8,290 matches
-
se spulbere așa curând... Și atunci ea mi-a răspuns într-o șoaptă minunată: "Nici nu se va spulbera". Și s-a apropiat de mine, m-a înlănțuit și început să mă sărute într-adevăr fără grabă, dar cu o patimă pe care nu i-o bănuiam, potolindu-mi bătăile prea puternice ale inimii, care mă paralizau. Și abia astfel trupul ei gol care îmi păruse brusc inaccesibil în primele clipe când ea se desbrăcase deveni tangibil și trezi în mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu pap... A trebuit să perorez luni de zile până să aflu că le împrumuta și că nu ea le aducea în halul în care le descopeream prin rafturi. Și alte luni să mi se spună cu privirea încărcată de patimă stranie: că de ce să nu se bucure și alții de ele? Ei, de ce? Toți sîntem oameni, eu le-am citit, aceste cărți, să le citească și alții... Egoismul ăsta al meu e insuportabil. Fii generoasă pe cont propriu, i-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
diamant verde. Mă îndepărtai de ea și merserăm astfel la distanță unul de altul, într-o tăcere pe care nici unul n-o rupse vreme îndelungată. Într-un târziu ea spuse cu un glas în care răzbătea, ai fi zis, o patimă mistică: "Petrică suferă mult". Da, doamnă, știu", răspunsei și tăcerea se așternu din nou. Orașul strălucea. Casele lui vechi cu tencuieli medievale, în contrast cu albul orbitor al zăpezii, păreau incendiate în amurgul care se lăsa cu repeziciune. Marea biserică din piață
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
singur reproș, unul singur, nu mai multe... Sursa tuturor relelor când femeia vrea să ramînă totuși fidelă... Pe el însă îl scotea din sărite dialectica gândirii ei, sau mai bine zis absurda ei gândire în care punea ca și el patimă, dar, desigur, prea puțină minte. Ei și? Avea dreptate, dar nu acolo trebuia căutată cauza adâncului conflict... "A fost firească, rânji el cu o veselie feroce ca și zâmbetul ei pe care el nu-l văzuse sau îl ignorase, ca și când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
împreună, înțelegi, împreună, domnul meu... "Mai toarnă-mi, te rog..." Sugestia acestui împreună făcu să crească în mine dorința ca un val înverzit și învinețit de sarea mileniilor, nu-i mai turnai, mă pomenii la picioarele ei sărutîndu-i genunchii cu patimă... "Ce hotărâre, care hotărîre", murmuram, iar ea, cu mâinile în părul meu, mă mângâia și îmi șoptea, pierdută, numele, ca o chemare de demult, o melancolie, o spaimă fericită, un fior terifiant... "Să nu-mi ascunzi nimic, iubitul meu, îmi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mele, dar te iubesc din tot sufletul, cum n-am iubit și n-o să mai iubesc pe nimeni niciodată. Te las să faci ce vrei, dar să te îndoiești de iubirea mea ețetera, ețetera..." și începui s-o sărut cu patimă și simțind că nu mai era atât de rigidă îmi făcui din ce în ce mai blânde, mai tandre sărutările și șoaptele și astfel o luai fără veste, împins de o violență mare și se și trezi cu mine în ființa ei... "Ahhh!" strigă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se iubesc. Un mister dulce învăluia trăsăturile ei în care atât întregul cât și detaliul n-aveau nici un cusur. Trăsături de statuetă, care te făceau să presupui că bătrânețea nu le va strica, ci doar le va da o ușoară patimă. Fiind vie și nu rece, atât de delicat făcută, mă trezeam în mine cu o dorință pură de a o mângâia și era pentru mine o mare bucurie când îmi vorbea direct, chiar dacă nu făcea decât să mă întrebe de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
privesc un cuplu de îndrăgostiți, sau bătrâni cu fălcile tremurând vegetând prin scuaruri. Așadar, gândii, la deratizare! Și eram stăpânit de o euforie ciudată, parcă jubilatoare. Surâdeam în sinea mea. Bietul Petrică, de care râsesem când îmi vorbise cu atâta patimă despre l'Avenir de l'intelligence! Viziunea lui și a lui Maurras era idilică, nu la "coadă" aveam să fim puși, ci jos de tot, la deratizare. Simțeam un fel de bucurie, era a orgoliului de a disprețui până în adâncul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vrut-o, sau dacă am vrut-o împreună." Băurăm cafeaua în hol și petrecurăm cu fetița printre noi câteva ceasuri plăcute, care se repetară apoi timp de câteva săptămâni. Iubirea parcă renăscu, ne mângâiam unul pe altul, ne îmbrățișam cu patimă, ca la începutul începutului, ba chiar ași fi zis că în sfârșit descopeream armonia și fericirea care ar fi trebuit să domnească tot timpul între noi. Dar eu știam că puterea acestor sentimente și îmbrățișări pasionate era ultima și că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atâta vreme în el. De ce nu? gândeam cu o adâncă convingere pe care mi-o insufla trupul ei minunat, de ce n-am putea noi doi s-o luăm de la capăt? Cine ne-ar putea opri? începui s-o sărut cu patimă și multă vreme continuarăm apoi să rămânem înlănțuiți. "Ei, zise ea într-un târziu, tot mai vrei să mă iei de nevasta?" Da, zisei, ar fi atât de bine! Tu ai copii, am și eu o fetiță și viața noastră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
