământ, având alături elementele romanizate sau în curs de romanizare
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
și să își transfere manuscrisele către editura "Intermediarul", spre nemulțumirea soției sale care nu era în relații bune cu Certkov, directorul editurii amintite mai sus. Disensiunile au continuat și în anul următor, iar Tolstoi a început să aibă în vedere părăsirea căminului pentru totdeauna. Astfel, la 28 octombrie 1910, la ora șase dimineața, Tolstoi a plecat de acasă însoțit de secretara sa. Fiica Alexandra i s-a alăturat două zile mai târziu. De teamă să nu fie urmărit, scriitorul a decis
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
dus la conflicte etnice între albanezii și ne-albanezii din provincia Kosovo. Aproape 80% din populația provinciei, în anii 1980, erau albanezi. Numărul etniilor slave (în special sârbi) a scăzut din mai multe motive, printre care tensiunile etnice și, ulterior, părăsirea precipitata a regiunii, astfel că, până în 1999, slavii formau 10% din populație. Între timp, Slovenia, sub președintele Milan Kučan, si Croația îi susțineau pe minerii albanezi și efortul lor pentru recunoaștere oficială. Grevele inițiale s-au transformat în proteste de
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]