6,696 matches
-
ei. Cei doi capătă în carte o fizionomie memorabilă, cu toate că pe alocuri naratorul cedează pasul moralistului ce expune „cazul” ex cathedra, preocupat să nu lase nimic neexplicat. Și tabloul mediului reține atenția, deși e realizat cu precădere - folosindu-se ca pretext nunți, botezuri, baluri și „sobraniile dvorenilor” - prin aglomerare întrucâtva mecanică de tipuri, multe pitorești, dar care nu contribuie esențial la înaintarea acțiunii principale, cum sunt cele două „instituții” basarabene, Alexandru Ivanovici Brașevan și Anica Mesnicu, „mareșalul gubernial” Ștefan Gheorghevici Cazara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
arhitectura impresionantă a unui Galsworthy, chiar Dickens. O singură viață, ce le înghite pe toate în faldurile ei. Unicitatea eroului Desperado, capttivarea lectorului, stau în tiparul narativ individualizant. Incidentele se adună în biografia unui singur erou, toți ceilalți fiind simple pretexte pentru desfășurarea acțiunii. Cu toate că momentele intrigii ne sunt dezvăluite dezordonat, cronologia există și se impune. Autorul nu o violentează, dar nici nu respectă redarea ei tradițională, dezvoltarea dinspre trecut spre viitor. Axa temporală nu mai e o justificare a cauzalității
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fiecare convenție nouă și această epocă Desperado are o imaginație debordantă în materie de convenții noi e o mai mare sofisticare și abstractizare. Pentru scriitori ca Burgess, Lessing, Fowles, Brownjohn, Bradbury, Gray, Lodge, Barnes, Ackroyd, Amis, Swift, Ishiguro, viața e pretextul, ficțiunea e jocul. Rădăcinile ficțiunii Desperado străpung Fluxul conștiinței, atingând toate șiretlicurile narative știute (și neștiute). Până acum, nu există epocă literară mai tehnicistă decât epoca Desperado. Autorul nu mai e mulțumit să fie altfel decât restul epocilor, el vrea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este libertatea de convenție (care devine și ea o convenție, odată ce creează literatură). * Textul se confundă cu meditația lectorului. Vocea autorului se insinuează în mintea celui care citește. Identificarea celor doi elimină de fapt personajul, intriga, finalul, care devin simple pretexte. Ceea ce primează în text este contactul direct autor-lector. Ca nimeni înainte de epoca Desperado, acești autori dialoghează cu publicul și nu au complexe în a spune pe șleau ce gândesc ei personal. Nu mai există autor omnisicient sau puncte de vedere
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acuitate și le redă neiertător, dar cu o înțelegere care sugerează o oarecare duioșie. Ei se cunosc la o petrecere pentru tinerii "reds" (roșii) din cartier. Brownjohn nu discută nimic despre părerile lor politice. Demonstrația, pregătirile pentru petrecere sunt simple pretexte de a-și petrece vremea cu alți tineri. Îmbătrânirea este pentru ei o altă planetă, ceva ce nu li se poate întâmpla. Au resentimente tipic adolescentine față de părinți și sunt de-a dreptul convinși că nu vor îmbătrâni la fel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
narată. Mike e un irlandez impulsiv. El se revoltă împotriva umilirilor din armată, împotriva irosirii a doi ani din viață, și mai ales împotriva morții unui alt recrut, moarte cauzată în esență de brutalitatea superiorului. Drept care se folosește de primul pretext ce se ivește pentru a se răzbuna pe caporalul Barker, pe care îl atacă în exercițiul funcțiunii, pretinzând că nu avea cum să știe cine vine către el pe întuneric. Mike Brady intră la închisoare, iar situația lui se înrăutățește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lecția Modernismului că un text care mizează prea mult pe ambiguitate poate ucide un autor, un întreg gen literar uneori. Luptă cu excesele lingvistice ale criticii (teoria fiind unul dintre acestea), folosindu-se de arma clarității. Triunghiul iubirii (sexului) e pretextul folosit de Lodge în acest roman pentru a-și ironiza eroii: Carrie e flancată de Ralph și Nicholas, Ralph de Carrie și Helen (și un șir lung de alte aspirante ori mature universitare), Helen de soțul ei decedat, de Martin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceilalți habar n-au de schimbarea din el. Poetul a trăit altfel, creația l-a modificat, i-a dat un sens pe care ei nu-l au. Șiretlicul e chiar poemul, care trece din jocul de copil în jocul creației. Pretextul concret jocul de-a v-ați ascunselea duce de fapt la o afirmare a împlinirii. Textul pare nostalgic, dar nu avem de-a face cu amintirea copilăriei în poem, ci cu afirmarea ieșirii poetului din banal. Șiretlicul e descoperirea poeziei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este aici neglijent, subînțelesul îi scapă din mână. Muzicalitatea, amintirea, emoția, totul îl distrage. Contemplă ideea