7,756 matches
-
Foamea și frigul desființau complet orice morală; simțurile, doar ele, hotărau. Rațiunea, În condiții extreme - era dat exemplul unor grupuri care nu mai mîncaseră de multă vreme - devenea un obstacol. Cei care nu-și ucideau semenii pentru a-i mînca piereau. Instinctul se dovedea salvator, chiar dacă nu pentru multă vreme, fiindcă Înghețul cuprindea tot. GÎndirea - cu care omenirea se fălise de-a lungul unei nenorocite de istorii - nu mai era de nici un folos. Thomas asculta - mai erau cîțiva inși În bibliotecă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi distinși, dar numai Într-o anumită zi a anului, pe care doar Rusoaica o știa ; bărbatul Antoniei murise tînăr, ea nu mai căutase un altul; nici fiul lor, tatăl lui Thomas, nu trăise prea mult, nici nora; cei doi pieriseră Într-un accident nautic. Antonia rămăsese doar cu Thomas, aproape că Îl răsfățase. Femeia avea, poate, o inimă cît țara În care se născuse părintele ei, toată Rusia era În sufletul bătrînei; Rusia dinainte de revoluție, mereu Îi povestise tatăl, un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
neîndoielnic, cugetul neîntinat. De ce și-ar fi bătut Lars capul, Învinuindu-se că a dat peste ceea ce alții se tot străduiau să ascundă? Era mai mult un joc Între el și cei vizitați, socotea; chiar dacă regulile nu erau comune; nu pierea, mă rog, lumea din asta. Dar să primească o comandă! Bani! Lars și-a zis, În sinea sa, că va refuza, era chiar gata să se ridice de la masă. Thomas, precaut, nu-i spusese Încă unde trebuia dată lovitura, aproape
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Bunicuța devenea, uneori, neîncrezătoare: nu se Întîmpla nimic din ceea ce, convinsă, aștepta! Semne erau. Tot mai multe uragane, inundații, ceva cutremure, iar soarele, da, soarele ardea tot mai tare, pămîntul avea să se topească Încetul cu Încetul, pentru ca oamenii să piară la fel de Încet, agonizînd, nu Înainte de a blestema, disperați, zilele În care Își făcuseră de cap; deocamdată, aceștia nădușeau, nădușeau... Astea, după Antonia, sfînta. PÎnă atunci, cei puternici, nițel diabolici, Înfigeau cipuri În oameni, mai Întîi În criminali, mai apoi În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi scufundat, l-ar fi purtat curenții multe mile, erau puternici, știa de la pescari, mai fusese În insule. Un sfîrșit acvatic; sau o altă renaștere; marea nu ar fi fost decît un imens lichid amniotic În care, embrionar, Thomas, În loc să piară, ar fi devenit veșnic. Asimilat În celulele hoardelor de heringi ce s-ar fi hrănit din el, ronțăit de oamenii care pescuiau heringi, de cei care cumpărau peștii; atomii corpului său ar fi trecut, apoi, În urmașii acelor oameni. În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
totuna! Se spunea că spînzurații aveau, cînd Încă se mai zbăteau În frînghie, o ultimă ejaculare. O posibilă plăcere, mai presus de suferință. Un sfîrșit pe măsura Începutului, cînd existase pericolul să fie sugrumați de cordonul ombilical. Dar lumea nu pierea spînzurată, așteptînd un orgasm suprem. Thomas murise de mii de ori și tot de atîtea ori Înviase, juisînd: o singură dată nici nu murise, nici nu Înviase, cîteva momente fusese o legumă, la Amsterdam. Aceiași abstinenți și impotenți, dacă ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Jesper nu mai aștepta nimic, după cum scrisese Într-o carte poștală. Trăiește-ți clipa! Îi mîzgălise acolo lui Pollux. Carpe Diem! - cum, În rostirea unei limbi moarte ce nu vroia să moară, Îndemna un cîntec sacru; amîndoi simțeau, uneori, cum pier Încet. Thomas nu ajunsese În Legiunea Străină pentru că - În pofida părerii sale că războaiele primeneau uneori lumea - nu era În stare să omoare un om. Chestia cu Înotul poate că ar fi găsit Înțelegere. Mai tîrziu Însă, Într-o situație anume
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
