7,232 matches
-
exil pînă în 1989 iar după aceea am devenit un emigrant la pensie (rîde). Micul exil, cel politic sau pierderea patriei este de fapt un exil major, devreme ce cu toții suntem niște "exilați" deja de cînd am fost alungați din paradis. Așa stînd lucrurile, sunt ca toți oamenii - un autor în exil, dar într-un exil major. R.B.: Ați afirmat că sunteți un autor german de gradul trei . Cred că a fi german este destul de greu și azi încă - după tot
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
generației sale (a celorlalți echinoxiști); în pagină intră întîmplări, anecdote sau întîlniri memorabile, e povestea unor destine (eroii) și a unor cărți: "această forfotă duminicală de nume și cărți are pentru mine o încărcătură epifanică. Spațiul evocării devine asemenea unui paradis regăsit, de o luminozitate intensă și omogenă, unde eu sînt singurul nomothet". Dincolo de aceste mărturisiri, pe jumătate jucate, pasajele encomiastice sînt contrabalansate de un constant efort analitic și de un (prim) impuls polemic al cărții. Nu numai oamenii sînt cei
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
treci un deal și un pod abrupt, îl cobori spectaculos, ca și cum ai așeza un avion pe pistă și, la intrarea în Cristian, cotești brusc la stînga, spre Sibiel. La cîțiva metri de agitata civilizație a șoselelor se deschide calea spre paradis. Mii de culori blînde sau înfricoșătoare, depinde cum pică lumina și cum stai cu păcatele, linii ce se unduiesc halucinant și desenează dealuri umbroase, contururi, un drum șerpuitor și pașnic care te conduce parcă în burta pădurii, care te așează
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
ebuliției novatoare, iar a doua oară pentru că se ivește la începuturile manifestării fenomenului în cauză. Glumind un pic, dacă luăm în considerare postmodernismul, acest concept atît de lax, drept un clasicism al modernismului, de ce nu l-am numi pe autorul Paradisului suspinelor un... postmodernist? Adevărul este că Ion Vinea învedera un temperament nu tocmai potrivit aventurii avangardiste, ci, dimpotrivă, unul interiorizat, pasiv, cu tangențe bacoviene. Visător cu toate farurile conștiinței poetice întoarse spre viața interioară, macerat de tristeți fără soluție, de la
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
într-o grea solitudine. O unicitate ce-l fixează despărțindu-l de univers, îl cufundă într-o incurabilă simțire autumnală, în șoaptele, în scrumul, în negurile destrămării ce se petrece cu voluptuoasă lentoare, unicitate culpabilă căreia îi e sortită deplîngerea Paradisului pierdut: ,Pe sub frunzele tăcerii/ ca un cerb ecoul se ascunde./ O, cum te pierde cîntecul/ așteptării mele de toamnă!/ Prin dolii de demult, rătăcesc fără drum./ Pretutindeni aripa răscrucilor/ rupe negurile, sperie stolurile/ nicăieri foc. Nimeni în noaptea./ Cerne șoapte
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
frunzele tăcerii/ ca un cerb ecoul se ascunde./ O, cum te pierde cîntecul/ așteptării mele de toamnă!/ Prin dolii de demult, rătăcesc fără drum./ Pretutindeni aripa răscrucilor/ rupe negurile, sperie stolurile/ nicăieri foc. Nimeni în noaptea./ Cerne șoapte și scrum/ paradisul pierdut./ N-am știut, n-am știut/ să-mi alung gîndul, / soarta să-mi ascult. Albelor mîini/ să-mi fi dăruit tîmplele/ albelor mîini./ Lîngă trofeele veștede/ ale singurătății/ sînt azi biruitorul întunecat,/ întunecat" (Victorie). Dezvoltînd figurația izolării, poetul ajunge
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
turnul său de ivoriu, emblematic însă oarecum convențional, bizuit pe prefabricate, poetul își încarcă acum tropii mai mult decît cu propriul lor sens aleatoriu sau cu unul prestabilit, cultural, cu înseși semnificația ființei sale, abordate ca act liric. Ion Vinea, Paradis destrămat. Florilegiu româno-italian. Selecție și versiune italiană de Geo Vasile. Eseu critic și cronologie de Nicolae }one, Ed. Vinea, 2004, 132 pag., preț neprecizat.
