6,822 matches
-
și Humor 15. Satira 16. Ironia 17. Ironia artistică 18. Ironia ca formă a humorului Capitolul al IV-lea: Principalele forme ale humorului 19. Marele humor ca sentiment total concluziv 20. Superioritate și noblețe sufletească 21. Melancolie și nostalgie 22. Simpatie 23. Premisele intelectuale ale marelui humor Capitolul al V-lea: Tragic și humor 24. Comedie și tragedie 25. Humorul ca tip vital 26. Ipohondria (Acedia) 27. Humorul lui Shakespeare 28. Există tragic absolut? 29. Tragicul ca limită a humorului 30
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a tot ceeea ce ne prezintă fantezia sau arta. Există, indubilabil, stări în care deosebirile dintre aceste trei genuri de sentiment au dispărut, prin faptul că eul nostru central sau real poate ființa tocmai pentru că poate fi plin de o simpatie vie pentru niște ființe reale sau reprezentate și de abia după aceea se întoarce la existența sa izolată, așa încît, prin uitare de sine, va fi suferit totuși o schimbare. Eul nostru real poate oscila între uitarea de sine și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Velasquez reprezentînd piticii pe care i-a întîlnit la curtea spaniolă. Piticii acestia au un efect comic prin trufia lor fără echivoc, în contrast cu micimea lor, însă comicul se complică printr-o expresie melancolică a ochilor; aceasta introduce un sentiment de simpatie în dispoziția privitorului, ceea ce poate deveni astfel atitudinea de care ne vom ocupa în cele ce urmează adică humor, întocmai așa cum, poate, humorul i-a stat la bază artistului, cînd s-a apucat de opera sa. Julius Lange observă în legătură cu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
individual. Caracterul dezinteresat al unui sentiment nu depinde de sentimentul însuși, zice el (pp. 43-50), ci de cauza care îl provoacă sau de sistemul căruia îi aparține; mînia și teama pot fi tot atît de dezinteresate cît și compătimirea și simpatia, dacă acea cauză care le stîrnește nu face parte din propriul instinct de conservare al individului și din sistematizarea provocată de predominarea acestui impuls. Părerea aceasta nu e cu totul clară, dar pare să conducă la ideea că sentimentul însuși
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
iluziilor. Elementele indicate aici din ceea ce vreau să numesc aici marele humor vor trebui lămurite mai de aproape în capitolele următoare, în variatele lor nuanțe și în diversele lor relații reciproce. Seriozitatea ce se ascunde în spatele glumei poate izvorî din simpatie și înțelegere sau din mîhnire și nostalgie, ori dintr-o superioritate generoasă. Vom lua în considerare aceste tipuri mai tîrziu, ceva mai de aproape. Există și un mic humor, forma cea mai populară, care este tot una cu gluma mai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
trece în ironie, în satiră sau în batjocură. Adeseori, cînd folosim cuvintele humor sau humorist, ne gîndim la micul humor. El este o trăire aparte, tratată într-o formă ușoară, glumeață, de obicei cu un curent subteran de înțelegere și simpatie și anume așa fel încît cel ce glumește poate foarte bine să-și includă propria persoană și propriul comportament printre obiectele sale. Limbajul uzual permite totuși să se vorbească despre humor și ca de o capacitate de a stîrni rîsul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
îl înalță și strigă: "Gustav vă spune bună ziua, bună ziua, bună ziua!" Un val de rîsete jubilante, de eliberare înlocuiește tensiunea și spaima. Sînt cuprinse în el, în același timp, un anumit triumf asupra purtării mamei nesocotite și o bucurie plină de simpatie pentru salvarea unei vieți omenești. Prin astfel de date, exemplul acesta aparține totodată și următoarelor două tipuri. c) Obiectul rîsului joacă un rol și mai mare decît în rîsul de eliberare în cazul în care rîsul este expresia batjocurii. Obiectul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
d) În humor, în cel de al patrulea tip de sentiment al ridicolului, obiectul joacă un rol esențial, ca și în cazul batjocurii, numai că raportul față de el nu este unul de anticipație, ci mai mult sau mai puțin de simpatie. Se pot distinge și aici diverse forme, diverse forme, diferite feluri de humor, a căror varietate se întemeiază pe importanța ce-i revine obiectului. α) În cazul în care superioritatea față de adversar este mare și profund întemeiată, efortul de învingere
