7,442 matches
-
ca ambasador la Viena, unde activitatea sa este apreciată de către Ludovic al XIV-lea. Participă la războiul din Olanda și la Asediul de la Maastricht se face remarcat pentru bravura sa, iar după sângeroasa Bătălia de la Seneffe, este avansat colonel al regimentului de cavalerie. Villars își începe ascensiunea militară la cincizeci de ani, în timpul Războiului Succesiunii Spaniole, probabil pentru că fusese considerat prea nechibzuit pentru a comanda o armată. După victoria sa asupra prințului de Baden în Bătălia de la Friedlingen din 20 octombrie
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
căsătorit cu prima sa soție, Charlotte Thérése Phélypeaux. După moartea tatălui său în 1691, devine conte de la Feuillade și guvernator al Dauphiné. În 1688, la 15 ani intră în rândurile armatei și participă la asediul de la Philpsburg. În 1690 fondează regimentul La Feuillade și participă la bătălia de la Fleurus. După încheierea păcii prin Tratatul de la Ryswick, regimentul său este desființat. În 24 noiembrie 1701 se recăsătorește cu fiica ministrului de război, Marie Thérèse Chamilart. Cu 20 de batalioane și 4 regimente
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
de la Feuillade și guvernator al Dauphiné. În 1688, la 15 ani intră în rândurile armatei și participă la asediul de la Philpsburg. În 1690 fondează regimentul La Feuillade și participă la bătălia de la Fleurus. După încheierea păcii prin Tratatul de la Ryswick, regimentul său este desființat. În 24 noiembrie 1701 se recăsătorește cu fiica ministrului de război, Marie Thérèse Chamilart. Cu 20 de batalioane și 4 regimente de dragoni, începe asediul de la Susa pe 31 mai 1704. Pe 12 iunie garnizoana orașului capitulează
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
regimentul La Feuillade și participă la bătălia de la Fleurus. După încheierea păcii prin Tratatul de la Ryswick, regimentul său este desființat. În 24 noiembrie 1701 se recăsătorește cu fiica ministrului de război, Marie Thérèse Chamilart. Cu 20 de batalioane și 4 regimente de dragoni, începe asediul de la Susa pe 31 mai 1704. Pe 12 iunie garnizoana orașului capitulează. În 1706 îl înlocuiește pe Vendôme (trimis în Flandra după bătălia de la Ramillies) la comanda armatei franceze din Italia și conduce asediul de la Torino
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
diversă. După 117 zile de asediu, pe 7 septembrie, armata franceză este decimată de armatele unite ale Prințului Eugen de Savoia și ale Ducelui de Savoia. După eșecul asediului de la Torino, La Feuillade este demis și în 1708 își vinde regimentul de infanterie. În 1716 devine "Pair al Franței", iar în 1719 renunță la postul de guvernator al Dauphiné. Dat uitării în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, pe 2 februarie 1724 este numit Mareșal al Franței de Ludovic al XV
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
Țările de Jos și a intrat în serviciul Franței, motivat nu doar de dorința de a avansa, dar și de dorința mamei sale de a demonstra loialitatea familiei de Bouillon coroanei Franței. Cardinalul Richelieu l-a avansat colonel al unui regiment de infanterie. Sporadic continuă să-l servească pe prințul Olandei, care în acea vreme era aliat al Franței. Prima sa contribuție serioasă sub pavilionul Franței a avut-o în asediul de la La Mothe-en-Bassigny, în Lorena, alături de mareșalul de la Force în
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
muncitorii luând 40 de mii de puști și 30 de mii de revolvere. În dimineața zilei de 27 februarie, a început revolta batalionului cu 600 de persoane. Comandantul a fost ucis. Revoltei acestui batalion s-au alăturat și cel și regimentul . Greva generală s-a transformat intr-o revoltă armată, soldații au trecut în masă de partea rebelilor și s-a ajuns la 66.700 de soldați rebeli, care au ocupat cele mai importante poziții din oraș, inclusiv clădirile guvernamentale, arestând
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
V. A. . Ei au demisionat. La 3 iulie, pe străzile din Petrograd au apărut persoane înarmate cu mitraliere. Muncitorii de la mai multe fabrici au intrat în grevă. În seara acestei zile, la , unde se întrunea Sovietul de la Petrograd, a ajuns Regimentul 1 Mitraliere cu pancarte „Jos miniștrii-capitaliști!” și detașamente armate muncitorești din Garda Roșie. Cinci mii de soldați și muncitori au ajuns la , unde își aveau sediul Comitetul Central și cel din Petrograd al . La 4 iulie, la Palatul Taurida continuau
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