morții cu ignoranța tinereții. Tristețea e superficială, gravitatea e neconvingătoare. Moartea poate părea pitorescă, dar e tare departe: poetul află în ea un simplu pretext ca să-și exprime nevoia de melancolie. Întristarea se folosește în egală măsură și de claritate. În general Larkin începe cu un prozaism clar. Aici se desparte de Yeats, Auden, Eliot. Ca mulți alți poeți Desperado, în poemele cu adevărat bune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și rafinament, dar și prin talente la dans, muzică, caligrafie, pictură, poezie, prin arta conversației. Clienții erau primiți, respectându-se eticheta complicată a timpului, erau serviți cu ceai, apoi erau invitați la banchet. Mâncarea și băutura erau mai mult un pretext al petrecerii, importantă era atmosfera. Fetele- flori cântau vocal și la instrumente: qin (asemănător unei mandoline cu patru corzi), zheng (instrument cu 13 corzi), hu (un fel de țiteră), recitau versuri, inițiau și susțineau dezbateri literare, destindeau prin anecdote spirituale
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de unirea Alexandriei cu Roma și i-a promis ridicarea unei statui în templul lui Venus și căsătoria cu ea, după întoarcerea de la Roma. Ea visa la un imperiu universal. Regina Egiptului a fost invitată de Cezar la Roma cu pretextul de a semna un tratat de alianță între Egipt și Roma. Alaiul reginei egiptene și statura de Isis reîncarnată au stârnit admirația dar și ura romanilor care bănuiau intenția acesteia de a fi legitimat fiul ei și al lui Cezar
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ministrul de război Adolphe-Pierre Messimy, baronul Henri de Rothschild, compozitorii Giacomo Puccini și Jules Massenet. În preferințele ei intrau soldați tineri, spunea ea, să "poată compara națiunile". Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand și a soției lui, în iunie 1914, a fost pretextul izbucnirii războiului Primului Război Mondial. Mata Hari a apelat pentru bani la amanții ei bancheri, unul dintre ei fiind Edouard van der Capellen. Consulul Germaniei la Amsterdam, Carl Kramer, a racolat-o pe Margareth Mac Leod / Mata Hari și a convins-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fost sinceră, i-a spus că este dintr-un sat din Alsacia, că mama i-a murit la naștere, că nu-și cunoștea tatăl. "Mătușile", despre care nu știa mare lucru, au aruncat-o în brațele unui bărbat căsătorit, cu pretextul de a fi bona copiilor lui. Acesta a profitat de naivitatea ei, a violat-o și i-a lăsat drept amintire o cicatrice pe obraz. În atelierul lui Manet l-a cunoscut pe celebrul scriitor Baudelaire căruia i-a mărturisit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe Rodia să-și ispășească păcatul crimei și astfel, prin suferință, să se purifice, să înceapă o nouă viață, pentru a nu trăi sub povara minciunii. Ea l-a însoțit (cu banii primiți, fără voia ei, de la Svidrigailov care, sub pretextul că pleacă în America, s-a sinucis) în convoiul deținuților-ocnași în Siberia și cu prezența ei l-a ajutat să urce Golgota suferințelor. Sonia s-a instalat în orășelul siberian, în apropierea lagărului de muncă, lucra croitorie și câștiga ceva
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și mai exact aceleași pe care le satisfac poeții bucurându-ne în reprezentații, și că partea din noi care în mod firesc este cea mai bună, nefiind suficient întărită de rațiune și obișnuință, își slăbește supravegherea acestei părți plângăcioase, sub pretextul că sunt înfățișate în spectacol nenorocirile altora și că nu-i nimic rușinos să aplauzi și să compătimești pe cel ce-și zice om de bine și care varsă lacrimi când nu se cuvine, că dimpotrivă, crede că din asta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fie din dificultatea execuției pentru a le reda întocmai, fie din oroarea subiectelor reprezentate...Însă, imaginându-ne, odată ce am evitat aceste defecte, câte acțiuni importante există pe care spectatorul ar vrea să le vadă, și care i se refuză sub pretextul regulilor, pentru a nu le înlocui decât prin povestiri insipide, în comparație cu acțiunile înseși..." Cât despre Marivaux (1688-1763), în Insula Rațiunii (L'Ile de la Raison, 1727), își bate vesel joc de tragedie căreia îi denunță neverosimilul permanent prin intermediul cuvintelor lui Blectrue
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cetățeanului. În cea de-a doua jumătate a secolului, mai mulți autori creează drame istorice cărora le dau o turnură hotărât politică. Collé, în Partida de vânătoare a lui Henric IV (La Partie de chasse de Henri IV, 1762), sub pretextul că voia să celebreze înțelepciunea legendară a bunului rege Henric, denunță, chiar prin asta, regalitatea absolută a lui Ludovic XV. Louis-Sébastien Mercier, care va ședea, douăzeci de ani mai târziu, la Convenție, alături de Girondini, atacă indirect monarhia de drept divin