despărțiți, ura ei împotriva mea se stinsese și urmase o tăcere asemeni unei vetre în câmp care a devenit deodată cenușă și asupra căruia s-au lăsat, misterioase, dar nu moarte, marile tăceri ale haosului, lumea străină de efemerele noastre patimi, cerul înstelat, noaptea vie cu adierile ei de vânt foșnind prin ierburi, în mijlocul cărora numai omul poate fi împăcat, gîndind: să uiți totul, să nu uiți nimic și să nu-ți pese. El singur poate purta în suflet pacea, conflictul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de-atârnat la geamuri. Îi uram senin, degajat, cu-o liniște care mă înspăimânta și pe mine. Pe ei i-aș fi împușcat întâi cu mitraliera mea virtuală, nu pe Ceaușescu; i-aș fi stârpit creștinește, cu milă și fără patimă, împreună cu toate neamurile lor zgomotoase. Aș fi trecut cu propriul meu buldozer, imaginar, dar incasabil, prin pasta de carne, motorină și prefabricate, strivind femeile rujate violent și îndesându-le cocurile înălțate tovărășește, fugărind bărbații neghiobi, obosiți, râgâind de spaimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Fosta noastră prietenie mă motiva să privesc peste tot, să-i scotocesc exemplar sertarele cele mai ascunse ale sufletului, scoțând de-acolo aproape cu tandrețe (dacă nu chiar cu ură) materia vie a slăbiciunii. Citeam fiecare cuvânt, lejer, corect, fără patimă; nu scăpam o virgulă. Paul avea apucături de caligraf. Scria sfios, cu aldine, ca o fată mare. Mânuțele lui albe și imprecise apăsau grijuliu tastatura, gândurile zilei respective nu trebuiau deteriorate, tremurul imperceptibil al minții se cuvenea să-și găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Aristotel arta este mimesis, dar nu o imitație falsă, mecanică, ci imitația unei realități fundamentale, posibile, condiționată însă de limitele verosimilului și necesarului, o imitație înțeleasă ca o reelaborare superioară a datelor realului. Finalitatea artei o reprezintă catharsis-ul, curățirea patimilor, purificarea pasiunilor, transformarea lor în înclinații virtuoase: „tragedia [...] imitație închipuită de oameni în acțiune, și nu povestită și care stârnind mila și frica săvârșesc curățirea acestor patimi”. Dar purificarea nu reprezintă decât o treaptă, scopul final al artei este plăcerea
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
o reelaborare superioară a datelor realului. Finalitatea artei o reprezintă catharsis-ul, curățirea patimilor, purificarea pasiunilor, transformarea lor în înclinații virtuoase: „tragedia [...] imitație închipuită de oameni în acțiune, și nu povestită și care stârnind mila și frica săvârșesc curățirea acestor patimi”. Dar purificarea nu reprezintă decât o treaptă, scopul final al artei este plăcerea, „o plăcere de factură estetică cu o semnificație intelectuală care păstrează arta în sfera raționalități”. Epistola către Pisoni a lui Horațiu, alături de Poetica lui Aristotel sunt cele
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
care revendicarea unificării politice a tuturor românilor nu figura printre obiectivele urmărite prin instrumentalizarea cunoașterii istorice. Precuvântarea la Idee repede constituie un adevărat manifest al naționalismului istoriografic de factură romantică, în care F. Aaron rezumă, în câteva pagini scrise cu patimă, suișurile și coborâșurile duhului național în istorie. Odată cu Aaron, care poate fi considerat drept inauguratorul romanticismului istoriografic și al mesianismului național românesc, istoria devine însuflețită nu atât de intențiile providenței (cum era în analistica medievală, dar și în concepția lui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al., 1875, p. 107 cf. Murgescu, 1999, pp. 161-162). Astfel de mesaje erau diseminate prin școlile elementare de către dascălii națiunii și apostolii românismului (Ion Creangă, unul dintre autorii Învățătorului copiilor din care este extras citatul, făcea parte din această categorie). Patima xenofobică nu se manifestă doar la umili învățători