prăpădul, convingînd pînă și Cerul că sosise vremea? Și pe ea ar fi salvat-o Dumnezeu, așa ar fi fost drept. Ar fi rămas alături de Papă, el catolic, ea ortodoxă, după neamul ei slav, Împli nind visul ecumenic al creștinătății, pierite de-acum. Cei doi nici nu ar fi murit vreodată. Sfinți cum erau, nu ar fi făcut, precum Lot cu fetele lui, copii, pentru a repopula pămîntul. Și așa, ar fi fost prea bătrîni. Dar sfîrșitul lumii tot nu ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu s-a abătut deloc de la traseu. Iar gazele de eșapament, smogul ce acoperea orașele, Încălzirea planetei erau doar povești; așa vroiau unii, inventîndu-le, să abată atenția lumii de la dezmățul ce măcina vlaga ultimelor generații, moleșindu-le pînă aveau să piară de tot. Antonia putea să dovedească oricui asta. Niște criminali suceau mințile oamenilor, fie ei copii, tineri sau moșnegi. Doar dacă dădeai drumul la televizor și erai aproape c-un picior În iad, iar după miezul nopții erai cu totul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de neliniștit. Ingrid simțea; poate era vorba de vreo altă femeie. Și-a zis că e mai bine să aștepte. Antonia, tot mai apucată - dar deloc nebună -, tot bunică era: pe cine mai avea În afară de Thomas ? Și el avea să piară, dacă rugile ei s-ar fi Împlinit! Oricum, ce-ar fi făcut acesta singur pe pămînt dacă Dumnezeu, ca o răsplată pentru sfințenia ei, i-ar fi dăruit Antoniei viața nepotului, scăpînd-o Atotputernicul, desigur, și pe Rusoaică? Chiar dacă bunicuța vroia
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rugile ei s-ar fi Împlinit! Oricum, ce-ar fi făcut acesta singur pe pămînt dacă Dumnezeu, ca o răsplată pentru sfințenia ei, i-ar fi dăruit Antoniei viața nepotului, scăpînd-o Atotputernicul, desigur, și pe Rusoaică? Chiar dacă bunicuța vroia să piară prima! Thomas și Antonia, singurii pămînteni! Mai ceva decît, odinioară, Lot și fetele lui! Atunci mai scăpaseră oameni, În alte cetăți. Iar stricăciunea avea totuși o margine, copiii erau lăsați În pace, nimeni, se pare, nu poftea la ei; acum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
primise bani. Puțini. Din sămînța sa se născuseră băieți și fete, Jesper - la guerre... - omorîse, era posibil, și copii. S-ar fi putut zice că Dumnezeu se Îngrijea de toate, situația era sub control, ce omora unul zămislea altul, nu pierea lumea cu una, cu două. Și Thomas ar fi doborît inamici, dacă ar fi plecat cu Jesper. Mai bine că rămăsese acasă, nu avea nimic eroic În el, știa. Se gîndea, uneori, că, dacă i s-ar oferi un prilej
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
despre care nici Thomas nu știa prea multe ori corăbieri vikingi? Că, de fapt, Antonia nu era decît o preoteasă a distrugerii era mai aproape de adevăr, dar Bert era bine să vadă fața luminată a Lunii - și greierii ar fi pierit dacă același Dumnezeu s-ar fi coborît la mintea Rusoaicei, totul ar fi ajuns scrum; cum ar fi pornit Bert marșul său triumfal cu o asemenea ascendență devastatoare? O străbunică În stare să aprindă chiar tot cosmosul! Au mai vorbit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un duh... umbra lui Thomas cel de odinioară, ai și un miros...“ Lui Thomas nu i-au plăcut spusele lui Jesper, chiar Începuse să Îi pară rău că l-a Întîlnit. Poate că nu băuse destul; de altfel, Îi cam pierise cheful; și ce bine se simțiseră Împreună, cîndva. „Uită-te În jur, Thomas, ministere pline de clovni... nu se pricep decît să facă tumbe... să fie pe placul mai-marilor... mai-marii fac și ei giumbușlucuri, să intre În alte grații, numai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vreme?“ „Aceea pe care o gîndești tu... În mine, cum să spun... și sfînt - de-ar fi prin cine știe ce minune să ajung - nu aș putea fi decît Sfîntul Thomas cel Rău... Poate doar atunci cînd animalul din mine va fi pierit de tot...“ „Eu merg zilnic la biserică... Viața mea cu Maricrisa e socotită de unii sub semnul păcatului, dar e dragoste Între noi, o avem pe Ann, noi am crescut-o... Și-l mai avem pe... nu-ți spun numele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nici trei secunde de când îl cunoșteam pe tipul ăsta și deja îmi punea întrebări indiscrete. E dezgustător, absolut dezgustător. —Nu s-a-ntâmplat nimic, i-am răspuns adunându-mă. Mă distrez de minune. Sunt atât de fericită, că mi-a pierit pofta de mâncare! — Nu vrei să guști nici deserturile incredibile ale lui Daphne? Ești sigură că te simți bine? Nu pari prea fericită. —Mă simt bine. 150% bine, super, am stăruit, sperând să lămuresc subiectul odată pentru totdeauna. — Și, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o țigară. Zach a intrat. Nu m-a sărutat de bun găsit. Cred că era într-una din pasele lui ciudate. Era imposibil să porți o conversație cu el când avea toane. Dar, Dumnezeule, tare atrăgător mai era. Mi-a