7,124 matches
-
rupem ceva din electorat. Și cu cît rupem azi ne ajunge? Întrebarea rămîne fără răspuns. Totul rămîne în urmă și mașinile țin mereu direcția N-N-V. Din fața lor se ridică nori negri, pîntecoși, cu intenții clare și ostile. Dacă plouă? Au pregătit corturi, tribune, bănci, mici, bere și noi am trimis materiale. EL este puțin bosumflat și pungile pronunțate de sub ochi te duc cu gîndul la o broască îngîndurată. Mai sînt cîțiva kilometri și norii devin tot mai clar ostili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Diana și-a luat serviciu. Nimeni n-a remarcat vreo fisură în căsnicia lor. Doar într-o noapte, venind de la gară pe la ora două, l-am văzut pe o bancă în fața blocului. Dar... ce faci aici, bătrîne? În seara asta plouă cu meteoriți. Uită-te. Unde? De la Ursa Mare mai spre vestul geografic. A, da. O fi fost ceva între ei, sau n-o fi fost, asta nu pot ști. Dar avea Rîmbu ăsta o nevastă, dată naibii de frumoasă! Ghetuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Îngroașă, se Încarcă, se face păstoasă, amară. Laringele meu e o pîlnie pe pereții căreia aerul depune un strat subțire argintiu de ciment - cu fiecare pas Înghit kilograme de oraș - simt cum mă tencuiesc pe dinăuntru. Aș vrea să-mi plouă În gît, În plămîni; aș vrea să mă apăs ritmic pe burtă să dau afară În jeturi egale această pulbere perfidă. Invidiez pulverizatoarele, pompele de flit, spray-urile. Mă umplu continuu fără să mă pot goli. Mă dilat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
local. — Atunci unde? În Herăstrău? Înțeleg că nu vrei să fii văzută poate cel mai nimerit ar fi la Bellu. Glumesc. Acum vreo douăzeci de ani mă plimbam pe acolo cu — Perfect. Ne Întîlnim peste o oră pe aleea principală. Plouase și nisipul aleii le trăda urmele. Umezeala devenise agresivă, insuportabilă. Plutea o oarecare iritabilitate În aer care le contamina glasurile, gesturile. — ...știu că sînt penibil, dar el poate. Pe el nu-l refuză nimeni. Trebuie să obțin această expoziție. Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a deschis ca pentru a țipa, dar căile mele respiratorii erau zdrobite și înfundate și din gât nu-mi ieși decât un nimic aspirat. Am aterizat cu putere, împroșcând în jur fragmente disparate. Și apoi... Și apoi a început să plouă, o aversă grea de litere, cuvinte, imagini, frânturi de întâmplări, fețe, locuri - o pădure, un oraș noaptea târziu - marea din jurul meu agitându-se și spumegând de atâtea lucruri căzând peste tot. Iar eu eram pierdut pe acolo pe undeva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
paragrafului. Asta face ce procesul să dureze foarte mult timp. Cred că am introdus ambiguitatea în acest sistem de codificare ca mijloc suplimentar de camuflare împotriva rechinilor cuvintelor. Oare? Mă rog. Pare să nu aibă alt scop. Aici, în trecut, plouă. Sper că acolo, în viitor, vremea e mai bună. Regret și speranță, E (Primită pe 29 aprilie) Scrisoarea nr. 205 Dragă Eric, Șase luni. Mai ești alături de mine? E-un fel de aniversare pe jumătate dacă ești, îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și pornisem pe urmele trecutului meu pierdut. Hull, Leeds, Sheffield, câte șase săptămâni în fiecare oraș. Un total de un an și patru luni de la ziua în care mă născusem, cu fața în jos, pe covorul din dormitor. Afară încă ploua. O rafală puternică se sparse de geam, urmată un haiku de răpăituri când vântul se înteți. Un aranjament orchestral pentru furtună. — Vezi, spuse bărbatul de lângă mine. Peninii sunt de vină... Am ridicat privirea. Mark Richardson era o persoană sociabilă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care erau suprapuse alveolele funerare; jumătate din ele erau goale. Lucrătorul mai vârstnic se uită În registru, se Îndreptă spre alveola 632; În urmă, colegul său Împingea sicriul pe un căruț de bagaje. Era umed și rece, Începea chiar să plouă. Alveola 623 era la jumătatea zidului, la circa un metru cincizeci de la sol. Cu o mișcare suplă și eficientă, care dură doar câteva secunde, lucrătorii ridicară sicriul și-l introduseră În alveolă. Cu un pistol pneumatic, pulverizară În interstiții un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mult decât fustele. Iubesc tricourile mov și portocalii, dar urăsc puloverele. Anotimpurile mele preferate sunt primăvara pentru florile ei, vara pentru că merg la mare și iarna, care mă atrage cu jocurile în zăpadă. Toamna nu îmi place pentru că este înnorat, plouă mult și nu pot ieși afară. Floarea mea preferată este zambila pentru culorea ei splendidă și mirosul deosebit. Pentru că îmi place mișcarea, mă plimb mult în aer liber și abia aștept ziua în care am cursul de înot. Aici mă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
