8,421 matches
-
acestui mecanism a fost pierdut în anul 27 d. Hr., când statuia a fost distrusă de un cutremur. Mai târziu au apărut orologiile mecanice (în Flandra secolului al XIV-lea) flașnetele (în secolul al XV-lea), ceasurile muzicale (în 1598), pianele cu manivelă (în 1805) și cutiile muzicale (în 1815). În 1860, Herr Faber din Viena a construit un cap vorbitor, care putea reproduce mecanic sunetele vocii umane. Gura păpușii avea buzele și limba din cauciuc care puteau fi controlate pentru
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
gura, de formă ovală, își putea modifica dimensiunile după nevoie. Când „vorbea franțuzește”, păpușa avea un tub atașat de nasul său. Toate aceste mecanisme erau controlate cu repeziciune prin intermediul unor clape, însă rezultatele obținute erau mediocre. Din 1876 au apărut pianele mecanice, care puteau reproduce o piesă muzicală de lungime variabilă, înscrisă pe un cilindru de hârtie cu perforații. Tehnologia înregistrării pe loc a unei melodii în cazul pianului mecanic a fost dezvoltată abia în 1904. Mecanismele descrise mai sus puteau
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
prin intermediul unor clape, însă rezultatele obținute erau mediocre. Din 1876 au apărut pianele mecanice, care puteau reproduce o piesă muzicală de lungime variabilă, înscrisă pe un cilindru de hârtie cu perforații. Tehnologia înregistrării pe loc a unei melodii în cazul pianului mecanic a fost dezvoltată abia în 1904. Mecanismele descrise mai sus puteau reda muzica aflată pe cilindrii respectivi, însă nu puteau înregistra sunete ori voci. În 1806 fizicianul englez Thomas Young a reușit să imprime vibrațiile unui diapazon pe un
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
20 mai 1896 la Frankfurt pe Main) a fost o pianistă, compozitoare germană și din anul 1840 soția compozitorului Robert Schumann. Tatăl Clarei Schumann, Friedrich Wieck a studiat teologia, dar datorită pasiunii sale pentru muzică a învățat să cânte la pian și mai târziu a fondat o fabrică de piane și un centru de împrumutat partituri. Mama Clarei, Marianne Tromlitz, a fost cântăreață și pianistă. Cuplul a avut cinci copii: Adelheid, care a murit la o vârstă fragedă, Clara, Alwin, Gustav
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
o pianistă, compozitoare germană și din anul 1840 soția compozitorului Robert Schumann. Tatăl Clarei Schumann, Friedrich Wieck a studiat teologia, dar datorită pasiunii sale pentru muzică a învățat să cânte la pian și mai târziu a fondat o fabrică de piane și un centru de împrumutat partituri. Mama Clarei, Marianne Tromlitz, a fost cântăreață și pianistă. Cuplul a avut cinci copii: Adelheid, care a murit la o vârstă fragedă, Clara, Alwin, Gustav și Viktor. Când s-a născut Viktor (1824) părinții
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
născut Viktor (1824) părinții erau deja divorțați. Friedrich Wieck s-a căsătorit în 1828 cu Clementine Fechner, care era cu douăzeci de ani mai tânără decât el și cu care a avut o fiică (Marie), care a primit lecții de pian de la el. Marianne s-a recăsătorit cu Adolph Bargiel și a avut un fiu, Woldemar Bargiel, care mai târziu a devenit un compozitor important. Friedrich Wieck care a fost desemnat să se ocupe de educația copiilor săi era văzut ca
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
săi era văzut ca autoritar și stict, dar nu nedrept. Întreaga sa atenție a fost dedicată Clarei pe care, datorită talentului său muzical, voia să o facă cunoscută cât mai repede posibil drept un copil minune și o virtuoază a pianului. Drept urmare a retras-o din învățământul public și i-a dat lecții private, astfel încât concentrarea pe învățarea și perfecționarea cântatului la pian să nu fie perturbate de influențe exterioare. Ținea pentru Clara, care nu era încă capabilă să se exprime
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
muzical, voia să o facă cunoscută cât mai repede posibil drept un copil minune și o virtuoază a pianului. Drept urmare a retras-o din învățământul public și i-a dat lecții private, astfel încât concentrarea pe învățarea și perfecționarea cântatului la pian să nu fie perturbate de influențe exterioare. Ținea pentru Clara, care nu era încă capabilă să se exprime corect în scris, un jurnal în care nota lucruri la persoana întâi, ca și cum Clara ar fi fost autoarea. Și mai târziu a