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
fost aproape finisat, al doilea, Venin de mai, a fost tipărit în 1971 după un manuscris în totală dezordine. Nu a publicat în timpul vieții, prin grija sa, decât două volume de proză scurtă: Descântecul și Flori de lampă (1925) și Paradisul suspinelor (1930). În sinteza sa de istorie literară din 1927 E. Lovinescu îi înregistra poezia ca pe o curiozitate a extremismului liric, deși îi remarca ,firul clar al unei inteligențe artistice ce se străvede", iar în compendiul din 1937 îl
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
atunci, în 1971, debuta la Editura Dacia și prima ediție de Opere Ion Vinea, îngrijită de Mircea Vaida și Gheorghe Sprințeroiu, evoluând într-un ritm bun: I. Poezii, 1971; II. Venin de mai (roman), 1971; III. Lunatecii (roman), 1973; IV. Paradisul suspinelor (proză scurtă, povestiri), 1974; V. Publicistica, 1978. Elena Zaharia-Filipaș începe în 1984 la Editura Minerva în seria ,Scriitori români", coordonată atunci de Z. Ornea, o nouă ediție de Opere Ion Vinea, mai bine făcută decât prima, căreia îi aduce
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
un nou scandal. De data asta, una din temele mari ale cărții (dar nu singura) este turismul sexual și problemele morale pe care le ridică. Eroul romanului - Michel, 40 de ani, celibatar, funcționar obscur în Ministerul Culturii - pleacă în Thailanda, paradis al acestui gen special de turism. Printre alți occidentali veniți să-și „depună lapții“ (formula aparține unui personaj), Michel s-ar distinge cel mult prin cinismul și luciditatea lui, dacă nu ar întîlni aici mai mult decît sexul: IUBIREA pe
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
p. 29). Absența punctuației din acest fragment și sacadarea frazei prin marcarea grafică a unor versuri marchează starea de trezie în care se află mintea încărcată de emoții, sentimente și amintiri a personajului. Speranța de a regăsi pentru o clipă paradisul copilăriei îl îndeamnă înainte deși este convins că la sfîrșitul drumului îl așteaptă un peisaj demn de finalul basmului Tinerețe fără bătrînețe si viata fara de moarte. Impactul cu realitatea este dur, iar dezamăgirea dobîndește accente dramatice: ... Acum, în doar
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
ale existenței, în care se intersectau regnurile și timpul se comprima, o lume voluptuoasă, telurică și, în același timp, codificată ferm, asemenea unei hieroglife, se stinge acum într-un vis paradisiac și este aproape imposibil de stabilit riguros despre care paradis este vorba: despre acela părăsit prin ieșirea în lume și prin acceptarea fatalității materiei, sau, dimpotrivă, despre acela regăsit după ce s-a încheiat ciclul rătăcirii și materia s-a mîntuit prin propria ei resorbție. Dacă din punct de vedere simbolic
O expoziție Georgeta Năpăruș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16618_a_17943]
-
spună: "Unde se află Dumnezeu, orice loc e sfînt; oriunde m-aș afla eu, acolo va fi locul cel mai de cinste - și totul este permis"". Prin lăudăroșenia-i fără stavile, Hlestakov deschide perspectiva unui topos infernal care e Petersburgul, "paradisul" întors pe dos al lui Petru I, miraj al "ideii europene" goale de conținut. Capitala imperiului figurează, sub pana lui Gogol, ca un centru al ticăloșiei, ca un antipod al vieții patriarhale din provincia tradițională. Contrastul e tranșant exprimat în
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
cel imaginat de Orwell în 1984 sau de Huxley, în Minunata lume nouă, în care categoriile de sunt înlocuite însă cu specii ciudate de "Vărgați" și "Sfrijiți", hălăduind, într-o continuă dezorientare, pe un acoperiș părăginit, ce ține loc de paradis și de infern deopotrivă, un fel de azil de noapte celest, în care promiscuitatea, meschinăria, violența sunt - ca și în lumea reală - la ele acasă. Personajele bălmăjesc într-una, fără noimă, bombănesc, fiecare pe limba lui: "Sfrijitul 1: (care a
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
cu un incomparabil humor acid, scena întîlnirii cu un amic". În situare istorică, compunerile în proză ale lui Bacovia rămîn "de o mare eficacitate, nu inferioară prozei unui Dimitrie Anghel, de exemplu, și nici aceleia a unui Ion Vinea din Paradisul suspinelor". Radu Petrescu, G. Bacovia, Ed. Paralela 45, Pitești, 1999, 96 p., preț neprecizat.
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
din viața-mi". Hanno Höfer a concurat cu Dincolo și a jucat în Zapping, unul dintre cele trei filme ale lui Cristian Mungiu, care a cîștigat cu o grotescă satiră, Corul pompierilor. Printr-un umor debordant s-a detașat dumnezeu@paradis.hu de Stefanovics Angéla, Kálmánchelyi Zoltán și Végh Zsolt, dar laureat a fost eseul metafizic în decor medieval Pasărea de aur al lui Szaladják István, în detrimentul Tînărului Morel de Xantus János, a Rozikei nu se teme de Pálos György, Studenților
Senzor by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16652_a_17977]
-
Daneliuc, Cortul de Bogdan Cristian Drăgan, E pericoloso sporgersi de Nae Caranfil, Lunga călătorie cu trenul de Sinișa Dragin, Pepe și Fifi de Dan Pița, Privește înainte cu mînie de Nicolae Mărgineanu, Stare de fapt de Stere Gulea și Terminus Paradis de Lucian Pintilie, desemnat cîștigător (simbolicul trofeu a fost preluat de Costel Cașcaval, protagonistul cu un spontan aport live!). În selecția maghiară, urmărită de un juriu românesc, s-au aflat maeștri și necunoscuți, cu producții de ultimă oră care ar
Senzor by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16652_a_17977]
-
chiar primar transformă elevii într-o echipă antitero ce-și oferă serviciile, cooperînd însă cu mafia care-i acordă la rîndu-i sprijin. Satisfacția-surpriză a serii finale a festivalului a fost faptul că spectatorii au ales la fel ca profesioniștii: Terminus Paradis și Băieți răi. Dovadă certă a unei similitudini de percepție ce pledează pentru continuarea acestui schimb cultural.
