7,894 matches
-
prin așa-zisul oraș. La Casa de Cultură, văzu un afiș cu reclamă unui curs de karate și-și mai reveni puțin. Măcar acolo își va găsi pe cineva cu care să poată discuta normal... Nu era deloc optimistă. La prânz a luat masa într-o autoservire gen ”târâie-tava”, pentru că nu există niciun restaurant prin zonă. A urmat apoi ultima tăcere, ultima înfrângere, ca într-un film mut. Cu greu suporta absența lui. Și-ar fi dorit acum nu actul sexual
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ce se Înșirau de la Cernavoda la Capul Midia), baza alimentației deținutului politic era rația zilnică de 750 grame de pâine; mâncarea că la penitenciare: dimineață - un polonic de fiertura Închisă la culoare, așa-zisa „cafea”, făcută din orz prăjit, la prânz - un polonic cu o fiertura de cartofi, arpacaș, mai rar fasole, si, si mai rar, mei (casă), iar seara - aceeași mâncare că la prânz. Closetul constă dintr-o groapă, la un colț al lagărului, peste care erau așezați trei dulapi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dimineață - un polonic de fiertura Închisă la culoare, așa-zisa „cafea”, făcută din orz prăjit, la prânz - un polonic cu o fiertura de cartofi, arpacaș, mai rar fasole, si, si mai rar, mei (casă), iar seara - aceeași mâncare că la prânz. Closetul constă dintr-o groapă, la un colț al lagărului, peste care erau așezați trei dulapi de lemn și În care se mai aruncă, din când În când, lapte de văr; apă de băut și spălat o luăm de undeva
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pg. projecto [pru΄(εtu] "proiect", norv. første [΄fö(tə] "primul", dan. muligt [΄mu:lit] "posibil", sued. vit [vi:t] "alb", fr. trois [trwa] "trei", engl. tenebrous [΄tenibrəs] "întunecat; sumbru" ts = consoană africată dentală surdă: rom. țară [΄tsar(], it. pranzo [΄prantso] "prînz", germ. Zeit [tsajt] "timp" t( = consoană africată prepalatală surdă: rom. cer [t(er], it. città [t(it΄ta] "oraș", engl. change [t(ein(] "schimbare", germ. deitsch [doet(] "german, nemțesc", norv. utslitt [u:΄t(lit] "uzat" θ = consoană fricativă interdentală surdă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
bătrâni și tineri, fundatori, Caracudă, Cei nouă, toți se așezau după placul lor unde voiau și cum voiau”. Petrecerea ținea până la ora două după miezul nopții. Așa s-au petrecut lucrurile până în 1881, când banchetul s-a transformat „într-un prânz obișnuit pe la 6 seara”. Din 1869, banchetele s-au ținut numai în restaurantele mari ale Iașilor. Invitațiile la banchet erau ticluite de secretarul perpetuu, alias Iacob Negruzzi, apoi,după plecarea lui la București, le întocmea N. Gane. Aceste invitații aveau
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Macedon este descrisă prin intermediul unor pasaje preluate de la Diogenes Laertios : cei doi se prezintă cu atributele lor definitorii, „marele împărat” și, respectiv, „câinele” (VI 60) ; filosoful socotește că a fi în suita suveranului ar însemna doar obligația de a lua prânzul și cina când ar porunci acesta (VI 45) și îi cere regelui dispus să-i acorde orice favoare doar să se dea la o parte pentru a nu-i lua lumina soarelui (VI 38) ; cuceritorul Babilonului declară că dacă nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
zi nu a fost nici un tren pentru noi așa că am dormit în gară. Lucrurile au rămas pe peron păzite pe rând de unul din părinți în timp ce eu și sora mea dormeam înghesuiți în sala de așteptare. A doua zi la prânz a venit și trenul nostru. O locomotivă cu abur trăgea după ea niște vagoane de tren personal destul de hârbuite. Unele aveau urme de gloanțe, dovadă că participaseră pe front și suferiseră atacuri aeriene. Începu o adevărată luptă pentru ocuparea locurilor
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
începe să șteargă furioasă cu el fundul unsuros al tigăii: Uite ce rămâne de citit!" Și, din același elan, aruncă ziarul în cutia de gunoi. Drace, oare Dasein-ul e cel ce inspiră astfel de conduite extreme? Negru. I se aduce prânzul. Icre negre și pâine de secară. Refuză să mănânce, vrea să crape. Surprinsă, tânăra infirmieră ia înapoi platoul: "În cazul ăsta, o să vă păstrăm icrele la congelator. O să le cereți când o să vă fie foame." Cléa, în halat alb, își
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