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a simți dispreț și a le da expresie este tocmai un semn că depindem de obiectul exterior și că nu ne putem simți cu totul noi înșine decît în opoziție cu el. Chiar cînd nu în cercăm pentru el vreo simpatie pozitivă, el poate fi totuși recunoscut prea bine la propria valoare și zîmbetul sau rîsul poate fi condiționat și de înțelegere. Se poate dura o punte între cel ce rîde și obiectul rîsului. β) Întrucît superioritatea reală dispune de mai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Superioritatea este condiționată aici de înțelegere. Dar tocmai fiindcă ceea ce e mărunt, mic și supus dispariției, precum și ceea ce este mare fac parte din coerența legică a existenței, tocmai de aceea asemenea lucruri pot fi privite, în particularitatea lor, și cu simpatia înțelegerii. ε) Relația dintre subiect și obiect este cea mai strînsă, în domeniul rîsului, atunci cînd subiectul nutrește o simpatie pozitivă pentru obiect. Surîsului sau rîsului le poate fi dată dinainte o legătură ce nu se rupe pentru faptul că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fac parte din coerența legică a existenței, tocmai de aceea asemenea lucruri pot fi privite, în particularitatea lor, și cu simpatia înțelegerii. ε) Relația dintre subiect și obiect este cea mai strînsă, în domeniul rîsului, atunci cînd subiectul nutrește o simpatie pozitivă pentru obiect. Surîsului sau rîsului le poate fi dată dinainte o legătură ce nu se rupe pentru faptul că obiectul este văzut în micimea sau în autocontradicția sa. O asemenea legătură există între părinți și copii, între frați, între
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de oameni și un simț pentru viața sufletească umană. Superioritatea este aici aceea a iubirii, iar iubirea este cea generoasă (cf. Etica mea, IX, 1; XII, 2), care e înrudită cu dreptatea. În țelegerea este, în acest caz, cea a simpatiei (pe cînd forma precedentă de humor poate fi caracterizată ca simpatie a înțelegerii). Cu cît legătura este mai puternică, cu atît zîmbetul sau rîsul se vor putea manifesta mai liber. Forțele care altminteri pot acționa în sensul respingerii vorba de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
aici aceea a iubirii, iar iubirea este cea generoasă (cf. Etica mea, IX, 1; XII, 2), care e înrudită cu dreptatea. În țelegerea este, în acest caz, cea a simpatiei (pe cînd forma precedentă de humor poate fi caracterizată ca simpatie a înțelegerii). Cu cît legătura este mai puternică, cu atît zîmbetul sau rîsul se vor putea manifesta mai liber. Forțele care altminteri pot acționa în sensul respingerii vorba de spirit și simțul pentru comic vor depune mărturie aici despre trăinicia
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ca expresii ale eului real (mentalitate). Această ultimă formă o numesc, în lucrarea defață, marele humor. În Psihologia mea (VI E, 9), am luat în considerație doar formele humorului care pot fi caracterizate ca unitate între vorba de spirit și simpatie: James Sully (Essay on laughter, p. 306) a obiectat descrierii pe care am dat-o humorului faptul că simpatia vie ar împiedica rîsul. Lucrul acesta nu se poate contesta. Dar faptul că se întîmplă nu depinde numai de gradul de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
VI E, 9), am luat în considerație doar formele humorului care pot fi caracterizate ca unitate între vorba de spirit și simpatie: James Sully (Essay on laughter, p. 306) a obiectat descrierii pe care am dat-o humorului faptul că simpatia vie ar împiedica rîsul. Lucrul acesta nu se poate contesta. Dar faptul că se întîmplă nu depinde numai de gradul de simpatie, ci și de mărimea și de felul contrastului care face parte din fenomen. Pot exista contradicții atît de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
James Sully (Essay on laughter, p. 306) a obiectat descrierii pe care am dat-o humorului faptul că simpatia vie ar împiedica rîsul. Lucrul acesta nu se poate contesta. Dar faptul că se întîmplă nu depinde numai de gradul de simpatie, ci și de mărimea și de felul contrastului care face parte din fenomen. Pot exista contradicții atît de ascuțite și de amare încît să producă răni ce nu se pot vindeca. Poate fi prezent un destin covîrșitor, împotriva căruia toată
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe ceva firesc, fie că e melancolia ca rod al unei experiențe bogate, dar dureroase, fie că e nostalgia îndreptată spre un țel înalt, fie că e acea înțelegere ce vede totul rînduit într-o mare coerență, fie că e simpatia ce simte pulsul vieții deopotrivă în lucrurile cele mai mărunte ca și în cele mai mari există posibilitatea unui zîmbet sau a unui rîs în fața a tot ce apare, cu adevărat sau doar părelnic, ca o contradicție față de ceea ce ne