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
eseu despre estetică scris în 1766, Filoctet și Trahinienele lui Sofocle, el face elogiul tragicilor greci care nu au șovăit să arate personaje care suferă în trupul lor, care jelesc, gem și strigă, atunci când durerea devine intolerabilă, în timp ce francezii, sub pretextul bunei cuviințe, au golit scena de spectacolul suferinței fizice. "Este de remarcat că printre puținele tragedii antice care ne-au parvenit, se află două piese unde durerea trupească intră în mare parte în suferința care îl lovește pe eroul îndurerat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dificultățile întâlnite din cauza actorilor în punerea în practică a reformei. Subiectul piesei este spectacolul pe care îl pune în scenă "remarcabila subretă" în casa stăpânului său Pantalone. Când distribuie rolurile, actorii, preferând să improvizeze, refuză să-și învețe textul, sub pretextul că este prea greu, și că joacă roluri care nu li se potrivesc. Fiecare pretinde un rol conform caracterului său, după exemplul comedianților dell'arte care toată viața încarnează un singur tip. În piesa aceasta, care capătă aspectul unei comedii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
greu, pentru că Parisul este salonul Europei și îi dă tonul; dar spun că aceste unități nu sunt deloc necesare la producerea emoției profunde și la veritabilul efect dramatic." În Prefața la Cromwell, Hugo constată și el că, deși construite sub pretextul verosimilului, aceste două unități generează deseori situații neverosimile. Ce poate fi mai neverosimil și mai absurd în realitate, decât acest vestibul, acest peristil, această anticameră, loc banal în care tragediile noastre au complezența de a veni să se desfășoare, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rezolvând prin experiență chestiunile de criminalitate, nu înseamnă asta să fim lucrătorii cei mai utili și cei mai morali ai genului uman? De aceea s-a indignat adesea în fața nedreptății acuzației contemporanilor săi ce-i taxau opera de imoralitate sub pretextul că zugrăvește acolo viciul. Dacă se străduiește să descrie mizeria și nebunia umană sub toate formele sale, o face în scopul moral de a descoperi cauzele răului social, cu speranța de a le eradica. În Prefața la Cârciuma (L'Assommoir
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ai de o parte un monstru, și de cealaltă un înger; să bați din aripi în cer, și să mai visezi în timp ce te scufunzi în pământ: nimic nu este mai antiștiințific, nimic nu duce mai mult la toate erorile, sub pretextul că te îndrepți către adevăr." (Autorii noștri dramatici) Zola critică și falsitatea dramei istorice lipsită în totalitate de realism El deploră faptul că istoria, față de care autorii dramatici își iau multă libertate, nu se desfășoară aici decât în chip de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mobile (...) Spectatorul (....) se va abandona în întregime voinței poetului și va vedea după cum îi este sufletul figuri teribile și încântătoare și ținuturi de ficțiune în care nimeni în afară de el nu va pătrunde: teatrul va fi ceea ce trebuie să fie, un pretext pentru visare." Simboliștii suprimă orice fel de decor construit păstrând numai câteva tapiserii sau pânze pictate. Aurélien Lugné-Poe (1869-1940), fondator, împreună cu Camille Mauclair (1872-1945)12, al Teatrului Operei (le Théâtre de l'Oeuvre) unde sunt create dramele simboliste, face apel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scenă, dramaturgii suprarealiști, ca și moștenitorii lor, Ionesco, Adamov, Weingarten, Arrabal nu vor să le dea pieselor lor o atmosferă onirică, asemănătoare celei în care se scaldă teatrul simbolist. "Să nu fie îngrămădit pe platou un talmeș-balmeș de vise sub pretextul amăgitor că este vorba de un vis, că trebuie "să visăm", notează Romain Weingarten în didascaliile inaugurale la Alice dans les jardins du Luxembourg (Alice în grădina Luxemburg, 1970). Visul nu se anunță printr-o pancartă: Vis. Ceea ce caracterizează visul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
stările și sentimentele fundamentale. Preocuparea pentru reacția spontană și imprevizibilă a comportamentului e minimă, autorul nefiind un psihologist, așa încât nu vom avea o radiografie a mișcării vii, autenticiste. [...] Vlad nu are apetit sau vocație pentru acțiune, fapte, întâmplări. Situațiile devin pretexte pentru rememorarea analitică ori pentru reverii meditative în marginea destinului fragil al ființei. Rolul central îl joacă personajul, care e o entitate coagulantă, un loc geometric al reflectărilor exterioare. Universul epic e o proiecție a cazuisticii dezvoltate în jurul cazurilor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]