8,125 matches
-
și a casei, întuneric total. Statui câteva clipe lungi în singurătatea care mă cuprinse în fața propriei mele porți. Scosei cheile, intrai și începui să urc scările. Intrai în hol. În dormitor întuneric, glasvandul era mat ca și când casa ar fi fost pustie. Deci nu numai că nu vrusese să vină să-mi deschidă, dar stinsese și lumina. Și dacă, mă întrebai, ași fi pierdut cheile? M-ar fi lăsat afară până dimineața? Nu, atunci mi-ar fi deschis. Se simte când... Astfel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Uite cum stau boierii ăștia în vaste apartamente,. în timp ce muncitorii se înghesuie câte trei familii în trei odăi", rânji căpitanul. La acest subiect începură să șușotească. ,.Da, da, sigur", dădea militarul din cap și porniră prin odăi. Fluierau parcă a pustiu. Când să intre în dormitorul fetiței, Matilda se înspăimîntă și strigă: "NU intrați acolo, să-mi speriați copilul." "Lăsați, doamnă, că n-avem nimic nici cu dumneavoastră, nici cu copilul, spuse căpitanul cu același dispreț, mai au și alții copii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin oraș, dar niciodată nu mă întrebasem ce e înăuntru. În clădire se petrecu o scenă bizară. Urcarăm trei etaje cu un lift mititel, numai eu și căpitanul, trecurăm prin numeroase coridoare la fel de strâmte și aveam senzația că clădirea era pustie, în afară de câțiva milițieni pe care îi zării de departe, nu întîlnirăm pe nimeni. Eram deci la Miliție. Așadar, o chestie penală... Și dacă se desgropase istoria cu moartea Căprioarei? gândii. Fusesem scos din cauză și ginecologul acela era demult liber
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
treaz și mă făceau, în mod straniu, să simt că orașul, deși era dimineață și locuitorii lui demult împrăștiați în uzine și fabrici, prin școli și instituții, se înțeleseseră între ei să rămână toți în paturi? Da, iată universitatea! Pare pustie! Solemn, ceasul din turnul verde al primăriei începu să bată: erau orele unsprezece. " Și cum a fost cu chestia-aia în garaj? îl întrebai pe Vintilă. Când ziseși că era s-o pățești?" Aveam un prieten, un șofer, începu Vintilă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un mecanic de locomotivă... Ce mai, toți oameni mari, atât de mari că uitaseră de unde au plecat, nici când le-au murit părinții n-au dat pe-acasă, dar s-au trezit pe urmă că au dreptul la o curte pustie, la un acoperiș dărăpănat, la niște țăruși care sprijineau o nenorocită de vie care ajunsese să facă doar un fel de aguridă cu bobul pe jumătate uscat... Iar ea, bunica, reușise să ajungă dactilografă la aceeași primărie unde bunicul era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
puternici. Ar rămâne de știut dacă experiența fericirii nu e mai nimicitoare decât a suferinței. Fiindcă adesea, aici, eșuarea poate să semene cu un naufragiu, urmat nu de suferință, din care s-ar naște o nouă speranță, ci de singurătate pustie și moarte... "La ce te gîndești?" Tresării. Parcă era glasul Silviei. Pesemne că deschisese ochii și, rămânând nemișcată, se uitase la mine cine știe cât. "Bună ziua, domnule! reluă. Vous revez? Vous avez, donc, oublié voire petite franciscaine?!" Nu se uită ceea ce e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Mă ocoli cu o dibăcie de felină și n-o mai văzui. Plecă. Sau, mai bine zis, pieri, fiindcă nu auzii nici pași precipitați și nici uși deschise sau trântite. Mă întorsei însă imediat pe urmele ei, ieșii pe palierul pustiu, coborâi în goană în stradă să-i văd măcar silueta îndepărtîndu-se. Nu era, dispăruse, ai fi zis că zeii întunericului și ai ceții o răpiseră îndată ce ieșise. Revenii în odaie, stinsei lumina și mă așezai liniștit la geam. Ei, mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
2000 era amețitoare. De pe creasta muntelui cobora tot în munte, într-o vale adâncă însoțită mai încolo de un cablu de care erau agățate scaunele de întoarcere, care urcau neîncetat cu o mișcare lină și sigură: în peisajul sălbatic și pustiu, îți dădeau certitudinea că în nici un fel, orice s-ar întîmpla, nu vei rămâne părăsit în aceste singurătăți. Unul după altul se topiră la vale membrii grupului nostru. Suzy și cu mine întîrziam: ea mă ajuta să-mi desmorțesc picioarele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ea realiză dintr-o dată că respira foarte repede ca și cum ar fi alergat la maraton Răspunse dând din cap, iritată de propria reacție și de solicitudinea lui Gorman. Acesta se uita deja la consolă. Vasquez și Apone se strecurară în culoarul pustiu. Câteva lumini albăstrui luceau deasupra, dar iluminarea auxiliară deja slăbise, Nimeni