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
locul pe care și-l atribuie și sieși și celorlalți. Pretutindeni, el caută miezul de sub coajă. Și cum cojile nu-și arată totdeauna miezul, el va înclina spre părerea că din cauza ignoranței sau a lipsei noastre de înțelegere plină de simpatie, vom crede deseori că găsim niște cozi fără miez. Nu toate nucile se lasă sparte, ca să vedem ce se ascunde în ele. Cum a scris Goethe în jurnalul unui tînăr student: "Bunul Dumnezeu a făcut nucile, dar nu le-a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
poate fi doar un anumit gen de dispoziție comică și anume unul ce-și are pericolul său, întrucît acționează ușor dizolvant față de tot ce este sublim (Geschichte der Asthetik in Deutschland, p. 389). Și cu toate că Kierkegaard prezintă marele humor cu simpatie și înțelegere, acesta nu reprezintă totuși pentru dînsul un punct de vedere foarte înalt; el rezervă acest punct modului religios de concepere a vieții. Avem toate motivele acum pentru o cercetare mai de aproape a acestui obiect. CAPITOLUL III IRONIE
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ironie de un tip pur negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca dizolvantă, ca lipsită de orice conținut pozitiv. Îi refuză atît bogăția interioară cît și elementul de simpatie. Gluma ascunsă în seriozitatea ironică trebuie să fie îndreptată împotriva a tot ce se află între cer și pămînt. Totul este dizolvat în nimic cu excepția egoismului. Ironistul privește totul ca deșertăciune, în afară de el însuși (Skrifter,XIII, p. 332). Socrate dezagregă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai ales ca în atîtea alte locuri relația dintre autoafirmare și dăruire. Astfel, humorul capătă altă tonalitate cînd se dezvoltă pe baza superiorității și măreției sufletului, sau pe baza melancoliei și a nostalgiei, decît atunci cînd momentele sale esențiale sînt simpatia și înțelegerea. Pe lîngă asta, în cadrul acestor diferite forme, mai depinde și de cîtă durere și bucurie, de cîte lipsuri și satistfacții a trăit către ce se deschide privirea experienței și a reflecției cît de mare este uimirea provocată de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
durabil. Ele nu zdruncină centrul solid al vieții psihice și nu dezlănțuie nici un dispreț nici teamă. Or, tocmai pe baza acestei solidități interioare, există posibilitatea unui comportament glumeț față de trăiri, față de cele favorabile ca și de cele nefavorabile, precum și posibilitatea simpatiei față de oameni. Cu cît un om este mai liber în autoafirmare sa, cu cît e mai stăpîn pe ea, cu atît poate lua parte mai mult la lupta celorlalți pentru autoafirmare. Apare aici un sentiment sigur de putere, care nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
acest purgatoriu; dar în amitire, acțiunea izolată dispare ca factor în dezvoltarea întregii personalități, poate chiar ca o felix culpa, iar nostalgia ce năzuiește înainte nu ne îngăduie să întîrziem la ceea ce nu mia are acum nici o însemnătate practică. 22. Simpatie Tipurile de humor descrise în cele de mai sus se situează mai aproape de autoafirmare decît de devotament. Superioritatea și noblețea sufletească, melancolia și nostalgia pot alcătui totuși baza pentru a glumi în legătură cu comportarea și destinul propriu și ale altora, o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care nu e condiționat doar de faptul că acestea au intervenit în propria existență izolată a omului. Această eliberare de opoziția dintre propriul destin și cele străine devine și mai completă în cazul în care humorul se dezvoltă pe baza simpatiei (în sensul participării nemijlocite la bucurie sau la durere). Se produce aici, de la început, o legătură între om și ceea ce îi pune în mișcare sentimentul. În contrast cu sentimentul individual sau total, ce leagă aici pentru totdeauna subiectul și obiectul, multe aspecte
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care ne-o putem imagina și totuși posibilitatea de a glumi nu dispare; tocmai ea este aceea care face din humor un sentiment total. Așa cum am arătat în Etica mea (IX, 1), ar fi incorect să punem pur și simplu simpatia în contrast cu autoafirmarea. Devotamentul poate fi o continuare a autoafirmării; aceasta nu e de obicei o stare pur pasivă, ci poate forma expresia unei forțe capabile să cuprindă altceva și mai mult decît ceea ce pretinde autoafirmarea. Își poate avea locul aici
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]