7,370 matches
-
un singur cuvânt, acela ar fi „familism“. Dacă îmi dai două cuvinte, aș spune „familism fericit“, dacă vrei mai multe cuvinte, atunci citește toată cartea. Eu găsesc că familia, orice familie, este instituția cea mai misterioasă din lume, cea mai paradoxală, cea mai tragică, cea mai amuzantă și cea mai absurdă, așa încât tot ce scriu eu gravitează în jurul misterului familiei. A.R. Familia e microcosmul care reproduce macrocosmul? A.O. Nu-i un microcosmos, e un cosmos. Dacă adaugi și toate
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de curtezană, lung și languros, negru cu maci roșii. Atunci am înțeles. Nu doar că Flutur Veronica era singura mea cunoștință în carne și oase care se încadra cu brio în categoria „prostituată“. Era ceva mult mai important: în mod paradoxal și surprinzător, motivul pentru care îndeplinea - singură și fără nici un sprijin - această importantă funcție igienico-socială nu era dorința de bani, putere sau parvernire. Nu: resortul intim al Veronicăi era venerația pentru bărbatul-leopard, bucuria de a-l găsi, măcar parțial, în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
străină tuturor celorlalte texte ale lui și care-mi amintește de mari virtuozi ai prozei americane de azi, Robert Coover, de exemplu, sau Donald Barthelme. Subiectul sofis ticat, filmarea și eclerajul foarte subtile, fraza flexibilă fac din „Călărirea în zori“ paradoxala capo doperă a lui Paul-Bădescu, total nepaul bădesciană (hm !). Prin prezența ei, cartea devine un codex, o compilație din doi autori, și să găsești ceva comun lor devine o sarcină din Uqbar-ul lui Borges. Firește, n-aș vrea să se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mototolești pachetul). Pînă la urmă, în „Barul nostru“ se fumau tot felul de țigări. Nu se fumau niciodată însă Carpați cu filtru. Acestea erau niște țigări detestate și, de altfel, subiecte frecvente de poante. Carpațiurile cu filtru erau, în plus, paradoxale : chiar dacă le rupeai acel filtru infect, de hîrtie igienică, ele nu deveneau mai bune, nu se trans formau, adică, în Carpați fără filtru. Liviu povestea cum, odată, într-o tabără, a primit pedeapsă la cărți să fumeze o țigară Carpați
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
existenței. Care adevăr? m-ar putea întreba cineva. Adevărul meu, desigur; care altul? Adevărul creat de mine, de mintea mea, de simțurile mele. Așa de puțin lucru? mi s-ar putea replica. Firește; așa de puțin; sau, dacă nu par paradoxal, așa de mult. Căci în viața socială, în relațiile dintre oameni, problema adevărului e o problemă de morală. Adevărul e sinceritatea. Câteva cuvinte încă despre intențiunile mele și despre diversele preocupări mărunte pe care aceste intențiuni le-au provocat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ne sunt prezentate la televizor sunt muribunde, dar așa au fost de la bun înce put, niște avortoni culturali - în fine, asta e o altă poveste. Această atitudine caritabilă față de cultură pe care-o au televi ziunile face pandant, în mod paradoxal, cu o alta, de semn schimbat. Dacă în primul caz era vorba de un impuls de-a proteja cultura în „lupta inegală“ cu faptul comercial, de data asta cultura însăși e vânată, fiind confundată cu presupusul ei dușman. (Că opoziția
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
atîrnă un zîmbet blînd și absent, iar ochii ațintiți spre larg sînt arizi și sticloși, străini de orice suferință și bucurie pentru că nu mai știu să compare și au uitat ce urmează... Aproape toate prezicerile oracolelor grecești s-au Împlinit, paradoxal, datorită Încercărilor celor În cauză de a le evita. Un lotofag n-ar fi săvîrșit această eroare. Pentru el nu există alt destin și alt zeu decît amnezia. Însă nici altă șansă... Poate că melancolia se naște Într-adevăr din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cum ne vom trăi viața? Că unica durată posibilă este În lumina care ne scaldă și ne contopește cu frumusețea lumii? Pygmalion se Încordează tot În efortul de a Împinge ficțiunea În realitate. În ochi Îi lucește o flacără ciudată. Paradoxal, reușita nu-i va mai lăsa nici o speranță. Va renunța chiar să mai sculpteze pentru că nu se va simți În stare să realizeze o operă mai frumoasă decît Galateea. Dar el vrea să spună doar că iubirea se Întemeiază pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-i reînvie umbra numai pentru a pierde totul, iar cîntecul meu să rămînă singur ca țipătul păsărilor...) Spiritul grec creează echilibrul din tensiuni contrarii. Lui Icar i-l opune pe Anteu, lui Apolo pe Dionysos, cîmpiei - muntele. Esența Eladei stă, paradoxal, Într-un zeu roman, În Ianus. Dar la Orfeu echilibrul se zdruncină, deoarece el nu mai are Încredere În memoria sa. Ni-l imaginăm făcut sclav de propria sa memorie, devorat lent de ea ca de o plantă carnivoră. Și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