Senzor by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16652_a_17977]
-
căminului,/ mîngîind cu mîna leneșe blana aruncată pe jos,/ și visînd la jocul flăcărilor pe tavanul, frumos/ luminat sîngeriu -, lăsîndu-te pradă deplinului/ reflex de seară care te-nchide în tăcere” (convalescență). E un ritual al purității artificiale, un soi de „paradis artificial”. Intimitatea aceasta acută, subtil dramatică, tinde a îngheța, a se eterniza. Formă de confort în inconfort, se arată satisfăcută de sine, ferindu-se de alterarea proceselor vieții, dorind a fi asemenea scrisului indelebil, sticlei, cristalului, luminilor răsfrînte în pahare
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
și forță. Marxismul este un instrument politic comod, deoarece el creează iluzia unei previziuni științifice; distrugerea societății bazate pe exploatare este un fapt istoricește inevitabil: dictatura proletariatului va lichida lupta de clasă și va asigura instaurarea unei societăți egalitariste. Astfel, paradisul terestru nu mai este visul unor poeți, ci finalitatea unei evoluții ineluctabile. Si, pentru că Rusia se voia centrul de iradiere al paradisului terestru, textele în care Marx și-a expus părerile despre patria lui Lenin au fost cu grije ascunse
Gândurile unui „incult politic“ by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13104_a_14429]
-
fapt istoricește inevitabil: dictatura proletariatului va lichida lupta de clasă și va asigura instaurarea unei societăți egalitariste. Astfel, paradisul terestru nu mai este visul unor poeți, ci finalitatea unei evoluții ineluctabile. Si, pentru că Rusia se voia centrul de iradiere al paradisului terestru, textele în care Marx și-a expus părerile despre patria lui Lenin au fost cu grije ascunse publicului; Moscova s-a crezut întotdeauna mesianică, astfel încât nu i-a fost greu să se identifice cu iluzia egalității sociale și politice
Gândurile unui „incult politic“ by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13104_a_14429]
-
dă substanță unei existențe aflate în stare de suspendare. O spune chiar Nora Iuga: „iubesc bărbații mai presus decît propria mea viață poate e nostalgia după sexul deplin care am fost în berlin viespile sînt mai mici constatări subite în paradis vom mai distinge oare unu de doi și noțiunea de plictiseală ce traiectorie va lua acest text care se continuă sub uși pe sub poduri pe sub toate barierele timpului acolo la zenit o copcă mică acoperită de litere încă respir” (p.
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
Frica românului de a-și lua soarta în mâini se traduce în votul pentru partidele populiste, dominate de figura simbolică a tătucului — fie el zâmbitor (Ion Iliescu), fie, vorba lui Dick Morris, nuts (Vadim Tudor). Tânjim după tați ca după paradisul pierdut. Să ni se dea! —acest slogan al milogilor stă, la loc de cinste, alături de sonde și snopii de spice, pe stema țării. Cât timp e ceva de muls, totul decurge normal. Când a secat ugerul, ne vedem de treburile
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ne-am întâlnit și-am poposit în primăvară Pe iarba lunii mai pieptănată de zefir ... Timpul ardea în noi parcă era de ceară Și-n paradis ne amețea miros de trandafir. Din ceas alergau clipele pe nesimțite, Zburau petale-n aer și lent se așezau În părul nostru brun. Umbra, pe ocolite, Migra, din când în când, printre raze ce-ncălzeau ... . Intrând în vis, deodată, ca
AM POPOSIT ÎN MAI de LIA RUSE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349757_a_351086]
-
teatru în teatru, care corespunde perfect viziunii autoarei. O viziune autoînglobatoare și autoreferentială ce mizează pe reverberările provocate de subtilă mise en abyme ce coincide cu determinarea fatală concretizata în noțiunea de cușcă: de la foetusul matern la instituția căsătoriei. Din "paradisul matriosca" inițial se evadează direct pe cîmpul de luptă al conflictului între sexe. Spre delirul sălii, hărțuiala sexuală este tradusă în chiar termenii cinegetici pe care-i folosește poeta, convertirea instinctului în ritual fiind ilustrata printr-un dans burlesc în
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]