7,237 matches
-
și umezeală. După o noapte de călătorie liniștită, a doua zi în zori, intrăm în Bosfor, cerul se luminează și ochii ni se desfată cu priveliști verzi și însorite de pe ambele maluri. Când și când vasul vibrează parcă ar fi scuturat de friguri la curentele contrarii de apă, ce se produc îndeosebi în timpul iernii. Se lasă ceață, navigăm încet și mereu huind sirena, apoi ca o cortină se împrăștie negura și ne apare, în toată frumusețea, Constantinopole, ajunsesem în unul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
brazdele, căci altfel fânul se va încinge, se va "aprinde" și nu-l vor mânca nici vacile, nici caii, si nici boii. Mâine, dacă va apărea soarele, se vor aduna iarăși în jurul căpițelor: cosași, femei, copii, toți vor întoarce brazdele, scuturându-și furcile în bătaia soarelui auriu. - Gheorghe, ia' n vezi să nu prăpădești fânul, murmura ostenita Anica, dar Gheorghe e departe. Ochii lui clipesc când și când, aprobator, dar el fluiera prin somn. Târziu, lătratul câinelui îl trezește brusc și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și a încă doi ierarhi greci, adversari ai Romei. În ziua de 16 iulie (1054), el a intrat în Sfânta Sofia, unde credincioșii ascultau liturghia, și a așezat pe Sfânta Masă din altar textul excomunicării, după care a părăsit biserica scuturându-și praful de pe încălțăminte și strigând: "Dumnezeu să vadă și să judece". Până pe 20 iulie, când a fost tradus textul în grecește, nimeni n-a știut despre ce este vorba. Când clerul și poporul au aflat, i-au căutat pe
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
și delicată de primăvară a avut și un suflet de floare. Malin a fost Într-adevăr un trandafir albastru de câmp, smuls dintre noi de soarta nemiloasa. Petalele de floare albă, cu miros și gust amărui de migdala, se vor scutură În fiecare primăvară și-mi vor aminti de bunul meu Malin. Era prietenul tuturor, se apropia cu ușurință de oricine, era capabil să Înțeleagă zbuciumul și sufletul răvășit al fiecăruia...Avea dreptul la un viitor strălucit și avea Încredere În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
totdeauna ochii cu duioșie spre podele”. Eminescu era unul dintre cei mai sensibili la critică. În poezia Criticilor mei își dezvăluie atitudinea: Multe flori sunt, dar puține Rod în lume au să poarte, Toate bat la poarta vieții, Dar se scutur multe moarte. E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai a spune, Înșirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune.[...] Critici voi, cu flori deșarte, Care roade n-ați adus - E ușor a scrie versuri Când nimic nu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Eromeni, soția lui Prometeu, le arată acestor viețuitoare încă șovăielnice în exprimare însemnătatea focului, iar zeița Themis, mama titanului, se îndură la rândul ei de niște făpturi sărmane, îngemănate-n roi (Veniți ! Întindeți fruntea spre ziua ce vă cheamă !/ Vă scuturați de noaptea ce umerii v-a frânt,/ Vă dezlipiți privirea de umedul pământ - I, p. 52). Muritorii au fost mereu ignorați și năpăstuiți de Zeus. Suveranul olimpian chibzuia să le stârpească neamul, ca să creeze altul, nou, susține Eschil , urmat de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a frânt,/ Vă dezlipiți privirea de umedul pământ - I, p. 52). Muritorii au fost mereu ignorați și năpăstuiți de Zeus. Suveranul olimpian chibzuia să le stârpească neamul, ca să creeze altul, nou, susține Eschil , urmat de Victor Eftimiu (Am vroit/ Să scutur paraziții pământului, și-o dată/ De omul cel din urmă planeta curățată,/ Aș fi zvârlit în lume un pumn de oameni noi/ Aș fi creat, superbă, o rasă de eroi ! - II, p. 64). Actul al IV-lea îi înfățișează pe oameni
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
său, se așază la căpătâiul ei. Se uită la ceas în tăcere. Trece un timp nedefinit până să se ridice, mulțumit de sine: "Douăzeci de minute și patruzeci și trei de secunde fără să tușiți. Sunteți vindecată!" Aflând asta, o scutură un acces de tuse deosebit de penibil. Doctorul Pacienza a dispărut. Frigul și televizorul au devenit insuportabile. Se plânge soțului ei. Mi-e până-n gât, du-te și cere-i escrocului ăla de Sinus o pătură! Și să mute hârâitoarea de-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Un înotător? Punctul întunecat apărea și dispărea, dar era tot mai aproape. Putea deja desluși un crawl regulat. Distanța care îl separa de mal pe înotător nu înceta să se micșoreze. Iată că a atins cu picioarele fundul și se scutură delicat, își șterge fața cu mâinile și iese din apă. O femeie. Goală! Și când zic goală, înseamnă că era chiar goală! Luna o lumina ca o lanternă ridicată prea sus. Măsură, cu un ochi format la școala celor mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
