7,645 matches
-
o intersecție la care stă Dumnezeu. Oamenii vin din toate părțile și Dumnezeu le indică drumul pe care să o ia de la capăt... De unde vii și unde te duci, Gellu Dorian? Cum ți-am spus, acolo la Coșula am trăit revelația atingerii cu spaimă și bucurie vestmintele lui Dumnezeu; erau reci, vaporoase, foșnitoare ca de mătase, încât și acum cred că stau sub ele de teamă să nu pierd acea frumoasă închipuire a copilăriei. Putea fi și acolo, la Coșula, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de luciditate în vis, când un flux de cuvinte vrăjite îmi inunda cugetul și care păreau că vor rămâne acolo întipărite etern în memorie, dar când "starea" de vis se destrăma și încercam să îmi aduc aminte și să notez "revelația" respectivă, nu-mi găseam cuvinte în nici o limbă. Nu sunt în stare să spun nici da, nici nu, dar cred că poeții au dreptate. Mă alătur lor, din principiu și din interes, căci cine știe, mă vor privi cu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
au sărăcit (biserica, marii bogătași, statul, etc.) și omul cu talent artistic se luptă să supraviețuiască într-o lume în care doar știința și comerțul au mare importanță. Poezia ta e, în multe secvențe, încărcată de fior mistic, de căutarea revelației... Când îl întâlnești, de obicei, pe Dumnezeu? Am încercat, dar nu știu dacă am reușit, să redau în cuvinte cât mai simple (adevărul este că nu sunt la curent cu toate neologismele limbii române!), un moment aparte din efemera existență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rosteam "Îngerelul". Apoi spaimele ei și ale mele, când eram în clasa întâi și nu legam literele. Mi-a spus mai târziu că se gândea ca sunt idiot. Nu prinsesem codul. Când am început să "leg literele", a fost o revelație. Am intrat în cod, unde mă aflu și acum. Clasele primare și gimnaziale în satul natal Chețani. Aveam o psihologie de premiant, insuflată de fratele meu Dinu. Era chinuitor. Am scăpat de chinurile ei, după ce l-am întâlnit pe poetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
meu de valori s-a modificat radical. Intram în literatură. Toate celelalte valori erau subordonate literaturii, poeziei. Ca și acum. Liceul la Luduș, facultatea la Cluj. Îndrăgostirea de Katia. Katia soția mea. Copiii noștri Daniil, David și Ana. Rutina și revelațiile vieții. Ca și acum. Cât e realitate și cât e ficțiune în amintirile despre sine ale unui om? Cât de mult își poate ficționaliza în operă un scriitor propria biografie? Sau, mai simplu: Câtă viață din viața ta e în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
noastre, incapabile să sesizeze o altă ordine. Întâlniri determinante: Vasile Dan, Katia, Ion Pop, scriitorii de la Echinox, Ștefan Aug. Doinaș. Cât de importante au fost (sunt) Clujul și "Echinoxul" în evoluția ta, ca om și scriitor? La "Echinox", am trăit revelația identității mele ca scriitor. Era un mediu tonifiant, fundamentat pe competiție onestă și spirit critic. "Echinox"-ul a fost un mediu al configurării spiritului creator. În egală măsură, grație înaltei pedagogii a Domnului Profesor Ion Pop, acel mediu a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ca i-aș asculta, pe fiecare. Am un uriaș talent de ascultător, o curiozitate vie pentru interioritatea celuilalt. Pe urmă ar putea veni în mod firesc și întrebările. Poezia ta e, în multe secvențe, încărcată de fior mistic, de căutarea revelației... Nu am nici un merit pentru asta, scriu ceea ce simt, mai bine-zis scriu ceea ce îmi este dictat...! Nu se scrie poezie cum ți-ai alege un model de pulover, nu? Fiecare scrie, adică transcrie, ceea ce îi iese din abisurile de necontrolat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se scrie poezie cum ți-ai alege un model de pulover, nu? Fiecare scrie, adică transcrie, ceea ce îi iese din abisurile de necontrolat ale ființei. Spune-mi cam ce ți-a dat ție poezia pe lumea asta? Mi-a dat... revelația. A simți mai mult și a putea să spui, să formulezi foarte exact ceea ce ai simțit și ai cunoscut. Ce ai pierdut "din cauza" poeziei? Poate că "viața reală", destinul comun, care nu e deloc de lepădat, deoarece are ritmurile lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aflat decât chei aparente la întrebarea ta și a noastră, a tuturor. Poate că răspunsul cel mai apropiat locuiește în inima omului religios, dar credința mea este slabă. Poate că locuiește în mintea matematicianului, dar eu n-am acces la revelația produsă de numere. Sau poate că nu venim și nu mergem, ci suntem doar cablurile prin care circulă evenimente și energii inaccesibile cunoașterii noastre. Uneori, totuși, în momentele de intensă trăire pe care mi le-a adus scrierea unei poezii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