este Moscova ei! Și acum negrul. Negrul fără fund. Rămâne nemâncată cât e ziua de lungă. Chelnerițele trec pe sub nasul ei cu platourile încărcate de farfurii aburinde fără să se oprească. O fac dinadins, încep să pufnească atunci când își cere prânzul. "Mi-e foame, țipă ea. De ce nu mi se dă să mănânc?" Cléa nu catadicsește să-i răspundă. Heideggeriana nu aude, îți vine să crezi că Dasein-ul îi astupă urechile. Fetele își taie felii groase de pâine pe care întind
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din Gennevilliers, o fi obținut pentru ea o locuință? O locuință destul de mare? Clementina are o soră de cincisprezece ani, Florentina, care cerșește în fața celeilalte intrări a supermarketului, ca să nu se concureze între ele. Familia lor se adună pentru un prânz la iarbă verde, pe taluzul care mărginește Bulevardul Libertății. Clementina mai are și un frate, Joseph, care nu participă la mesele în familie. Ea nu-l cunoaște. Aparatul ciudat, rezemat de perete, pe care îl vede pe culoar, este proteza
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
macara. Pe care o folosesc ca s-o ridice câteva minute, până îi schimbă cearșafurile. Când duc înapoi pe culoar aparatul, lovesc fără să vrea tija spiralată care începe să oscileze, iar bătrâna doamnă semnalizează îndelung din cap STOP. La prânz, i se servește o supă de legume, dar nu apucă să ducă lingura la gură. Îi dă să mănânce fiul ei. Seara, le imploră pe infirmiere să n-o mai lege de brațe, să se prefacă doar sau să-i
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de protecție" (vulgo: să facă pipi în nădragi), nici plosca, vrea să meargă la toaletă. Baia e chiar în fața patului, câțiva pași și treaba e rezolvată, dar infirmierele nici nu vor să audă. Și, ca să agraveze lucrurile, îi dau, la prânz și seara, aceeași masă frugală: iaurt simplu și compot de pere. Asociere explozivă. Își petrece vremea spionându-le pe fetele care o îngrijesc, ca să afle cum se lasă în jos barele patului care o împiedică să coboare și să se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
progres. Intră un kinesiterapeut. Cu ajutorul lui, se ridică. Stă câteva minute ridicată. Încă un progres! În sfârșit, iaurtul și compotul de pere își fac și ele apariția. Considerabil progres! Își face singură "toaletă mică." Stă într-un fotoliu. Citește. La prânz mănâncă la măsuța pe rotile. Nu mai are nevoie de terapie intensivă. Patul îi este împins până la frontiera cu serviciul de chirurgie, de unde vine s-o ia în primire o infirmieră. E o femeie de culoare, puțin vorbăreață, care pune
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
S-a azvârlit în șa și a pornit în galop. "Comandantul tocmai a anunțat că premierul a fost asasinat", începu căpitanul cu o mină sumbră. Stupoare generală: când, cum? "Chiar azi. Automobilul primului ministru, care se întorcea acasă la ora prânzului, a fost izbit de altă mașină. El a coborât împreună cu aghiotantul să vadă ce s-a întâmplat și în clipa aia câțiva necunoscuți au deschis focul și i-au doborât." Niște necunoscuți, un fel de a spune, nu era nicio
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
zgomotoase între aceste ziduri sfinte. Doamna Dunin, superioara, se apropie de Gabriela care, ca elevă în ultima clasă, ajuta la menținerea ordinii, și îi spuse în franțuzește: "Ieși astăzi, copila mea?" "Nu, doamnă." " Atunci treci pe la mine după masa de prânz. Vom lua ceaiul împreună." Și silueta lungă a supraveghetoarei șefe, suplă în pofida vârstei, se depărtă în unduiri de mătase neagră și cenușie. Gabriela ieși ultima, după ce-și îndeplinise, distrată, dar până la capăt, misiunea. Clădirea trepida de sus până jos
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și cenușie. Gabriela ieși ultima, după ce-și îndeplinise, distrată, dar până la capăt, misiunea. Clădirea trepida de sus până jos: libere în sfârșit să dispună de timpul lor, elevele profitau după pofta inimii. Era clipa cea mai plăcută a zilei: prânzul venea abia peste o oră, duminica își ținea încă toate făgăduielile. Traversă coridorul și întârzie o clipă în pragul ușii ca să privească grădina. Colegele ei de clasă se plimbau în grupuri mici, flecărind și râzând cu distincție. Din când în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lor favorită. Pe vreme frumoasă sau pe vreme câinească. Au privit săgeata de pe fortăreața Petru și Pavel împungând orizontul crepusculelor timpurii, Palatul de Iarnă înălțându-se livid din răsăriturile târzii, cupola Sfântului Isaac strălucind ca un astru diurn la ora prânzului; s-au plimbat sub un soare spălat de ploi repezi și sub o lună