dinspre Milano pentru a lua cu asalt clădirile În care se baricadaseră oamenii, câteva submarine atacaseră plajele de turiști din Sardinia, toate avioanele aflate În aer Își scuipaseră În spațiu conținutul uman al burdihanelor, astfel Încât În multe zone din Italia ploua cu cetățeni, În Calabria Înregistrându-se chiar averse și o cantitate medie de 0,3 indivizi pe metru pătrat. Și tocmai când debusolarea și spaima păreau a fi atins cote maxime, nemaiavând unde să se extindă, micul fax de pe masă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și a turat jucăuș motorul. Degeaba: grațioasa apariție nu i-a acordat nici măcar un clipit din semnalizatoare. Îndrăzneala lui a mers atunci mai departe: a claxonat scurt, coborându-și ușor geamul din stânga față. Alfina s-a făcut din nou că plouă, fluturându-și absentă ștergătoarele peste parbriz. Mânios, el a pornit girofarul și a tușit scurt din sirenă, iar acest ritual masculin de etalare a puterii a avut, ca mai mereu În astfel de situații, succes deplin: bambina i-a răspuns
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dat, În spatele ei, un interior cunoscut și poza Înrămată a vărului meu, Gunnar. A urmat apoi marea mea iubire neconsumată, Charlotte din Johannesburg. Țin minte cum ne-am cunoscut, de parcă a fost ieri. Era o zi superbă pentru amorezații virtuali: ploua de rupea pământul. Ieșisem la o promenadă prin locurile dragi, care-mi umpleau spiritul de visare. Tocmai părăsisem wildpussies.org și, dornic de puțină pace sufletească, intrasem pe getagirl.com, când chipul ei s-a desprins din noianul de pătrățele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
integramă goală-goluță, fără să aibă măcar o literă completată. Am deschis ușa și m-am avântat, cu brațele Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de stirpe slavă, m-am pomenit Însă pipăind contururile beznei, Înfășurat Într-o cădere fără de sfârșit. E noapte. Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se căinează, prinzându-și frunțile tremurătoare În palme de nuiele, iar foșnetele lor Îngrijorate se Împletesc cu miriadele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de clicuri, din care dumneavoastră și problema dumneavoastră tocmai vă evaporaserăți? Tratamentul, după cum vedeam pe fereastra translucidă, era de lungă durată și destul de anevoios. Așezați În băncuțe, cu abecedarele În mâini, IT-iștii silabiseau În cor: „Anna are mere“, „Afară plouă“, „John e vesel“, pe limba fiecăruia, trecând apoi, treptat, la propoziții din ce În ce mai lungi, formate din cuvinte care se puteau articula; e drept că, din când În când, câte unul o mai zbârcea și se mai auzea un „haștemele“ ori un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de inventator. 4 septembrie. În lume Încep urgiile. O inexplicabilă epidemie de flatulență se abate asupra locuitorilor din Principatul Monaco. Înlăcrimați, cu nările astupate, turiștii fug la Nisa, unde dau peste o altă nenorocire: timp de o jumătate de oră, plouă cu poșete Vuitton. Parcă pentru a spori groaza, acestea se dovedesc a fi originale. România intră În noaptea polară. Președintele Salam apare la televizor și declară starea de voie bună. Reportaj Într-un ziar local, apoi interviu cu nea Pandele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cunoaște. Aștept vești, a precizat Vera Kuznețova, care pe urmă a șerpuit Înapoi către birou. Banii vi-i transfer imediat. A, și Încă ceva... Da, am spus. — Cred că putem să ne tutuim. Același lucru Îl credeam și eu. Afară ploua ușor și sufla un vânticel rece. Eram la doar câteva străzi distanță de casă. Idioții probabil că bătuseră de două-trei ori orașul În lung și-n lat, pentru a mă deruta, neștiind că dormeam dus. Vizavi era barul lui Vasea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la buburuze și furnici. Dintre copaci Goilav observa gîzele care cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra tuturor, zbura un gîndac aurit în lumina asfințitului. La zborul gînganiei care părea să trăiască singură, Goilav tresărea înduioșat. Odată, după ce toată noaptea plouase, în iarba reavănă a găsit un pitpalac. - Mi-a zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
