7,217 matches
-
masacru de felul celui pe care-l trăim acum. O dureroasă reconstituire a Bibliei, mai zice. „Azi citind din cele sfinte, i-am pomenit pe toți tinerii care și-au pierdut viața“, a mărturisit unui grup de credincioși care se refugiaseră pe un delușor de lîngă Catedrala Veche și a încercat să-i conducă pînă la ușă, ca să-i izbăvească. Ghinionul Preafericitului, pentru că un trăgător bine ascuns țintea asupra bisericii zădărnicindu-i planul, rîzîndu-i în nas de la distanță. Sînt diavolii, s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de cîteva pistoale, niscaiva muniție și de niște indivizi plătiți să tragă răzleț în mulțime doar ca să creezi panică, să lași impresia că națiunea are urgentă nevoie de un salvator? Salvator sau nu, mîrșăvie pînă la capăt, dom’ Roja, ne refugiaserăm lipiți de zidul Universității, în stînga intrării de la Geologie, în fața Artezienei. Hai că nu mai e de glumă, le-am spus, pînă și Tîrnăcop se mai dezmeticise, încotro s-o luăm? I-am întrebat așa într-o doară, deși știam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cum se desface în bucățele un pistolet și cum se poate reasambla la loc în doar cîteva secunde. Și, lucrul cel mai important, că o cazarmă oferă privilegiul de a avea o lume alternativă celei civile, în care te poți refugia la nevoie și care poate chiar să-ți distragă atenția de la anumite evenimente neplăcute care se petrec într-o dictatură. Se înșelase oare atunci atît de tare? Ar fi putut să găsească o soluție mai bună? Ar fi fost mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ca să vedeți ce s-a ales din fraza lui Engels care spunea că nu conștiința oamenilor le determină existența, ci exact invers, existența lor socială le determină conștiința. Fenomene de tipul Pitești, Gherla, Bărăgan, adevărate lupte de gherilă ale partizanilor refugiați în munți, condamnări la moarte sau la ani grei de muncă silnică pe baza unor rechizitorii inventate din senin și fără nici un fel de martori sau probe adevărate. Să nu mai vorbim despre condițiile în care proletariatul a reușit să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lumii nu și-ar fi făcut apariția Hitler. Dar așa cum s-au petrecut lucrurile, primejdiile aduse de cel de-al doilea război mondial au făcut-o inevitabilă. Am fost nevoiți să plecăm din suburbia noastră din Essex și să ne refugiem Într-un sat din comitatul Devon, unde toate dorințele tainice aveau să-mi fie Îndeplinite cu mult mai mult decât În visele mele cele mai nesăbuite. În noul meu univers am dat uitării, Încântat, colecția măruntă de pomi fructiferi zbârciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ce trebuie, dacă m-ar pune pe o pistă greșită sau pe cea bună, nu cred c-aș mai fi răspunzător de faptele mele. Cele patru nopți de pileală, picoteli în mașină și moțăieli pe canapeaua de acasă, cu Kay refugiată în dormitor, și-au spus imediat cuvântul. La serviciu scăpam lamelele pe jos, etichetam greșit mostrele de sânge, scriam rapoarte cu mâzgăleli de om adormit și, de două ori, am adormit aplecat deasupra microscopului din laboratorul balistic și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
e satelitul tău dacă el se-nvârte în sens invers de cum te rotești tu din moși-strămoși. Ba se poate întâmpla și mai rău: am avut odată un satelit care nici n-a mai vrut să stea în spațiu, s-a refugiat direct pe o planetă din apropiere și, când ne-am dus să-l luăm, ne-au demonstrat că nu e satelit, ci meteorit. Era uriaș, nici n-am putut să-l clintim, darămite să-l aducem înapoi pe orbită. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
strălucitoarea navă „Romroyce” și la siluetele pământenilor, rămase pur și simplu cu gura căscată. Trecură astfel câteva clipe lungi. Nici unul dintre ei nu îndrăznea să facă sau să spună ceva. Comandantul Aciobăniței avu impulsul să se-ntoarcă și să se refugieze în goană în navă, dar își aduse aminte de repetatele instructaje în care li se atrase atenția că orice întâlnire de gradul trei, dacă e bine condusă, poate contribui la sporirea prestigiului stației în cosmos, nemaivorbind de eventualele avantaje materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
