7,552 matches
-
ca Ion-Bogdan Băluță și al altora”. Noua sa zvîrcolire de revoltă e generată de cele ce a văzut la spital, în zilele în care a fost internat acolo: lipsa de medicamente, lipsa flacoanelor de sînge, insuficienta sterilizare a instrumentelor etc. Resimte ca pe o impostură faptul că a fost privilegiat, administrîndu-i-se medicamente de import. Ce personaj ciudat e acest Nancu, care se autodenigrează și pentru „complicitatea” cu soția sa, fostă președintă a Tribunalului! Ce zbatere furibundă e într-însul! Ce teribil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
această ocazie despre „deviaționismul” lui Hrușciov, care acceptase ideea coexistenței pașnice a celor două sisteme. Oricît s-au străduit sovieticii să-l îmbuneze, nu s-a lăsat. Influențat de anumite lecturi despre Albania, o țară „semifeudală”, organizată pe „clanuri”, am resimțit ca pe o surpriză faptul că Enver Hodja era un ins cult, vorbea cîteva limbi, cunoștea bine literatura engleză, îl pasiona arheologia! *O curiozitate păcătoasă, de care nu scap: Doamne, „care este numărul zilelor robului Tău?” (Ps.118, 84). Într-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
programul tău: nu poți citi sau asculta la radio decît cînd ți „se dă lumina”, nu poți face baie decît cînd ți „se dă apă caldă” ș.a.m.d. Din păcate, deși toată lumea se lovește de atari situații, puțini le resimt cu adevărat dureros, ca „amputări”! *Întrebare și răspuns: „Domnu’ Calimandric, cine în Bacăul ăsta mai pleacă după sifoane cu Opelul?” „Numai eu, dragă, dar dacă n-am altceva!...” *Glasnost-ul, așa cum îl vedea un socialist român în 1920: „D.I. Ciser
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care, de nevoie, îl străbatem de cîțiva ani. Mergem, așadar, de la epignatism spre prognatism. Încă un pic și-o să devenim cu toții niște botoși, ca ierbivorele! Sînt mai multe crize, nu doar cea economică, despre care vorbește toată lumea. Eu, de pildă, resimt cel mai puternic criza de identitate profesională. Redactor la o revistă de cultură, sînt obligat uneori să îndeplinesc sarcini identice cu ale ziaristului de la „Steagul roșu”, care la rîndul său face pereche pe teren cu activistul Comitetului Județean de Partid
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
obosiți, bolnavi de-atîtea amînări. Și lucrul cel mai grav, ni s-a atrofiat capacitatea de a ne mai iluziona. Uneori mă rușinez de naivitatea pe care am avut-o, alteori admit că fără ea n-aș fi supraviețuit. Impasul îl resimt dureros doar cei ce gîndesc la trecutul lor. Cîți, oare, o fac? Citesc în căutarea Atlantidei de Traian Chelariu (Ed. Dacia, 1989), carte a cărei dactilogramă am parcurs-o în urmă cu două decenii, și-mi dau seama imediat, fără
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la Demostene Botez și Otilia Cazimir, nimic apoi despre susținerea morală pe care i-am acordat-o într-o vreme în care, vai, era obiectul deriziunii unor autori de notițe răutăcioase. Așa, barem în treacăt! Nimic, în fine, despre umilința resimțită în postul de corector și revoltele care o însoțeau! Contrariat și indispus, mi-am scos numele din evocarea lui Eugen Uricaru și dintr-un articol al lui Victor Enășoae și nu m-am lăsat poreclit critic într-un text de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cărnii, Unitatea Agroindustrială (denumire sub care funcționează Gospodăria de Partid), întreprinderea de Vinificație și Produse Spirtoase. Numai zîmbete, directorii lor țin bățoși de coadă „steaguri roșii” și etalează „Diplome de Onoare”. A premia tocmai asemenea unități, cînd cei mai mulți dintre noi resimt penuria alimentară, mi se pare indecent, curată sfidare! *„și cîte ponturi și ponosuri nu da dintr însul, de-i era și lui lehamite cîteodată să se mai întîlnească cu cineva să-l mai stîrnească la vorbă”. La fel ca și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Junimii” - m-a bucurat mult, pentru că Îmi dovedește că Întrezăriți o posibilitate de-a i se da doctorului Andriu, pe această cale, o satisfacție pe care fără doar și poate o merită 367. Satisface Însă și nevoia pe care o resimțiți În activitatea Dv. culturală de celebrare a memoriei unei poete sucevene, atât de dăruită și care - În timpul vieții, din păcate, n-a fost recunoscută În chipul În care o merita. Vă urez succes În ceea ce ați Întreprins și realizări În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
întărește aparatul de represiune. Din această cauză, bine funcționează doar troica partid-miliție Securitate. Scrisoarea a II-a Iarna care a trecut a fost calificată ca deosebit de grea. Dar această iarnă a fost în întreaga Europă. Numai la noi s-a resimțit fiindcă a fost folosită de guvernanți ca motiv în cadrul planului general de distrugere a poporului român. La noi se vehiculează o explicație a dispariției gazelor pe care vă rog să o confirmați sau să-i explicați netemeinicia: spre sfârșitul anului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