doar cîțiva învățători calificați, explică Tomulescu. La clasele mai mari predau din ăia cu liceul. Buni ar fi ei, însă nu toți au studiile terminate. De-o pildă, Fărocoastă... - Prostul acela? izbucni bătrîna. De două ori l-am lăsat repetent. Plouă, Cu nepăsare ploaia umple goluri de timp umplute cu nimic. G.G. (poet local) Pînă să înceapă școala am trecut o singură dată pe la hardughia din chirpici clădită în mijlocul satului și care era de obicei pustie. Prin ușile largi de hangar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în creștere, iar tăticul a crescut deja și a fost și mutilat între timp. Mămica n‑apucă să ia nici o înghițitură, fiindcă oricum ea e cea care l‑a preparat. Afară s‑au adunat niște nori idioți și stă să plouă. Dintr‑o clipă‑n alta norii își pot descărca povara în mijlocul unei seri obișnuite. Strâns îmbrățișați, gemenii părăsesc odaia țărănească și intră în lumea muzicii care răsună de la pick‑up; artistul este antipodul țăranului care are acasă o asemenea odaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
singură, ziua de naștere. Iar eu, după ce făcusem o baie, am Încercat s-o ajut prin bucătărie, dar, cum nu mai era mare lucru de făcut, am decis să ies cu bicicleta, să mă zvânt. Străzi pustii și prăfuite, nu plouase de mult În oraș. Era liniște, auzeam doar fâșâitul roților de la bicicletă și un ușor scârțâit al șezutului, care ar fi trebuit strâns mai bine și uns. M-am plimbat o vreme prin cartierul cochet În care locuia Clara. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
adunările C.a., n-o mai văzusem din acea noapte de mai a mâinii pe genunchi. Trecuseră două săptămâni, era duminică, cea de dinaintea alegerilor. Eu umblam prin oraș cu tolba plină de scrisori. Era o zi caldă, dar mohorâtă. A plouat mult la Începutul verii lui 2004, poate vă aduceți aminte. Începuse să plutească În aer mireasma de tei. Pe străzi, lume puțină, bătrâni și copii pe biciclete. În centrul, ceva mai mulți oameni, adunați la un accident În fața bisericii protestante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
peste sulițe, Încropind un fel de acoperiș, după care am netezit nisipul de pe fundul gropii. După o vreme, am intrat de-a bușilea În casa aia pe care o ridicasem. Înăuntru nu mai bătea vântul la fel de tare și nici nu ploua. Se auzeau doar picăturile grele de ploaie - tum, tum, tum - cum izbeau În blănurile argăsite. M-am apucat să caut vreascuri și le-am Îngrămădit la capătul gropii. M-am pus pe așteptat. Aproape că mă luase somnul când, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tăcut pentru o vreme, după care schimbă vorba. Zici că oamenii de la Miazănoapte se tem și ei de Gerul cel Greu? - Da. Toți se plâng că iernile sunt din ce În ce mai năprasnice. - Înseamnă că o să fie un Ger tare uscat. Înainte, mai ploua și pe meleagurile noastre, dar de câteva veri, ioc! De-aia nici nu mai găsim pășunile care, odinioară, se Întindeau pe aici cât vezi cu ochii. Unu dădu un chiot din casa femeilor. Runa Îl gâdila pesemne, căci femeile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la mine că nu e alt ucigaș precum Krog. Cică ăsta e cel mai puternic semn că tu ești cel așteptat. 26. Ajunsesem pe un tărâm cum nu se poate mai ciudat: ziua era la fel de lungă ca noaptea iar de plouat, ploua În fiecare zi, de ziceai că Tatăl dorea să ne spele de pe pământ cu tot cu copaci, cu dobitoace și cu frunzele alea uriașe și băloase care creșteau prin băltoace. Pădurea se Îndesise Într-atât, Încât abia dacă reușeam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mine că nu e alt ucigaș precum Krog. Cică ăsta e cel mai puternic semn că tu ești cel așteptat. 26. Ajunsesem pe un tărâm cum nu se poate mai ciudat: ziua era la fel de lungă ca noaptea iar de plouat, ploua În fiecare zi, de ziceai că Tatăl dorea să ne spele de pe pământ cu tot cu copaci, cu dobitoace și cu frunzele alea uriașe și băloase care creșteau prin băltoace. Pădurea se Îndesise Într-atât, Încât abia dacă reușeam să-l urmăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]