școala celor mai buni pictori, silueta avântată, cu șolduri și picioare puțin prea puternice. Ieșită din valurile nocturne, Venus se șterse cu un prosop, trase pe ea o rochie largă, cu bretele, își scoase casca de baie și își desfăcu, scuturând capul, părul căruia luna îi dădu imediat foc. Cu sandalele în mână, o luă din loc. Picioarele i se înfundau adânc în nisip. Mergea aplecată înainte, coama ei arzând roșie ca o cometă în noapte. Ajunsă la marginea plajei, se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
luna îi dădu imediat foc. Cu sandalele în mână, o luă din loc. Picioarele i se înfundau adânc în nisip. Mergea aplecată înainte, coama ei arzând roșie ca o cometă în noapte. Ajunsă la marginea plajei, se opri să-și scuture de nisip picioarele înainte de a le vârî în sandale. O porni pe cărarea pe care trebuia s-o apuce și el ca să se întoarcă și dispăru repede, înghițită de noapte. Se ridică. O femeie! Tocmai văzuse ieșind din mare o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lui Ahmed, de meserie șofer de taxi, ca să-i ceară să-i ducă, pe ea și pe bărbatul ei, la spital, unde acesta din urmă trebuie să-și facă o analiză. Și Ahmed se execută. La sfârșit, drept mulțumire, îl scutură de reverele hainei: "Însoară-te și șterge-o de-aici cu blestemata aia de pasăre!" Ca s-o pedepsească, Ahmed o pune să plătească taxiul... Intrând în sufragerie, Filip vede o tânără femeie care, întoarsă cu spatele, căuta ceva în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
devreme. Patronul îi luă umbrela, pe care nu mai izbutea s-o închidă din cauza unei vergele rupte, și reuși să domesticească mecanismul recalcitrant. "Uf! Mulțumesc, Grig. Locotenentul a cerut ceva?" "O țuică." " Atunci o să iau și eu una", spuse învățătorul, scuturându-și mânecile de apă și lăsându-și jos gulerul hainei. În fine, veni să se așeze lângă locotenent: Când e vorba să repare ceva stricat, Grigore n-are pereche." Patronul aduse numaidecât țuicile și, din proprie inițiativă, un castron cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se juca aranjând pietricele pe un carton mare. Se ridică zâmbind: În fine, tată!" Uite, vă aduc musafiri. Domnul locotenent e un prieten al învățătorului tău și cântă la fel de bine la pian ca el la vioară. Unde e mama? Fetița scutură viguros, de sus în jos și de jos în sus, mâna locotenentului: "Ai venit cu calul?" Șeful de gară amuți: "Vă cunoașteți?" Luându-și micul aer de independență pe care locotenentul i-l știa, fetița nu ținu seama de ultima
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că da, dar aș putea să mă duc eu, dacă vrei. "Mulțumesc, încă nu, poate că întârzie puțin, se mai întâmplă. Dar, dacă într-un sfert de oră, douăzeci de minute n-au ajuns,trebuie să mă duc." Grig îl scutură pe locotenent de zăpadă cu o măturică și îi atârnă mantaua aproape de sobă să se usuce. În așteptare, îl sfătui să bea un ceai cu rom: "Face minuni contra frigului." Îi aduse un samovar și îi arătă cum se folosește
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ar fi putut să se îngrijoreze, dar concertul a început cu întârziere. Constantin și Nel s-au dus direct acasă, ne așteaptă acolo imediat ce Panaiota se odihnește un pic." Ușurat că-și văzuse nevasta nevătămată, Grigore se repezi să-i scuture de zăpadă și să-i ajute să-și scoată paltoanele: Sper că a fost reușit concertul." Ah, da, Nicolae a fost foarte aplaudat, spuse Panaiota. Era obosită și, după câteva înghițituri de ceai cu rom, se duse să se culce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să intre un client înzăpezit până la sprâncene, cu o privire sumbră și scrutătoare: vameșul. Aoleu, șopti învățătorul, trebuie să ne descotorosim numaidecât de el. Dacă vine Constantin, n-o să aibă inima să-l trimită la plimbare. Vameșul tropăi ca să-și scuture zăpada de pe bocancii solizi și luă măturica pe care Grigore o lăsase pe tejghea ca să se deszăpezească: "Bună seara, Gogonea, unde e Grigore?" Ce ton! Pe aici pe undeva, trebuie să vină, îi spuse plictisit învățătorul și, mai încet, către
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