celui din urmă. Franța n-a avut genii tragice ca Michelangelo, Rembrandt, Velás quez, Dürer, dar ce grație, ce farmec, bazate pe un fond de de sen impecabil. Pentru cine nu cunoaște desenurile din Louvre, această expoziție a fost o revelație și păcat numai de numărul restrâns al desenurilor moderne. Sculptura era mai puțin bogată, deși foarte selecționată, arta bisericească - cu puține obiecte, dar minunate, ca relicvariul de la Chartres, cel de la Beauvais, cărțile, missele, legăturile. Nu lipsea nimic. Publicul era entuziasmat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ridică-te tu, nu-l coborî pe el. * Dacă vrei recunoașterea propriei valori, consideră-i pe ceilalți asemenea ție. * Privește cu suspiciune laudele lingușitorului, dar temete de cele ale invidiosului. * Am încercat să pictez o floare și am avut o revelație; am încercat să pictez oameni și am avut o dezamăgire. * Niciodată adevărul nu este un bun al tuturor. * Adevărul nu este un bun de folosință îndelungată. * Dreptul meu poate fi și al tău doar atunci când amândoi cădem de acord cu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
literar. În critică s-a eliberat cu totul de clișee, dând substanțiale și subtile comentarii atât despre Călinescu, Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu sau Anton Holban, cât și despre mulți contemporani (vezi, printre altele, Polivalența necesară, Printre cărți sau Volume). Marea revelație a anilor recluși sunt însă romanele lui Paul Georgescu, târzia lui carieră impunătoare de prozator. Cele zece romane ale sale, dacă am numărat bine, precedate de două culegeri de nuvele, configurează un ținut sufletesc și social cu inconfundabile trăsături proprii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a dreptul palpitant, să urmărești acțiunea cercetătorului cartofil care, înarmat cu o puternică lupă, examinează centimetru cu centimetru suprafața cărții poștale ilustrate. Am putea numi detectivism ceea ce întreprinde el, pentru că analizează „urme“ și exploatează, ingenios și tenace, amănunte producătoare de revelații. Un demers recuperator care antrenează operațiuni complexe de identificare și datare, de stabilire a reperelor, de raportare la felurite elemente de context. Tot ce observă prin lentilele măritoare prezintă pentru el interes: arhitectura unui edificiu, vestimentația unor personaje intrate în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un personaj care se autoponegrea: ale mele erau acele slăbiciuni, defecte, într-adevăr, dar nu eram făcut numai din ele. Aveam și unele părți bune, ce Dumnezeu, însă despre acestea nu suflam nici o vorbă în jurnal. Fapt este că după acea revelație a început să mă preocupe ce imagine las despre mine - un acces de trufie, de bună seamă, de ațipire a lucidității, în orice caz. Cui să las o imagine și pentru câtă vreme? Dar atunci devenisem brusc grijuliu cu acea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cele mai largi ale cititorilor, care așteptau să afle, în fine, cum a iubit Eminescu, pentru a prelua sintagma din titlul unei cărți datorate lui Octav Minar. Pentru mulți dintre aceștia lectura a constituit o dezamăgire, pentru alții în schimb, revelația unor amănunte ce conduc, evident, la revizuirea biografiei poetului, cel puțin în relație cu marea lui iubire, or tocmai aceasta are darul de a marca cea mai importantă parte a creației sale lirice. Febra comentariilor s-a stins odată cu încetarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acestui mit național, cu intenția discreditării și condamnării practicilor abuzive totalitariste, dar comentariul, chiar polemic și parodic, stârnește un disconfort (estetic, moral, de lectură pur și simplu) prin ducerea în exces a unei factologii grotești și grosiere. Supradimensionat prin aceste revelații menite a ilustra strategii și politici agresive ale statului socialist (și nu numai) asupra spiritualității românești, prin exemplul aservirii mitului Eminescu unui program ideologic opresional, romanul Florinei Ilis mi se pare mult prea tezist în finalitatea sa, mult prea politizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cum s-ar recomanda profesorul timișorean. Constatarea că "există o presiune a imediatului" care caută "senzaționalul în biografia eminesciană" se dovedește a fi o poartă pentru intrarea pe un teren plin de ascunzișuri, de tentante piste false, de neașteptate dezvăluiri (revelații) ce au stat și continuă să stea, în lipsa unor documente palpabile, sub semnul obscurității. S-a pornit, așadar, o "rectificare a biografiei poetului, în ultimii ani", chiar de către "eminescologi importanți" ca D. Vatamaniuc, N. Georgescu, Călin Cernăianu, la care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