Pioneri și trenul blindat cehoslovac „Kurganetz”. Mai spre est. în gara Kuitun, se afla restul trupelor. În sector, trupele cehoslovace aparțineau Diviziei a 3-a, comandate de generalul Lev Prchala. La 3 februarie, avangarda bolșevică - în compunerea căreia intrau 2 regimente (total 6 batalioane cu un efectiv de 3.000 de militari) de infanterie, 3 escadroane de cavalerie, artilerie și 1 batalion de căi ferate cu 2 trenuri blindate, din Diviziile 27 și 30 ale Armatei a 5-a - a ajuns
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
a ajuns la câțiva kilometri spre vest de trupele române și cehoslovace, în gara Azei. În sudul căii ferate, aliații româno-cehoslovaci au amplasat avanposturi de pază pentru a preveni un atac din această parte, iar în nord 1 batalion din Regimentul 12 Infanterie Cehoslovac, pentru a apăra drumul de legătură cu Moscova. Spre vest a fost trimisă o patrulă de lăncieri români în recunoaștere, dar aceștia, în condițiile înaintării avansate a dispozitivului rus, au fost lichidați sau capturați, după ce s-au
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
la frânarea înaintării inamicului. Înființarea propriuzisă a Corpului s-a făcut pe 15-16 februarie 1919, efectivul acestuia ajungând la aproximativ 4.000 de oameni. Implicat activ în pregătirea Ofensivei din Aprilie a trupelor române, Corpul a fost reorganizat ulterior în "Regimentul 86 Infanterie", intitulat "Regimentul de Infanterie Beiuș" după eliberarea orașului Beiuș - la care și-a adus contribuția Scopul existenței acestei unități a fost acela de apărăre a regiunii Munților Apuseni de atacurile armatei regulate maghiare. În contextul disputelor duse în vederea
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
Înființarea propriuzisă a Corpului s-a făcut pe 15-16 februarie 1919, efectivul acestuia ajungând la aproximativ 4.000 de oameni. Implicat activ în pregătirea Ofensivei din Aprilie a trupelor române, Corpul a fost reorganizat ulterior în "Regimentul 86 Infanterie", intitulat "Regimentul de Infanterie Beiuș" după eliberarea orașului Beiuș - la care și-a adus contribuția Scopul existenței acestei unități a fost acela de apărăre a regiunii Munților Apuseni de atacurile armatei regulate maghiare. În contextul disputelor duse în vederea stabilirii viitoarelor granițe de
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
pe șosea peste pasul de la Dealul Mare și dinspre Arad pe calea ferata Arad-Brad. Pentru a preîntâmpina stăpânirea întregii căi ferate (localitatea Brad fiind cap de linie), spre Brad au fost dislocate la 28 ianuarie batalioanele I si II din Regimentul 9 Vânatori comandat de colonelul Gheorghe Rasoviceanu (aparținând Brigăzii a IV-a din Divizia 2 Vânători). În 31 ianuarie acestea au ajuns la Deva, de unde s-au deplasat spre Băița - unde s-a instalat în dispozitiv Batalionul I și mai
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
În 31 ianuarie acestea au ajuns la Deva, de unde s-au deplasat spre Băița - unde s-a instalat în dispozitiv Batalionul I și mai apoi spre Brad, unde pe 1 februarie s-au instalat în dispozitiv Batalionul II împreună cu comenduirea regimentului. Un pluton de mitraliere și o companie, au constituit un avanpost la Baia de Criș. S-au luat măsuri de distrugere a căii ferate. Aflate în sfera de atracție a armatei române, Gărzile Naționale din Țara Hălmagiului s-au desprins
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
însărcinat cu organizarea directă a corpului de voluntari a fost sublocotenentul Traian Mager . Acestuia i s-a recomandat să recruteze ca voluntari tineri născuți în anii 1896, 1897 și 1898 care aparțineau contingentelor mobilizate cu scop de înființare a unor regimente ardelene, prin "Ordinul de chemare Nr. 167/1919" emis de către Consiliul Dirigent și aparut în „Românul” din 7 februarie (acesta privea numai teritoriile deja ocupate de Armata Română). În seara zilei de 10 februarie 1919 Dr. Suciu împreună căpitanul Medrea
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
și au fost încadrați pentru început în 2 companii de infanterie și 1 de mitraliere, urmând a se completa restul batalionului după eliberarea integrală a plășii. În primăvara anului 1919 în pragul Ofensivei din Aprilie, Corpul s-a transformat în "Regimentul 86 Infanterie" - fiind scos de sub autoritatea Consiliului Dirigent și alocat "Diviziei a 2-a de Vânători" a Armatei Române. Cu acest act, misiunea militară a Dr. Suciu a încetat. Depunerea jurământului militar de către voluntari a fost organizată de către colonelul Rasoviceanu la
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