pierit pofta de mâncare instantaneu, ca de obicei. Pune ceva pe tine, mi-a zis. Trebuie să-ți spun ceva. Ascultătoare, mi-am aruncat pe umeri blana absolut mortală de șinșila pe care o împrumutasem de mai bine de un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în permanență. O lacrimă rebelă mi se prelinse pe obraz. Am auzit un bip pe mobil. —Scuză-mă, am șoptit. Era un SMS de la Julie: super! salută-l pe zach din partea mea, jules —Julie te salută, am orăcăit. Vocea îmi pierise de-a binelea. Începusem să tremur, deși nu era frig. — Cum dracu’ știe că sunt aici? Nimeni nu-mi știe mișcările, zise Zach. Mă privi bănuitor. —Hmmm... cred că... trebuie să fi... am bâiguit eu. N-am apucat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din sânge mi-a scăzut cu repeziciune. Eram pe cale să fac un atac de hipoglicemie. Când Charlie a dat cu ochii de mine, a fost la fel de uluit. —Ce naiba s-a-ntâmplat cu hainele tale? m-a întrebat. Pentru moment îmi pierise graiul. De fiecare dată când mă întâlneam cu Charlie, eram cumva în dezavantaj. Și ce naiba căuta el la familia Swyre? Nu m-am simțit în viața mea atât de stânjenită. Dar de data asta eram și furioasă. —Ce-ți pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
încă nemuritoare exact în sensul în care credeau catolicii naivi din Evul Mediu, atunci, dacă nu așa stau lucrurile, nimic n-are valoare și nicio strădanie nu merită osteneala. Și de aici doctrina plictisului a lui Leopardi după ce i-a pierit amăgirea supremă, ch’io eterno mi credei, aceea de a se crede etern. Și așa se explică și împrejurarea că trei dintre autorii cei mai îndrăgiți de don Miguel sunt Senancour, Quental și Leopardi. Dar acest umorism confuzionist, rigid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
comuniști. A fost fericită și încrezătoare că poate să facă ceva cu mintea ei și să nu îi fie rușine sau frică pentru asta. După aceea, mujahedinii au cucerit Kabulul și au trimis femeile acasă. Să dispară din peisaj. Să piară din spațiul public. Doamne, sau Allah sau Iahve, sau în câte chipuri ești numit, ne întrebăm tustrele în bucătăria oxoniană, de ce ai îngăduit atâta prigoană contra femeilor? Jowida a stat aproape exclusiv în casă toată perioada. Adică toată tinerețea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
procesez” starea în care mă aflu și am înțeles că fiecare cui se scoate cu alt cui. Sinegrafia era un jurnal al unei depresii deznădăjduite. Jurnalul american vrea să fie cronica unei singurătăți alese, adesea dorite, cea în care au pierit obligațiile instituționale, familia e departe, are dimensiune e-mailată, prietenii de acolo, la fel. Voi avea însă timp să mă întorc la toate. Intrarea mea în viața americană a început ca în leagăn: cu Liviu la New York de ziua lui, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
face imediat legătura... Alo ? spune în telefon. Mă aflu lângă fiica doamnei Tennyson. — Samantha ? aud o voce tăioasă și precisă. Draga mea, mi-e teamă că nu pot să vin în seara asta. — Nu poți să vii deloc ? Zâmbetul îmi piere cu desăvârșire. Nici măcar... să bem ceva ? Cabinetul ei se află la cinci minute, în Lincoln’s Inn Fields. — Am mult prea multă treabă. Am un caz foarte important și mâine trebuie să mă duc la tribunal... Nu, dă-mi celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sandvișuri fantezi gratis ! — Deci o singură greșeală... și gata ? zice cu un nod în gât fata care a scăpat eclerul. Cariera juridică ți-e distrusă pentru totdeauna ? — Ăă... cam așa ceva. Încuviințez. Ecler ? Dar se pare că tuturor le-a cam pierit foamea. De fapt, cam toți arată ca speriați de bombe. Păi cred că... o să mă duc puțin pe la birou, se bâlbâie tipul cu ochelari. Să verific dacă nu cumva am ceva urgent de făcut... — Și eu, spune fata, lăsându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lucruri, care pot fi același bărbat și aceeași femeie, același cuvânt și același moment, care, privite dintr-un unghi diferit, sub o lumină diferită, pot stârni îndoieli și perplexități, semne neliniștitoare, o insolită palpitație, de aceea lui Cipriano Algor îi pieri brusc plăcerea de a se gândi la Isaura Estudiosa, vina a avut-o fraza, Așa n-ar mai trebui să vin la Centru, de parcă ar fi spus, Dacă mă însor cu ea, aș avea cine să aibă grijă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]