surda, pentru că aproape sigur boala n-o să mă lase să expediez cartea din nou. Mă bucur pentru cele două nuvele pe care am aflat că le-ați așezat Între coperțile unei noi cărți 1. Lipsa voastră - și a celorlalți - o resimțim acut. Nu mai avem pentru cine Trăi, Lucra, Gândi. Desigur, Mircea e important. E mult. E puțin. Vă iubesc la plural mai mult ca oricând, Iulia ș7ț (26.09.’89) Dragii mei, ne vom revedea oare, fie și pentru câteva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
admire, mai târziu, un zootehnician și urmarea este că o boală Îngrozitoare o desfigurează, chipul ei ciuruit de pustule amintind materii alimentare: „urme de bulion și albuș și zer” (330). În sfârșit, În cel de al treilea epilog, eroul se resimte de efectele alimentației excesive și totuși „consumă exagerat, sfidând prescripțiile medicale” (344). Am impresia că paginile 124-137 (mama eroului În bucătărie, loc simbolic, unde se pregătește hrana, unde fierb amintirile) se constituie În centru secret al cărții, spațiu al vinei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să nu evoc câteva pachete de vechi și extraordinare scrisori care dorm În sertare, invocându-mi atingerea, să mai spun că oricât ne descurajează uneori solemnitatea și reverența, oricât ni se pare, prin cumulare, că Împiedică, de fapt, adevărata fraternizare, resimțim astăzi tot mai acut, În trivialitatea grăbită a vieții „postmoderne”, nevoia, tocmai, de asemenea reabilitări ale civilității, ale politeței și ale discreției care modelează sensibilitatea. * Liviu Petrescu a fost printre primii critici care au scris despre mine, dar de Întâlnit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
altfel decât - spre exemplu - la Praga. Problema face parte din arsenalul politic curent și ceea ce se vorbește este numai o parte din ceea ce se gândește. Presiunea În direcția unui stat etnic și religios unitar este foarte puternică; această presiune se resimte În regiuni mai vaste (incluzând și statul Israel); această presiune trezește reacții simetrice; am impresia că și comunitatea evreilor este marcată de această problemă; cât despre artiști, nu mai vorbesc; nu știu cum ar fi gândit Heine azi, apartenența la o cultură
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întâmplător, lui B. și, astfel, și lui Koves, Obdachlosen și ei, deposedați de umbra protectoare a normalității, dar și blestemați să poarte, acum, după Auschwitz, noua stigmă, gravată În carne, a „secretului” milenar al excluderii. Francez refugiat În Germania, Chamisso resimțea o vizibilă solidaritate cu acel „Ewiger Jude”1. Figura lui Ahașver apare În poezia sa. Numele Schlemihl, simbolizând În tradiția evreiască „Schlamassel”, un fel de urgisit August Prostul care atrage toate ghinioanele și nenorocirile, Îl auzise În faimosul salon literar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Spino vorbește și despre „cât de mult din noi Înșine vedem În ceilalți”. Se consfințește, astfel, mutarea obiectivului narativ dinspre exterior spre interior. Aneantizarea lui Carlito prin moarte, În afara spațiului și timpului, chiar și a memoriei celor vii, Spino o resimte, treptat, ca propria sa lunecare În abis și Încearcă să Încetinească venirea nopții. Orânduite „ca niște păpuși mari, supradimensionate marionete ale unui spectacol Încheiat, Într-o magazie de vechituri”, cadavrele de la morgă ordonaseră deja, Într-un fel, realitatea În jurul misterului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că, rareori și poate niciodată, nu s-a simțit la adăpost de primejdii și nu și-a îngăduit satisfacția de a fi el însuși. Istoria Mișcării Legionare dintre 1940-1990, așadar încă un număr de ani după ce a fost asasinat, se resimte de conduita și de urmările îndrumărilor date de Nicolae Petrașcu. învestit de Conducătorul Legiunii cu cea mai înaltă autoritate între legionarii din țară, i-a revenit și îndatorirea de a-i dirija în hățișurile unor împrejurări anevoie de înfruntat. Printre
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să invadeze peisajul și doar în câteva tablouri raportul dintre clar și obscur es inversează. Nu putem vorbi de o dominantă cromatică, deoarece pictorul își orchestrează culorile, după inspirația de moment, cât mai aproape de natură. Un sentiment al nemărginirii se resimte în fiecare linie, în aspirația cosmică sau nostalgia telurică. Format la o școală a culorii, Ionel Spânu își imaginează geometria locurilor natale într-un mod deosebit. George Bădărău (Cronica, iunie 2000)
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