de sub autoritatea Consiliului Dirigent și alocat "Diviziei a 2-a de Vânători" a Armatei Române. Cu acest act, misiunea militară a Dr. Suciu a încetat. Depunerea jurământului militar de către voluntari a fost organizată de către colonelul Rasoviceanu la Țebea pe 2 martie, regimentul fiind încadrat trupelor neorganice. În structura acestuia au intrat: Preot al regimentului și șef al Biroului de Informații a fost preotul Pompiliu Piso, intendența a fost condusă de către căpitanul Simion, trenul regimentar de către locotenentul Ștefan Neamțu și depozitul de sublocotenentul
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
a Armatei Române. Cu acest act, misiunea militară a Dr. Suciu a încetat. Depunerea jurământului militar de către voluntari a fost organizată de către colonelul Rasoviceanu la Țebea pe 2 martie, regimentul fiind încadrat trupelor neorganice. În structura acestuia au intrat: Preot al regimentului și șef al Biroului de Informații a fost preotul Pompiliu Piso, intendența a fost condusă de către căpitanul Simion, trenul regimentar de către locotenentul Ștefan Neamțu și depozitul de sublocotenentul Țîrlă Sabin. În total cei proveniți din a fost peste 4.000
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
Sabin. În total cei proveniți din a fost peste 4.000 de oameni. Uniforma purtată a fost cea austriacă sau hainele proprii în care fuseseră inițial demobilizați. Ca semn distinctiv și-au cusut pe chipiu o bandă albă cu inscripția regimentului alături de tricolorul național. Înarmarea soldaților s-a făcut cu armament și muniție din fostele depozite de la Alba-Iulia ale Armatei Austro-Ungare, iar susținerea financiară a fost asigurată de către Consiliul Dirigent prin Dr. Ioan Suciu. Pentru ofensiva preconizată unitatea a fost încadrată
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
lupte alături de trupele "Diviziei a 2-a" în linia întâi, pornind din regiunea Hălmagiu-Brad (mai puțin Roșia). Înaintarea diviziei pe văile celor două Crișuri, urma să includă preluarea stăpânirii defileului de la Vârfurile și ocuparea localităților Beiuș, Sebiș și Radna. Trupele regimentului au atacat alături de cele ale diviziei, pe valea Crișului Alb în defileul de la Vârfurile (Ciuci) și cu Batalionul II pe valea Crișului Negru în zona Vașcău - Beiuș. După eliberarea din 19 aprilie a Beiușului, regimentul a preluat numele localității. Căpitanul
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
Beiuș, Sebiș și Radna. Trupele regimentului au atacat alături de cele ale diviziei, pe valea Crișului Alb în defileul de la Vârfurile (Ciuci) și cu Batalionul II pe valea Crișului Negru în zona Vașcău - Beiuș. După eliberarea din 19 aprilie a Beiușului, regimentul a preluat numele localității. Căpitanul Florian Medrea a menționat în compunerea fiecărui batalion al Corpului de Voluntari, câte 4 companii de infanterie și câte 1 de mitralire. Evenimentele care au implicat Corpul de Voluntari au fost descrise în volumul IV
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
urma studiile militare în Germania. În 1889 devine cursant al Școlii Militare din Hanovra pe care o absolvă în 17 noiembrie 1891. În baza studiilor militare din Germania este primit în armata română cu gradul de sublocotenent și încadrat la Regimentul 1 Geniu. În fapt, el a servit în armata germană în baza unui acord special încheiat între regele Carol I și împăratul Wilhelm al II-lea. În perioada 16 februarie 1892-27 februarie 1901 a studiat la Școala de Artilerie și
Alexandru D. Sturdza () [Corola-website/Science/337436_a_338765]
-
serviciu, nunta nu a avut loc pe 9/21 aprilie când a fost fixată inițial, ci câteva zile mai târziu. În toată această perioadă a urmat diverse stagii de pregătire, manevre și exerciții militare. Unul din stagii a fost la Regimentul de gardă al împăratului unde a fost însărcinat cu multe responsabilități. În martie 1899 a avut misiunea de a-l însoți pe colonelul Meintze von Krenski la Constantinopol. După întoarcerea din misiune a făcut demersuri pentru a fi admis în
Alexandru D. Sturdza () [Corola-website/Science/337436_a_338765]
-
diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de șef birou în Statul Major General și comandant al comandant al Școlii militare de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie și comandant al Regimentului 1 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Brigăzii 7 Mixte, în perioada septembrie - decembrie 1916 și al Diviziei 8 Infanterie, în perioada 23 decembrie 1916/4 ianuarie 1917 - 7/20 ianuarie 1917. La 6 februarie 1917
Alexandru D. Sturdza () [Corola-website/Science/337436_a_338765]
-
Regimentul 6 Roșiori a fost o unitate de cavalerie de nivel tactic, care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace. Regimentul era dislocat la pace în garnizoana Tecuci. Regimentul a făcut parte
Regimentul 6 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337442_a_338771]