nu putea spune de cât timp erau folosite bateriile. Vântul îi mai însoți o bucată de drum, suflând printre panourile metalice. Pe jos, apa se adunase în băltoace, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Nu avea nevoie de un analizator electronic pentru a-și da seama că era vorba de sânge uscat. Toate persoanele rămase în blindat o văzură dar nu spuseră nimic. Detectorul lui Hudson emise un bip care păru asurzitor pe culoarul pustiu. Vasquez se răsuci gata de tir. Caporalul și operatoarea de criblor schimbară o privire scurtă, Hudson dădu din cap și se îndreptă încet spre o ușă întredeschisă și ieșiră parțial din țâțâni. Era ciuruită de vibratoare, ca și pereții. Comtehul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Apone studie deschizătura, apoi se întoarse. ― Echipa a doua, răspundeți. Unde sunteți? ― Am încheiat inspecția, se auzi vocea lui Hicks. N-am găsit pe nimeni. Sergentul șef dădu dun cap, apoi se adresă celor din transportorul de trupe. ― Locul este pustiu, locotenente. Totul e calm pe frontul Hadley. Am ajuns prea târziu pentru cine știe ce-o fi fost aici. Drake dădu cu piciorul într-o bucată de metal corodat. ― Iar am ratat balul. De căcat. Gorman își lăsă capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ei prietenă. Ea strângea în continuare capul de păpușă în mâna dreaptă. ― Unde mergem? ― Într-un loc sigur. Ajungem curând. Newt aproape că zâmbi. În blindat, infanteriștii erau mult mai calmi decât atunci când ieșeau din naveta de debarcare. Devastarea, clădirile pustii și deteriorate, dovezi de netăgăduit al unor înfruntări necruțătoare care s-au desfășurat în colonie, totul le înghețase entuziasmul. Era evident că oamenii din colonie au încetat să emită pentru că au fost constrânși de ceva. Întreruperea comunicațiilor nu se datora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tresăltă ușor când trecu peste corpul scheletic, zdrobindu-l sub greutatea ei. Acidul răbfuni peste roțile blindate, datele trecură atât de repede peste monstru, încât substanța corozivă nu avu timp să roadă decât câteva alveole inofensive. Înaintea lor ― tenebrele. Tenebre pustii, neprimitoare. Obscuritatea unei lumi slab luminate: suprafața lui Acheron, încadrată de zidurile stației. Într-o clipă, VTT-ul era afară și rula pe drumul ce ducea la terenul de aterizare. Un vacarm asemănător zdrăngănelii unor buloane într-un mixer se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
duc în navetă. Dacă mai e nevoie de ceva, oricând. O nouă mișcare a mâinii. Spunkmeyer dădu din umeri și făcu stânga-mprejur. Bishop, ce om ciudat, își zise omul care pleca spre terenul de aterizare, împingând căruciorul prin culoarele pustii. Ce robot ciudat, Se corectă el zâmbind. Începu să fluiere și-și ridică gulerul. Vântul era moderat dar îi simțea mușcătura. Faptul că se concentra asupra melodiei îi ajută să nu se gândească la rezultatul dezastruos al expediției. Crowe, Dietrich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și-l aprinse. Țâșni o flacără albăstruie. Învârti robinetul de pe mânerul aparatului pentru a regla jetul de acetilenă. ― Ferește, bătrâne, să nu-ți sudez piciorul de cizmă. Hudson se dădu înapoi ca să observe. Începu să umble de colo-colo, scrutând pasajul pustiu, cu urechile ciulite. Atinse nevros comenzile microfonului. ― Aici Hudson. Hicks îi răspunse numaidecât. ― Unde sunteți? Noi ne ocupăm de conducta cea mare de aerisire pe care ai reperat-o pe planuri. ― Sentinele A și B instalate și operaționale. Totul pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
valuri. Înăuntrul tunelului care lega între ele clădirile coloniei și stația de epurare a atmosferei, cei doi roboți-santinelă stăteau de pază, nemișcați și vigilenți. Liniștea nu era tulburată decât de bâzâitul ușor al detectoarelor de mișcare. C-ul scruta culoarul pustiu, iar lumina-martor de funcționare pâlpâia necurmat. Ceața pătrunse printr-o gaură din plafon, umplând, învolburată, pasajul. În contact cu pereții metalici, ceața se condensa în picuri care cădeau pe sol. Arma nu trăgea în această ploaie neașteptată; era prea inteligentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