trebui să-i dea niște ofrande, deși el jurase să nu venereze decât un zeu, zeul tatălui său. Rupea smocuri de iarbă și dădea din cap de disperare, până când n-a mai putut să suporte țipetele Rahelei și s-a refugiat sus, pe cea mai înaltă pășune. Peste două zile Ruben avea să fie trimis să-l cheme înapoi. Deocamdată însă Lea, Zilpa și Bilha, toate trei își luaseră deja rămas-bun de la Rahela, pentru că era limpede că avea să moară. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care bătea în geam și, după un timp, am înțeles că eram urmărit. Numeroși oameni cu lumânările aprinse fugeau după mine și, în loc să se stingă, flăcările lumânărilor creșteau, unindu-se într-un incendiu uriaș. Ca să scap de urmăritori m-am refugiat într-o pivniță. De cum am coborât treptele umede am simțit, cu groază, că mi se încolăcește ceva apăsător pe piept. Am ieșit imediat, să cer ajutor celor care mă urmăreau, dar acum străzile erau pustii, nu se mai vedea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi-am dat o explicație. Bătrânii trăiau cum trăisem eu în copilărie în camera cu poze, dar nu era joc ce făceau. Sau dacă era un joc, el era profund serios. Pe măsură ce realitatea mușca mai adânc din trupul lor, se refugiau mai mult în amintiri imaginare. Apoi am făcut legătura cu ce-mi spusese Arhivarul și dintr-odată subrealitatea acestui refugiu mi s-a părut copilăros de logică. Toți își lăsaseră cândva trecutul la arhivă, după care, cu timpul, profitând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
când am refuzat să mă joc cu pisicile și mi-am umplut camera cu poze de lei și pantere, cu „gunoaiele” pe care tata vroia să le măture de pe pereți ca să mă vâre cu nasul în realitățile din care mă refugiam. Și mai târziu când n-am pierdut nici un prilej pentru a repeta întruna: eu, mie, eu simt, eu, pentru mine, eu... Am fugit de drumurile normale, pe care, cu puțin noroc, îți poți umple viața iubind, chiar dacă n-ai pictat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
noroi dezgustător și stupid. - Acum însă te-aș mai întreba eu ceva, zise oaspetele. Să presupunem că Atlantida ar fi existat, dar de unde părerea dumitale că atlanții erau același neam cu vechii egipteni, de unde bănuiala că atlanții s-ar fi refugiat în Egipt? Gazda zîmbi: - Nu-mi dai voie să păstrez nici o taină?... Hai să-ți spun. Egiptenii, sau poporul roșu, rome, cum se numeau ei înșiși, n-au avut, sau cel puțin istoria nu cunoaște, "o copilărie sălbatică". Și limba
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai mult de două sau trei minute, dar prietenilor li se păru că Henry James stătea de un ceas acolo, asediat de salva de zgomote, până când, ridicând din umeri cu un fel de resemnare, se răsuci pe călcâie și se refugie În culise, urmat cuminte de Alexander. Galeria continuă să huiduie, stalurile continuară să aplaude. Philip Burne-Jones se ridică În picioare În lojă, bătând din palme ostentativ În direcția etajelor superioare și stârnind un nou val de huiduieli și fluierături. Arnold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cazului și satisfacția generală rezultată i se păreau neplăcut de vindicative și grețos de ipocrite. Dar considera că Wilde se făcea, până la urmă, vinovat de propria nenorocire prin iresponsabilitatea comportamentului, până la și incluzând (după cum se spunea) refuzul de a se refugia pe continent atunci când i se oferise posibilitatea. Nu fusese gestul de eroism al unui om decis să Își accepte pedeapsa, ci o dovadă de aroganță din partea unuia convins că va putea scăpa de ea la nesfârșit. Sfidase permanent limitările impuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bărbații deopotrivă?“ Ajuns aici cu lectura șpalturilor, Henry izbucni Într-un hohot nestăpânit, uriaș și batjocoritor, și azvârli foile pe jos, speriind-o pe Tosca, adormită la picioarele lui, lângă foc, făcând-o să sară cât colo și să se refugieze legănat În colțul opus al Încăperii, lătrând supărată. — Vai de mine, vai de mine, Tosca, spuse el În timp ce culegea hârtiile Împrăștiate și le aranja În ordine, ce naiba putem spune despre toate prostiile astea? Răspunsul era că nimic, decât că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu face nimic. Îl iubesc. Totuși imaginea în alb-negru mă bântuie. Nu e roșu, nu e albastru. Ce e ? Nu e nimic și este totul. Alb, negru, poezia îmi șoptește ă nu renunț, însă devine nașpa. Nu-i nimic, mă refugiez din nou în poezie. Și mai multă poezie, atât de multă încât va rămâne numai Poezia. Alb, negru, alb, negru! Nu există decât Lumina Roșie. Cerul era ciudat. Pe un fond de negru mai mult gri movii spre pământ lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe lumină, i s-ar fi etalat, câțiva metri în jur, întregul plan al etajului. Nu-i vorbă că, și așa, pe orbecăială, sperietoarea izbutea să scormonească câțiva metri în apropiere cu privirile, atingîndu-și-le aproape de creștetul nostru. Izbutisem să ne refugiem, tuspatru, două ziduri către sud-vest, în vestiarele și cabina de machiaj ale trupei studențești de teatru "Podul". Fornăind, paparuda în raglan putrezit dădea semne totuși că ne mirosise. O vârâsem pe mânecă. Derutat însă de absența clătinărilor luminoase ale cubului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și coborî un enorm câine gălbui, îndreptîndu-se indolent, ca-ntr-un inedit duel între pistolari, în lungul străzii, cu taxiul pe urmele sale. Iar când taximetrul, în sfârșit, acceleră încercînd, din răsputeri, să îl calce, dulăul, mai sprinten, se și refugie, schelălăind batjocoritor, într-o gură de canal fără capac, răsărită, ca prin minune, în dreapta sa. Genel încercă să dezghețe atmosfera, pe care tot el, înainte, o împuțise și-o încordase. - Pe câinele Șopîrlacu... despre care merge zvonul c-ar fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acasă. Evident, un sfert dintre păgubite doar se prefac. La 31 mai 1932 cade și guvernul Iorga-Argetoianu. După dejun, ostenit și cam nebărbierit, dl Iorga își prezintă demisia. Cărămida în capul primului-ministru! trâmbițează goarnele presei. Speciala! Ediție specială!" Dl. Argetoianu, refugiat într-un confesional, tămăduind inimi și intonând Psalmi, este nevoit să afle despre trântirea cabinetului său din gazete. Nu-i nimic, câteva zile gazetele zboară cu tiraje mai mari. Nu numai câteva zile, câteva săptămâni, aproape o lună. Fiindcă la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de nesărat cum i-l cunoștea dintotdeauna, numai că acum eliberat de joaca pisicii, dintr-o nișă a biroului și rostogolit pe covor. Pe Ulpiu Sarcetius Galopenția l-au prins chiar la ieșirea din toaletă, cunoscîndu-se slăbiciunea de-a se refugia în acea zonă a Prefecturii, în care, deseori, se pogorau asupra lui ideile cele mai îndrăznețe. În acea sâmbătă, întîrziase fără folos în acel spațiu de mototolire a trufiilor umane, pentru că asupra sa nu planase nici o idee. Își recivilizase ținuta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asta. Ți-am mai spus lucrul ăsta și până acum și să știi că nu mi-am schimbat opinia. Alison și-a oprit privirile asupra bucății de plastic de pe spatele ușii, prin care oaspeții hotelului erau sfătuiți unde să se refugieze în caz de incendiu. Femeia își dorea cu disperare să facă sex, îi era teamă că gradul de fertilitate i se diminua cu fiecare secundă care trecea, dar, în același timp, era conștientă că era foarte important să continue discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îi absolut logic să-i grăbim plecarea mintenaș, nu-i așa? — Flann O’Toole, zise atunci madame Iocasta. Știi ce fel de loc e aici. Atunci când cineva intră în Casă, lasă lumea în urma sa. Este un loc în care te refugiezi. Răul nu intră aici. Vultur-în-Zbor este la adăpost. Dacă-l luați cu forța, Casa își pierde semnificația pentru voi toți. O să spânzurați o parte a propriului vostru oraș. Asta vreți? Mulțimea șovăi, morocănoasă. Flann O’Toole încetă să mai rânjească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îi trecu prin cap gândul următor: — Eu voi fi cel ce rămâne singur. Balansoarul se legăna în briza dimineții. CINCIZECI ȘI TREI După acuzațiile îndreptățite ale lui Virgil Jones, gorful, hotărât să stea cu ochii pe insula Calf până la sfârșit, se refugiase în practicarea sportului dintotdeauna incitant, al urmăririi vieții celorlalți. Deși trupurile lor se mișcă doar cu mare greutate, Gorfii se pot deplasa instantaneu dintr-un loc într-altul printr-un proces de dezintegrare și reintegrare fizică, supravegheați de Eurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întindă mâna de fiecare dată când se împiedica și cădea din diverse motive. Iar ea cădea atât de des. Învățase să se ridice singură, să-și panseze rănile care sângerau, să-și aline cicatricile. Răni redeschise mereu și mereu. Se refugiase în tristețe ca după un scut. Se știe că tristețea ține la distanță oamenii. Cine și-ar dori în preajmă o persoană negativistă, pesimistă, rece și tristă? Nimeni. Fiecare caută oameni veseli, deoarece sunt copleșiți de propriile probleme și supărări
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]