în sufletul ei, în străfundul lui, aluneca ceva ce o chinuia fără milă, fără cruțare, lăsând amintirile s-o doară, să se așeze rând pe rând în straturi grele până la epuizare definitivă, înghețându-i inima de mamă pribeagă. În mod paradoxal puterea întunericului este cea care scoate în evidență adevărata valoare a luminii”. Pentru tot ce sperăm să ni se întâmple în viitor, este propria noastră luptă a imaginației. E o adevărată tragedie ca la un moment dat să constați că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sunt greu de digerat atunci când, într-o carieră de 20 de filme, nu ai avut nici unul ! Rămâne să vedem cu propriii ochi cum va arăta anul cinematografic 2003 ; ca o prognoză personală, sunt gata să pariez că nu prea grozav. Paradoxal, unul dintre motivele pentru care 2002 a fost atât de bun poate fi găsit chiar în afirmația de mai înainte : unele titluri anunțate pentru 2002 au fost reportate în 2003 mai bine pentru anul ce s-a-ncheiat, dar mai rău pentru
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
au considerat că, odată cu intrarea în UE, am intrat în cărți, că avem pile (la festivalurile internaționale, de ce nu ?) și că, de fapt, totul se datorează nu meritului personal, ci unui concurs de împrejurări și/sau unor calcule geo strategice... Paradoxal, supermediatizarea evenimentului a scos la lumină un soi de provincialism al presei de la noi, unde valoarea nu este dată de ceea ce considerăm noi, aici că este bun, ci de ceea ce decretează străinii, acolo, că este așa. Oricum, o privire aruncată
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a plăcut și lor... însă vorba lui Andrei Gorzo după avanpremiera de la Cinematecă : la noi nu prea are public ! “i asta nu pentru că filmul ar fi abscons, cum se-ntâmplă la case mai tari din parcări mai mari, ci pentru că, paradoxal, publicul lui țintă îl snobează... Eu am scris în Libertatea că e cel mai bun film românesc din ultimii cinci ani, dar puteam să pun încă 10-20 de ani acolo, că tot li se rupe unora (multora...). Pentru că e atât
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lui fiind determinată de faptul că teatrul era o artă ce părea să se stingă, în timp ce filmul era în plin avânt : Am ales teatrul dintr-un sentiment cehovian, dorind să fiu de partea melancoliei... cam astea au fost cuvintele lui. Paradoxal, astăzi este exact invers (Dana Enulescu scria, în corespondența ei venețiană, că Peter Greenaway ar fi vrut să țină la Mostra o conferință cu titlul O artă contemplându-și melancolic sfârșitul iată o motivație puternică (și) pentru mine pentru a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cinematografic. Răzvan Brăileanu : Cum comentați sistemul de finanțare a filmelor prin CNC ? Alex. Leo Șerban : Este în continuare (iată continuitatea !) greșit, amestecând nepermis finanțările unor proiecte viabile cu cele ale unor produse moarte în fașă. După părerea mea, deși este paradoxal, succesele recente nu vor schimba decât superficial modul de funcționare al CNC în privința concursurilor de scenarii. Câtă vreme pisica moartă a fost aruncată înapoi în curtea CNC de către un ministru al Culturii depășit de recurența scandalurilor, câtă vreme nu se
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
suplimentul Evenimentului zilei, care a însoțit premiera și caravana filmului, am prevenit clar, încă din titlu, că Acesta nu este un film despre avort !. Era o polemică explicită cu toți cei care s-au grăbit să pună etichete ferme și paradoxale pe acest film (Film pro sau contra avort), uneori înainte de a-l vedea (sau nevăzându-l deloc !), și un mod poate brutal și reductiv de a stârni spectatorul să vadă dincolo de subiect. Mă temeam atunci că se va întâmpla ceea ce
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
De ce ? Fiindcă participă și el, cu puținătatea sa, la ideea de Estet Leneș. Ce frumos sună acest cuvânt, Estetleneș ! (Ușor maghiar, nu găsiți ?) Căderea tovarășei arhitect (Florian Potra, despre O lumină la etajul zece, 1987) Regizoarea reușea (involuntar ?) un lucru paradoxal : acela de a face lumea bună și fostă care îi popula peliculele mai vie, mai atrăgătoare și mai simpatică decât cealaltă lume (mai nouă !), care i se opunea lumea bunilor comuniști (ilegaliști, activiști etc.). Cel puțin aceasta era impresia mea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și de exercițiul de impersonalizare literară din Dolce far niente, să se aventureze cu succes în zona comicului social, pe care-l cam rasolise în Asfalt tango. Filantropica este în același timp un divertisment popular, un film subversiv și un (paradoxal) manifest de autor, acela prin care demonstrezi că poți face cinema de calitate fără a-ți pierde publicul sau individualitatea. Deportări, debarcări etc. Train de vie (Trenul vieții) al lui Radu Mihăileanu este istoria peripețiilor unei comunități de evrei care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