rătăcind prin ceață; au explorat zilele cenușii și nopțile albe; au fost înșfăcați laolaltă în spirala infinită a orașului. Într-o noapte, după o plimbare mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nimic mai bun pentru a savura cafeaua matinală decât pâinea prăjită unsă cu unt. Cu condiția să ai unt. Și cafea. Soția lui e deja în hol, pe picior de plecare. Își vâră capul prin ușa întredeschisă: "Te întorci la prânz?" El izbucnește în râs: "Ce mai e și ciuperca aia?" "O beretă." "Roșie?" "Da, roșie. Ai ceva împotrivă?" "Nu, dar ansamblul..." "Ce e cu ansamblul? Ai curajul opiniilor tale!" Opinia lui e că părul ei, paltonul mov, fularul verde și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aștepte. Nu telefonase nimeni cât lipsiseră. Tot mai are arsuri. Cere un ceai de tei. Nevastă-sa, sperând să-i influențeze decizia, e plină de atenții față de el: Tocmai am un ceai de tei foarte bun. Ce-ai mâncat la prânz?" Ia un aer sfidător: Am mâncat cu o..." Telefonul îl întrerupe. Nevastă-sa îi azvârle o privire pătrunzătoare și ridică receptorul. E pentru... Natalia. El îi smulge telefonul din mână și îl trântește în furcă: "Asta-i oră de dat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Astfel, îl cunoaște pe Dorotei, egumenul schitului Dălhăuți, pe eremitul Rafail, care își asigura traiul din copierea cărților Sfinților Părinți, pe Dometie, egumenul schitului Trăisteni. Îl cunoaște aici și pe schimonahul Proterie, ucrainean din Poltava, care, în fiecare zi la prânz hrănea din belșug păsările cerului care i se așezau pe umeri și pe cap, însoțindu-l la biserică pentru fiecare Liturghie. În timpul slujbei așteptau pe acoperiș, iar apoi îl însoțeau la fel, pe drumul de întoarcere, de la biserică până la chilie
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în ajunul intrării noastre în război, la 1916. În ziua de 3 aprilie a sosit la București regele Oskar II al Suediei. Regele avea atunci 56 de ani. I s-au făcut aceleași primiri sărbătorești ca întotdauna tutulor înalților oaspeți: prânz de gală, defilări de trupe, reprezentație festivă la Teatrul Național. [moartea lui c.a. rosetti] Duminică 7 aprilie s-a stins C.A. Rosetti. Rosetti era slăbit mai de mult. Mai întâi îl lovise crud în inimă moartea fiului său
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
N.I. Popescu, I. șerbănescu și N. Amira. Din toată lumea aceasta: magistrați, avocați, jurați și acuzați nu mai trăiește astăzi, la 1928, adică după 40 de ani, decât avocatul C. Costa-Foru. Iată cum a fost descoperită crima: Pe la orele 3 după prânz, soții Miulescu venind la domiciliu, au găsit ușa casei deschisă, deși înăuntru trebuia să fie chiriașa lor, Maria Popovici. Imediat, au făcut o scenă de deznădejde, au ieșit în stradă și au chemat lumea spre a spune și dovedi că
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
întâmplarea. Precât îmi mai aduc aminte, în fruntea acestor manifestanți se aflau următorii: Ghiță Vornicu, fost slujbaș inferior la poștă, Nae Ulmeanu, fost cârciumar și revizor călare la accizele comunale, Manolescu-Lungu, comerciant, Toboc, Tănase Bărbieru, Niță Berechet și alții. După prânz, pe la orele 3, banda s-a reîntors. Atât de ciudate erau vremurile, încât autoritățile nici măcar de formă n-au venit să facă o anchetă. Iar o mână de oameni - 30-40 - erau în stare să cutreiere centrul orașului, să se dedea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mea precum dinții câinilor înfometați și suferinzi de oftică, din curtea așa-zisului sanatoriu. Înțepături usturătoare simt în tot corpul atingeri mișelești cu vârful coasei înveninate, precum ochiul înțepător și de sticlă al diavolului. De multe ori, după masa de prânz, mă întind pe patul aproape moale și aproape curat, simt cum starea de parazit mă învăluie nemiloasă. Pe dracu’...,,pleci sănătos tun!’’ Am pășit în salonul 6, unde am găsit-o pe Vera (căci acum aveam să ne spunem pe
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Vin sărbătorile de iarnă și pentru mine vor fi unele de maximă și utilă austeritate. * * * O duminică liniștită. Ultima gardă a doamnei doctor . Am dormit aproape toată ziua. De abia m-am întors de la masa de seară. La masa de prânz nu am fost. Am mâncat din ce aveam în frigider. În câteva minute voi lua pastilele de seară și voi pleca... Merg în salonul 6 să joc poker sau șeptic. A mai trecut încă o zi frumoasă. Zăpada e destul de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]