să invadeze peisajul și doar în câteva tablouri raportul dintre clar și obscur es inversează. Nu putem vorbi de o dominantă cromatică, deoarece pictorul își orchestrează culorile, după inspirația de moment, cât mai aproape de natură. Un sentiment al nemărginirii se resimte în fiecare linie, în aspirația cosmică sau nostalgia telurică. Format la o școală a culorii, Ionel Spânu își imaginează geometria locurilor natale într-un mod deosebit. George Bădărău (Cronica, iunie 2000)
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
PRODUSELOR APICOLE 188 sublinguală în doze cuprinse între 200 500 mg, lăptișorul de matcă acționează ca tonic și stimulant, cu efecte euforice asupra omului sănătos. Cei ce au consumat acest produs declară că au trăit o senzație generală de bine (resimțit la nivelul stării fizice rezistentă la oboseală, o mai bună performantă intelectuală o mai bună capacitate de învățare și o mai bună memorie) și au înregistrat efecte directe asupra stării mentale (mai multă încredere în propriile forțe, stare de bine
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
utilizarea unor mecanisme, inclusiv administrative, prin care era facilitată, În cadrul aparatului administrației publice, elaborarea și adoptarea unor măsuri 1 legate de integrarea europeană. Această suprapunere Între inițiativele de reformare a administrației publice și procesul de aderare la Uniunea Europeană a fost resimțită În majoritatea țărilor recent aderate la Uniunea Europeană, evoluțiile ulterioare ale reformelor inițiate În perioada premergătoare aderării fiind edificatoare În acest sens. Obiectivul politic al aderării fiind atins, continuarea reformelor post-aderare cunoaște traiectorii diferite În aceste țări, principalul motiv de interes
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
greu sunt tolerate, nu întotdeauna avem posibilitatea să acționăm datorită, spre exemplu, costului măsurilor respective, care pot să fie disproporționate. Opțiunea aceasta poate fi completată de „un plan pentru situații neprevăzute” care să atenueze posibilul impact care ar putea fi resimțit în situația materializării riscurilor. b. Tratarea riscurilor Marea majoritate a riscurilor sunt controlate cu scopul de a fi tratate. Astfel, în timp ce organizația își desfășoară activitățile care au generat riscurile, se instalează un instrument de control care menține efectele riscului în
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
pe sine, timbrul, spiritul personal al autorului rămânând în fiecare dintre texte. Parodia e doar un simulacru, în realitate numele de poeți sunt ipostazieri - e drept, nu altfel decât le păstrează orice cititor - ale Poetului care tinde spre ideal, dar resimte dureros incapacitatea de a evada din propria individualitate. În Don Quijote se regăsește aceeași imagine a spiritului lansat într-un efort spre absolut, care se trezește într-o postură ilară, luptând cu morile de vânt. În Goethe apare motivul romantic al
GRAMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
reprezentării”, simulacrul-șef. Odată cu diminuarea banilor, În vremea recesiunii, se produce o criză a valorii reflectată În toate formele reprezentării. Rapida degradare a bunurilor - obiectelor - din piața mondială de astăzi este un răspuns la presiunea pe care actorii economici o resimt ca nevoie de a accelera circulația banilor și, În consecință, de a crește profitul. Valorea devine astfel atributul noutății produsului mai degrabă al produsului ca atare. În fine, Entrikin este cel care, de pe poziții critice la adresa primilor doi, crede că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
circumscrierea unei postmodernități văzute În primul rînd ca un după-iluziile-modernității. Numele celui mai cunoscut istoric literar francez implicat În chestiunea postmodernă - nu de alta, dar predă la Harvard - este Antoine Compagnon. Nu mă refer acum la postmodernismul lui - acesta se resimte puternic de pe urma Condiției lui Lyotard - ci la el ca la un deschizător de drumuri. Cu toate că tezele de doctorat axate pe literatura franceză contemporană Îl citează frecvent, atunci cînd ajung la chestiunea postmodernismului literar, pe Aron Kibedi Varga, un istoric literar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cîștigă premiul Goncourt, nu se poate conchide decît recunoscînd că limba franceză și literatura franceză nu mai sînt consubstanțiale și că ele nici măcar nu reprezintă două entirăți cu proprietăți asemănătoare. Sufletul - național, local - se retrage În muzee, acolo poate fi resimțit prin transfer, dar totul depinde de disponibilitate. În consecință, literatura nu mai face politica nimănui, decît pe cea, generic, a Sistemului, sau pe cea simetrică, a Periferiei. În momentul de față cu greu i-am putea recunoaște literaturii franceze un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]