istoric cât și sincronic. Întreprindere deloc lesnicioasă întrucât autorul însuși constată cuvântul comic "lasă impresia unui lucru aflat "la îndemână"" și despre care oricine pare a putea spune totul "dintr-o răsuflare". Numai că, abordând chestiunea metodic, apare dintr-o dată revelația unui câmp de investigare extrem de amplu și de complicat. Simpla inventariere a teoreticienilor care s-au aplecat asupra ei, din Antichitate și până azi, obligă la o sistematizare a cercetării, ceea ce Sebastian Drăgulănescu și face. Mai întâi definește conceptul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de organic marcantă încât să justifice eticheta de poet religios, pe care se ambiționează unii a i-o pune: "Eminescu avea mai degrabă un fel de "religiozitate fără religie", în care precumpănea nu dogma, ci mitul, sau, altfel spus, nu revelația asumată prin credință, ci sacrul reflectat în fantezia plăsmuitoare". Și, mai departe:"Nedogmatic și nebisericos, crescut, ca și Blaga mai târziu, în zariștea "eresului" popular, iar în urmă format inte lectual în spiritul heterodox al romantismului german, Eminescu a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
era un capăt de Țară, fiindcă a fost vorba doar de meciuri amicale. Rep.: Cum vedeți viitoarea ediție de campionat ? G.A.: Va fi un campionat mult mai disputat decât cele anterioare. Până acum, noi am fost priviți ca o revelație, dar în acest moment toată lumea e cu ochii ațintiți asupra noastră, atât suporterii, cât și adversarii. Echipele adverse își vor lua mai multe măsuri de precauție și ne vor trata cu atenție, așa cum facem și noi cu echipele de deasupra
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
și egalul, fiindcă Slobozia e o echipă bună, cu reale calități, inclusiv cele financiare.” 26 OCTOMBRIE Eșec sever: Știința MD Bacău - HC Odorhei 29-37 (12-18) HC Odorhei a arătat marți seara, în amicalul din Sala sporturilor din Bacău, de ce este revelația actualei ediții de campionat și faptul că locul al doilea ocupat la jumătatea turului nu e întâmplător. Echipa pregătită de Vlad Caba a practicat un handbal modern, cu combinații în viteză și, deși lipsită de aportul unor jucători de bază
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
pe de o parte, în concepția lui Toma d'Aquino filosofia se sprijină pe rațiune și, pe de altă parte, aceeași rațiune este pusă de acord cu credința, după cum filosofia este pusă de acord cu teologia care se sprijină pe revelație. JACQUES MARITAIN (1882-1973), unul din cei mai de seamă neotomiști, în scrierea sa Știința modernă și rațiunea, ne avertizează că rațiunea singură ar putea greși și, în consecință, ea trebuie să se subordoneze credinței (2, p. 94). Și iată cum
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în secolul al XIII-lea a căutat să dea un temei rațional credinței, renaște în secolul al XlX-lea pentru ca, receptînd unele din noile și marile cuceriri ale minții umane, să-și propună să pună de acord știința epocii cu revelația. Tomismul a fost și continuă să fie considerat ca philosophia perennis (3, p. 20). ,,Drept vorbind", scria J. Maritain, "filosofia Sfîntului Toma, adică filosofia lui Aristot regîndită și rectificată de un geniu mai luminos și mai sintetic, nu se dă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
-și îndeplinească misiunea sa terestră, cu convingerea că se pregătește pentru "viața viitoare". Obiectul educației creștine, în concepția neotomistă, îl constituie "omul întreg", spirit și corp, cu toate "facultățile mintale și supranaturale așa cum ne este el cunoscut prin rațiune și revelație" (6, p. 1 137). Din concepția asupra omului și a devenirii sale, rezultă opoziția neotomistă față de "naturalismul" unor teorii pedagogice care neagă sau micșorează prezența supranaturalului în actul educației. Aceste teorii apreciază neotomiștii nesocotesc "căderea în păcat" a omului și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogice contemporane care nu includ "grația divină" printre factorii de dezvoltare ai ființei umane. În construirea teoriei lor pedagogice, adepții acestei filosofii se sprijină pe două izvoare: a) cunoașterea rațională a factorilor implicați în actul educației și b) cunoașterea prin revelație. Acest din urmă izvor indică scopul educației: pregătirea pentru "lumea eternă". În rest, neotomismul nu vine cu idei noi în domeniul teoriei educației. Utilizează în mod eclectic procedee și metode oferite de alte teorii, subordonîndu-le însă scopului educației catolice. Nu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]