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
de Robert Schumann. Wieck îi preda el însuși fiicei sale și făcea lucrul acesta cu mare succes, lucrul dovedit și de aplauzele pe care le primea fiica sa la fiecare apariție. Clara era modelul metodelor sale pedagogice de învățare a pianului, metode care i-au făcut pe muzicieni ca Robert Schumann și Hans von Bülow să devină pianiști de concert remarcabili. Totuși metoda sa dură de învățare a pianului nu era în concordanță cu drepturile copilului. Pe de altă parte educația
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
la fiecare apariție. Clara era modelul metodelor sale pedagogice de învățare a pianului, metode care i-au făcut pe muzicieni ca Robert Schumann și Hans von Bülow să devină pianiști de concert remarcabili. Totuși metoda sa dură de învățare a pianului nu era în concordanță cu drepturile copilului. Pe de altă parte educația Clarei care ieșea din sfera muzicii a fost precară. Conform Evei Weissweiler se putea vedea influența tatălui chiar și în repertoriul său de concert. De abia după ce influența
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
fie ales locul potrivit pentru concert și ca instrumentele care erau puse la dispoziție să funcționeze. În special ultimul punct era o provocare, atât pentru tată, cât și pentru fiică. La începutul secolului al 19-lea nu se obișnuia ca pianele cu coadă să fie transportate, iar la fața locului se puteau procura foarte greu, iar acelea care erau disponibile nu erau acordate bine sau aveau alte defecte. Înaintea ficărui concert se întrebau temător dacă mecanica instrumentelor îi va ajuta sau
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
ca în timpul concertului să rămână clape blocate ori corzile să nu fie fixate bine în placa de rezonanță, fapt care ar face ca sunetul liber produs să distrugă toată piesa. Wieck transporta cu sine un întreg arsenal de unelte pentru pian și înainte de concert se ocupa de acordatul și reparatul pianului. Curând însă începe să trimită în avans instrumente la locul concertului, astfel Clara poate cânta la un pian cu coadă cu care este obișnuită. Se știe încă din perioada copilăriei
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
nu fie fixate bine în placa de rezonanță, fapt care ar face ca sunetul liber produs să distrugă toată piesa. Wieck transporta cu sine un întreg arsenal de unelte pentru pian și înainte de concert se ocupa de acordatul și reparatul pianului. Curând însă începe să trimită în avans instrumente la locul concertului, astfel Clara poate cânta la un pian cu coadă cu care este obișnuită. Se știe încă din perioada copilăriei Clarei că aceasta a învățat să vorbească foarte târziu. Acest
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
toată piesa. Wieck transporta cu sine un întreg arsenal de unelte pentru pian și înainte de concert se ocupa de acordatul și reparatul pianului. Curând însă începe să trimită în avans instrumente la locul concertului, astfel Clara poate cânta la un pian cu coadă cu care este obișnuită. Se știe încă din perioada copilăriei Clarei că aceasta a învățat să vorbească foarte târziu. Acest lucru s-a întâmplat la vârsta de patru ani, când a petrecut un an la bunicii săi, fiind
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
petrecut un an la bunicii săi, fiind astfel despărțită de tatăl său. Se bănuiește că motivul acestei întârzieri ar avea niște cauze psihice; acest lucru nu a fost însă dovedit clar. La vârsta de cinci ani avea cursuri intensive de pian, iar pe 20 octombrie 1829 a avut prima apariție publică (împreună cu o altă elevă cu care a cântat la patru mâini o piesă de Friedrich Kalkbrenner). Allgemeine musikalische Zeitung din Leipzig a scris: Clara a cântat în fața lui Goethe și
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
a inceput cariera de compozitoare de asemenea de timpuriu. "Quatre Polonaises" op. 1 au fost publicate când Clara avea zece sau unseprezece ani. Au urmat "Caprices en forme de Valse", "Valses romantiques", "Quatre Pièces Caractéristiques", "Soirées Musicales", un concert de pian și multe altele.