rurali, ci cuprinde și intelectuali rasați de clasa lui A.D. Xenopol. În manualul său de Istoria Românilor pentru clasele primare (1890), eruditul istoric și subtilul filosof al istoriei lansează un mesaj cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românilor. În răspărul atitudinii încetățenite de la cărturarii ardeleni, de disprețuire ori în cel mai bun caz de tratare cu indiferență sau condescendență a barbarilor care au fost cuceriți de romani, Heliade Rădulescu își declară deschis admirația față de virtuțile războinice și patima libertății demonstrate de daci. Însă decisivă nu este atât pozitivarea retrospectivă a dacilor, cât mai ales revizuirea tezei exterminării. Deși Traian "Intreprinsse dar un resbel de exterminațiŏ, dupŏ cum mai făcusserŏ Romanii și airea ca la Ierusalem și la Corinthu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Nepăsarea te poate costa chiar viața. Peste tot în jurul nostru vedem exemple de oameni care și-au risipit viața din cauza acestor ispite, oameni care aveau vise, aveau o familie, dar care acum nu au mai rămas cu nimic pentru că această patimă a nimicit totul în jurul lor. Odată cu decăderea lor fizică, acești oameni pierd și respectul celor din jur, devin niște umbre. De aceea, fiind la vârsta adolescenței, când ni se pare că le știm pe toate și doar noi le știm
Vise spulberate. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by PETROVICI ALEXANDRA, Călugaru Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1967]
-
Iar generalul, care se alarmase la modul sincer și naiv, se uita și el pieziș la prinț, însă parcă nu aștepta mare lucru de la răspunsul acestuia. Nu știu cum să vă spun, zise prințul, dar mi s-a părut că are multă patimă în el și că această patimă e chiar bolnăvicioasă. De fapt, încă nu-i înzdrăvenit. N-ar fi exclus ca de la primele zile petrecute în Petersburg să cadă iarăși la pat, mai ales dacă se pune pe chefuit. — Da? Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
modul sincer și naiv, se uita și el pieziș la prinț, însă parcă nu aștepta mare lucru de la răspunsul acestuia. Nu știu cum să vă spun, zise prințul, dar mi s-a părut că are multă patimă în el și că această patimă e chiar bolnăvicioasă. De fapt, încă nu-i înzdrăvenit. N-ar fi exclus ca de la primele zile petrecute în Petersburg să cadă iarăși la pat, mai ales dacă se pune pe chefuit. — Da? Așa vi s-a părut? se agăță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i se dăduse drept sigură vestea că Nastasia Filippovna știe cu absolută certitudine că Ganea se însoară numai pentru bani, că sufletul îi e negru, lacom, nerăbdător, invidios, infinit și disproporționat de vanitos; că, deși într-adevăr mai înainte pusese patimă în încercarea de a o cuceri pe Nastasia Filippovna, după ce cei doi prieteni se hotărâseră să speculeze sentimentul înfiripat de ambele părți și să-l cumpere pe Ganea vânzându-i-o pe Nastasia Filippovna drept soție legitimă, începuse s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o țin bine minte și pe prințesă! Ehei, tinerețea! De la ea, eu și prințul, care eram prieteni din copilărie, mai că nu ne-am transformat fiecare în ucigașul celuilalt. Prințul începea să asculte cu oarecare neîncredere. — Am fost îndrăgostit cu patimă de mama dumneavoastră, încă de pe când era logodită cu prietenul meu. Prințul a băgat de seamă și a fost frapat. Vine la mine într-o dimineață, înainte de ora șapte, mă trezește. Mă îmbrac uluit; tăcere de ambele părți; înțelesesem totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
calcul în această bulboană, continuă el, dându-se de gol ca un tânăr atins în amorul lui propriu, din calcul, aș da greș cu siguranță, pentru că nici la minte, nici la caracter nu sunt încă suficient de copt. Mă împing patima, ambiția, pentru că am un scop capital. Vă imaginați probabil că de îndată ce pun mâna pe cele șaptezeci și cinci de mii mă și reped să-mi cumpăr o trăsură. Nu, o să port tot redingota pe care-o am de trei ani și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la tine? îl întrebă curios prințul. — A fost. S-a uitat mult timp la portret, mi-a pus întrebări despre răposatul. „Exact așa ai fi fost și tu, mi-a spus ea la urmă, zâmbind ironic. Tu, Parfion Semionâci, ai patimi puternice, patimi care te-ar duce tocmai în Siberia, la ocnă, dacă n-ai avea minte, pentru că ai multă minte“, zice (chiar așa mi-a spus, crezi sau nu? Pentru prima oară am auzit de la ea vorba asta!). „Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]