poziție ridicat: totul e normal. Sau aproape. Un cucui la ceafă, desigur, dar nimic grav, nu e nevoie nici măcar de plasture. Își aranjează părul pe deasupra cheliei boselate și face precaut câțiva pași, în vreme ce consumatorul de usturoi care chemase ambulanța îi scutură hainele de praf părintește. "Trebuie că e paznicul universității țărănoiul ăsta care pute de trăznește", gândește și, recăpătându-și reflexele umane, își duce mâna la portofel. Ca să dea un bacșiș sau ca să vadă dacă nu i s-au furat banii
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
încotoșmănată în niște boarfe vechi, cu un coș de viorele la picioare, tropăie strigând să-ți spargă urechile: "Cumpărați floricelele! Vestesc primăvara, aduc dragostea!" Se aplecă deasupra coșului, unde violetul delicat strălucește sub vrâste albe, și alege un buchețel. Îl scutură de zăpadă și îl amușină ca un câine: Nu prea miros vestitoarele tale..." "Ba ai matale nasul înfundat, boierule!" "Ce obraznică poți să fii!" Tot tropăind și lovindu-și palmele ca să se încălzească, țigăncușa observă cu aplomb: "Obraznicul mănâncă praznicul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fac apariția pe scena africană pentru a asigura în Angola succesul MPLA48, partid prosovietic. În doi ani s-a produs deci o răsturnare de situație ale cărei principale manifestări se localizează în afara Europei. În Europa, numai Portugalia care s-a scuturat de dictatura post-salazistă în aprilie 1974, va oferi Kremlinului în 1975, intenția de a trece în tabăra adversă, intenție care însă este repede înăbușită. Mobilurile cotiturii strategice operate de sovietici și de aliații acestora, nu sînt deloc simple. Mai întîi
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
se pare, să-și plătească în 1980 datoria externă care era de 18 milioane de dolari, dar cu ce preț! În sfîrșit, un ultim element care merită subliniat în multitudinea de motivații care a făcut popoarele est europene să-și scuture jugul în anul 1989, este cel al aniversării bicentenarului Revoluției franceze. Desigur, influența evenimentului nu trebuie exagerată, dar este clar că încoronînd un deceniu în cursul căruia discursul asupra drepturilor omului a sfîrșit prin a deveni tema principală a dezbaterilor
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
înspăimîntîndu-se reciproc evocînd anul 1914 sau Mitteleuropa, europenii din Vest și cei care au ca sarcină să-i guverneze și să-i instruiască, ar face mai bine să se gîndească la faptul că vecinii lor din Europa de Est, înainte de a-și scutura jugul care i-a apăsat atîta timp, au privit spre ei și spre valorile lor: libertatea, democrația, respectarea drepturilor omului și o anumită calitate a vieții, oricît de relativă și imperfectă ar fi aplicarea acestor națiuni. Poate din această lecție
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
lor de umbre și măriri,/ cu zările răsfrânte în cristale/ și-n dăinuirea vechilor zidiri..." (Dumitru VACARIU) Pentru un nemțean, stabilit în dulcele târg, nu există decât un loc de intrare și acela e Rohatca Păcurarilor, unde înaintașii mei își scuturau straiele și își înlăturau de pe picioare urmele unui drum îngreunat spre a intra într-o stare de curățenie în sfânta Cetate; drumul acesta, de la Neamț la Iași și de la Iași la Neamț rămâne mereu o încercare și o răsplată, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și titulatura „liberal“. Bineînțeles, aceasta era numai o tactică, era o abdicare și o umilință impusă de necesitate: opinia publică trebuia adormită. și, în adevăr, când a venit ziua căderii lui Ion Brătianu, conservatorii au ridicat capul și s-au scuturat de toți liberalii disidenți, fie vernescani, fie rosettiști sau brătieniști. Semnalul redeșteptării și al emancipării partidului conservator de tutela liberală l-a dat Epoca, adică Nicolae Filipescu. La întrunirea de la Băile Eforiei, dintre vechii conservatori a vorbit numai Alexandru Lahovary
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
cap cu zapciii. Țăranii obijduiți, săraci, apăsați, au auzit glasul care-i deșteaptă, iar în 1888 au răspuns la chemare. O mare mișcare națională este, întotdeauna, o acțiune de solidaritate a claselor; la București, clasele diriguitoare se ridicaseră spre a scutura o apăsare politică; instinctiv, la sate, țăranii s-au sculat spre a scutura o apăsare economică. Întreaga societate românească era în deșteptare. Începutul se făcuse, răscoalele din 1907 se pregăteau. Dar clasa conducătoare nu înțelesese avertismentele. Când spaima răscoalelor se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]