Clara Schumann () [Corola-website/Science/309687_a_311016]
-
dintre romanțele sale) și munca de gazetar. Familia Fernic se va muta la Galați, unde Ionel urmează liceul „Vasile Alecsandri”. Aici îl cunoaște pe profesorul de muzică și compozitorul Teodor Fuchs, de la care va lua primele lecții de chitară și pian. Pasionat de muzică, dar și de aparatele de zbor, este îndrumat de părinți să-și continue studiile într-o facultate tehnică; totuși, va opta pentru Conservatorul din București, unde intră la secția de artă dramatică cu cea mai bună medie
Ionel Fernic () [Corola-website/Science/309708_a_311037]
-
Știu că televiziunea era în Moliere. Acum, la ce să mă duc? La mese rotunde cu capete pătrate?! Toți știu tot. Noi, studenții, aveam emisiune lunară. Aveam formații una mai bună ca alta. La cuplete, pe noi ne acompania la pian Eugen Ciceu. Aveam cântăreți buni. Era Dan Spătaru, Pompilia Stoian, Anca Agemolu...". Nae Lăzărescu a jucat și în filme, printre care "Grăbește-te încet", "Șantaj", "Baloane de curcubeu", "Căsătorie cu repetiție" și "Viraj periculos". De asemenea, în animația "Mașini", i-
Nae Lăzărescu () [Corola-website/Science/309713_a_311042]
-
iulie 1958, Timișoara) este un muzician de etnie germană, fost membru al formației Phoenix. s-a născut într-o familie muzicală, tatăl fiind muzician profesionist, angajat al Filarmonicii Banatul și profesor la liceul de muzică. Mama obișnuia să cânte la pian. Are un frate mai mic, basistul Dieter Krauser. Bunica a fost vară cu actorul Johnny Weissmüller, interpretul personajului Tarzan. Elend Krauser a început de la vârsta de 5 ani să cânte la vioară. A devenit chitarist al formației Phoenix. În 1977
Erlend Krauser () [Corola-website/Science/309724_a_311053]
-
(n. 1 noiembrie 1950, Brăila) este un artist liric român (tenor). În adolescență, în orașul natal, la Brăila, a cântat în corul Liceului "„N. Bălcescu”" și a urmat cursurile la "Școala Populară de Artă", unde a studiat pianul, violoncelul și chitara clasică. Tot în această perioadă a luat și primele lecții de canto, cu profesoara Dorina Șerbănescu, care a studiat, în perioada interbelică, în Italia. Din 1969, după absolvirea Liceului "„N. Bălcescu”," până în 1972, a fost student la
Ionel Voineag () [Corola-website/Science/309734_a_311063]
-
fost student la secția Canto clasic, unde a studiat cu maestrul Visarion Huțu, bariton, prim - solist la "Opera Română" din Iași. În 1974, a susținut primul său recital vocal, la Sala de Concerte a Conservatorului ""George Enescu"," fiind acompaniat la pian de maestrul Ioan Welt. Debutul, ca solist, în repertoriul vocal - simfonic, a fost pe 4 aprilie 1975, cu rolul Lukas în oratoriul "„Anotimpurile”" de Joseph Haydn, pe scena Filarmonicii ""Moldova"" din Iași. La 1 august 1976 a devenit prim - solist
Ionel Voineag () [Corola-website/Science/309734_a_311063]
-
rândul său, solist vocal al "Orchestrei de muzică populară" a "Filarmonicii de Stat din Galați" și al "Ansamblului folcloric “Pandelașul”" din Brăila; artist liric (tenor) în "Corul Teatrului Muzical N. Leonard" din Galați. Este căsătorit cu Suzana Voineag, profesoră de pian. Are un fiu, Cătălin Voineag (n. 1974), regizor de teatru, operă, operetă, musical și film. A interpretat lieduri și cicluri de lieduri din creația compozitorilor: Bach, Mozart, Schubert, Schumann, Brahms, Loewe, Wolf, Listz, Beethoven, Mendelssohn Bartholdy, Chopin, Debussy, Respighi, Rachmaninov
Ionel Voineag () [Corola-website/Science/309734_a_311063]
-
soției sale, Josephine, dar a crescut în Viena de la vârsta de 4 ani, când tatăl său a devenit succesorul al celebrului critic de muzică Eduard Hanslick de la ziarul "Neue Freie Presse" (Nouă presă liberă). Erich a început să cânte la pian de la o vârstă foarte mică și a compus primele sale lucrări originale în 1905. În 1906, după ce fiul său a demonstrat o înclinație fenomenala pentru muzica, tatăl său - la sugestia compozitorului Gustav Mahler - l-a ales pe celebrul compozitor Alexander
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
devenit cunoscut publicului în 1910 cu premieră mondială a baletului/pantomimei sale în două acte "Der Schneemann" (Omul de zăpadă) la Operă din Viena. Această senzație a fost urmată câteva luni mai târziu cu premieră de la Munchen al "Trioului pentru pian", Op. 1. Minunați de abilitățile acestui copil-minune, cunoscătorii de muzică ai vremii au început imediat să îi promoveze muzică. În 1911, Artur Schnabel a interpretat la premiera "Sonata pentru Pian Nr. 2 în Mi minor", Op. 2 a lui Erich
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
luni mai târziu cu premieră de la Munchen al "Trioului pentru pian", Op. 1. Minunați de abilitățile acestui copil-minune, cunoscătorii de muzică ai vremii au început imediat să îi promoveze muzică. În 1911, Artur Schnabel a interpretat la premiera "Sonata pentru Pian Nr. 2 în Mi minor", Op. 2 a lui Erich. În același an Artur Nikisch a prezentat în premieră mondială prima lucrare orchestrala a lui Erich, "Schauspiel Ouvertüre", Op. 4 în Leipzig, demonstrând talentul lui Erich de a compune muzică
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]