adăugate după construirea coloniei, și tocmai într-una din aceste țevi se pregătea să intre Bishop. Androidul se strecură prin deschidere contorsionân-du-se. ― Cum se prezintă? îl întrebă Hicks. Bishop privi în jos, printre picioare, apoi se uită la consolă. ― Întunecat, pustiu, strâmt. Dar cred că o să reușesc. "Ar fi preferabil" gândi Ripley. ― Îți dau consola? Spre ea se ridicară două mâini, parcă implorând. ― Hai. Ea-i întinse aparatul cel greu. Bishop se răsuci cu dificultate și cuprinse consola. Coborî în pasaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai vrei să mă omori? o întrebă cu calm locotenentul. Răspunsul lui Vasquez fu amestecat de dispreț și resemnare. ― Nu mai are rost. Ea-și văzu de drum, continuându-și rondul. După plecarea lui Gorman și Burke, secția medicală rămase pustie. Ripley ajunse la blocul operator, acolo unde o lăsase pe Newt. Lumina era slabă, dar tot putea să vadă patul gol. O cuprinse teama și începu să se uite disperată prin sală. Apoi își dădu seama și se aplecă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lui Acheron. Complet singură. Nu avu timp suficient să mediteze: motoarele liftului de mărfuri încetineau. Platforma se imobiliză brusc și cușca de siguranță se retractă. Ripley ridică țevile alăturate ale puștii lansatorului de flăcări când ușile se căscară. Un culoar pustiu se deschidea în fața ei. La strălucirea sistemului de iluminare se adăuga roșeața incandescentă a marilor protuberante din pereții metalici. Din canalele sparte scăpau șuierând jeturi de aburi. Prin circuitele electrice deteriorate săreau jerbe de scântei. Mașinile scrâșneau și gemeau supuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lor, masa disgrațioasă a lui Sulaco adăsta pe orbită geostaționară. Pilotată de Bishop, naveta urcă până când cleștii de amarare o prinseră și o traseră în buncăr. Ușile exterioare ale sasului se închiseră, luminile automate se aprinseră în cala umbroasă și pustie și o sirenă își curmă urletul. Căldura propulsoarelor fu evacuată în timp ce caverna de oțel se umplea de aer. În interiorul navetei, Ripley îngenunche lângă Hicks. Bărbatul era inconștient, și se uită întrebătoare la android. ― Am fost nevoit să-i mai fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
încă o dată la Mihnea. Locuia-n spatele spitalului „Grigore Alexandrescu“: o stradă îngustă, pietruită, iertată de Ceaușescu. Întotdeauna mă întrebasem ce deștept botezase spitalul cu numele ăsta, ce legătură secretă descoperise între poezie și operațiile de apendicită? Acum strada părea pustie, doar pisicile urcaseră pe case și se uitau după noi. Case vechi, cu oameni vechi, cum nu se mai fac. Îi bănuiam ascunși după ferestre și-aproape mă bucuram pentru ei. Scăpaseră și de data asta. Viața lor mergea înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în baie (cealaltă jumătate folosea Paris-Match-urile furate de-acasă de copiii activiștilor); casele de la Șosea, păzite de buzdugane, grifoni de piatră și geamuri ascuțite, cu gratii groase de fier, și purtând un nume cu rezonanță veche, aproape secretă: Simotta; Herăstrăul pustiu, îngropat în ceață, pe care l-am străbătut de mână cu maică-mea, înainte de a-mi conduce acolo toate iubitele reale sau imaginare - toată grozăvia asta de țară-oraș, cu întinderi nesfârșite și granițe spulberate, îmi aparținea, lipită de suflet ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
i-am răspuns. „Mai avem puțin.“ Am întins mâna dreaptă și i-am atins genunchii, ca din întâmplare. S-a întors leneș, cu spatele la mine. Mintea mea a completat instantaneu scena, imprimând frumusețea momentului peste decorul potrivit: vara, Mamaia, o plajă pustie. Am mai spus-o și-o s-o repet: fundul Mariei avea mica lui personalitate. Dacă Academia Română s-ar fi gândit să întocmească o nouă documentație cu monumentele naturii, atunci el ar fi trebuit pus cap de listă, înaintea dropiilor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu bărbia pe omoplat. Mâna mea stângă se încorda pe nisip, urmăream ligamentele întinse, venele subțiri desenate pe cafeniul deschis al pielii. Cu cealaltă, o apăsam pe nervurile gâtului, așteptându-i geamătul. Momentul mi se-oferea pe tavă, ca plaja pustie și vătuită. O premieră cinematografică a minții mele stricate. Îmi venea să rămân acolo, strâns, capturat, liniștit de ticăloșia ireală pe care-o săvârșeam. „Am ajuns.“ Am ocolit rondul de la „Petrom“ și-am urcat în curbă, printre gunoaie, stâlpi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
eu în Edgar Quinet, pe postament. Pe cartea lui de vizită scria „Învățător, Grupul Școlar Industrial Vulcan“, pe-a mea „Lector Doctor, Facultatea de Litere“. Vulcan nu era zeul focului, ci o uzină din sectorul 5. Întâmplător, avea o hală pustie, care fusese transformată în școală și liceu pe vremea lui Dej: ieșeai fierar sau topitor de-acolo, în general după opt clase. Cartierul arăta la fel ca liceul: industrial, gri-cenușiu. Primarului de sector nu-i plăcuse culoarea, așa că vopsise trotuarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]