studiile și vei stă apoi lângă noi”. Anii s-au scurs, studiile au fost abandonate, artistul s-a întors la Huși, a locuit apoi la București, a revenit frecvent și pe timp îndelung acasă... Viorel Huși a trait, în mod paradoxal, un destin dilematic: pe masura ce pictorul atingea noi culmi ale artei, în aceeași măsură ființa-i omenească era adânc rănită de boală necruțătoare. Criticul de artă Radu Ionescu, într-o cronică din 1996, concentrează într-o frază toată dramă existențiala a
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
la Paris texte și scrisori de revoltă împotriva dictaturii comuniste din România era aceeași persoană care semna delațiuni scrise împotriva lor cu toată patima invectivei și care, urându-i pe toți și iubindu-se doar pe sine, într-un mod paradoxal, scârbit și torturat, dar cu un amor-propriu feroce, nu „respectase“ nicicând principiul noncontradicției și nici logica terțului exclus (care ar fi trebuit să-l facă să nu poată fi în același timp în două tabere opuse - și cu Securitatea, și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sciți, geți, perși și egipteni, precum și despre modul În care se percepeau aceștia unii pe alții, Homer, Hesiod, Herodot ș.a. făceau imagologie fără să știe (vezi, printre altele, <endnote id="672"/> și <endnote id="673"/>). O parabolă talmudică arată caracterul paradoxal al modului În care Îl percepem pe celălalt. Se spune că doi oameni au coborât pe horn Într-o casă. Unul s-a murdărit pe față cu funingine, iar celălalt nu. Văzând fața celui curat, cel murdar nici nu și-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
xenofobe - nu anulează „diferența culturală” dintre indigen și alogen, ci o evidențiază. Xenofilia este un sentiment de discriminare, chiar dacă una pozitivă. „Eu nu sunt xenofob. Nu sunt nici xenofil”, spune Petre Pandrea <endnote id="(771, p. 15)"/>. În mod aparent paradoxal, atât xenofobia (ostilitatea), cât și xenofilia (ospitalitatea) acționează, În situații diferite, În cadrul aceleiași comunități tradiționale. „Diferența culturală” este anulată abia atunci când se practică in-diferența, specifică aglomerărilor urbane, „societății neutre”, comunităților multietnice (unde apare fenomenul socio-cultural numit de antropologi ethnic melting
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
inșilor care se cred evrei. Unde este unitatea, proprie tuturor celorlalte neamuri vii, În diversitatea tipurilor ?” <endnote id="(510, p. 36)"/>. La fel credea și H. Sanielevici, susținându-și teoria cu argumente pseudo-antropologice (În slujba Satanei ? !, 1935). În mod aparent paradoxal, diferența dintre două tipuri de evrei (de exemplu, dintre așkenazi și sefarzi) este, cel mai adesea, mai mare decât diferența dintre evrei și nația-gazdă. Chipul „evreului tipic” (cu nas coroiat, buza inferioară groasă și răs- frântă etc.) reprezintă doar un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o descântătoare evreică, mama folcloristului Moritz Cahana (alias Mihail Canianu) <endnote id=" (533, p. 141)"/>. De altfel, În această regiune, practicarea descântecului În scopuri terapeutice de către evrei și evreice nu era un fapt acci dental <endnote id=" (323, p. 126)"/>. Paradoxală este credința că evreica poate să deoache, dar tot ea deține antidotul. În Bucovina, de exemplu, se crede că, dacă un copil a fost alăptat de o evreică, nu se va prinde deochiul de el <endnote id="(547)"/>. La macedoromâni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În jurnalul său, Mihail Sebastian glosează cu amărăciune pe marginea acestui pasaj : colaborarea sa la ziarul lui Nae Ionescu, Cuvântul, a provocat un șir de „malentendu-uri irevocabile” și a făcut din el prizonierul pe viață al unei imagini false și paradoxale - „colaborator roșcat al unei gazete ortodoxe” <endnote id="(156, p. 476)"/>. Sărind o jumătate de secol, până În zilele noastre, vom vedea că stereotipul cromatic identitar nu a dispărut din discursul politic. Un politician de teapa lui Corneliu Vadim Tudor, de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]