6,823 matches
-
portretul Victor Valeriu Martinescu, semnat E.T.Florian, din ,,România agricolă” (1937), el va relua unele din trăsăturile care îl distingeau pe scriitorul american. După Răvaș către generația anului 2000, din 1930 (text pierdut), scriitorul, care se vedea ca ,,un imens strigăt din mulțime către omenesc”, lansează în ,,Cruciada românismului” (1935) o Scrisoare deschisă Omenirii, urmată de Pentru cea mai tânără generație, un pamflet îndreptat împotriva ,,culturalului” confiscat și sufocat de spiritul social și academic. Numele lui mai poate fi întâlnit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
-Tip era Înmânat pentru ca totul să se termine „Într-o notă pozitivă”. După o ședință Încheiată cu Înmânarea unui bețișor igienic gigant, câștigătorul a spus zeflemitor: „Dacă ar fi și urechile lor pe măsură, poate ne-ar auzi și nouă strigătele de ajutor”. Recuperarea investițiilor Managementul și conducerea beneficiază enorm de pe urma ascultării eficiente. Aceasta ajută la sporirea respectului de sine al vorbitorului, dar și la adoptarea deciziilor care aduc succesul, asigurându-i managerului fluxul continuu de informații și idei necesare. Ajută
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
la noi să le rectificăm. De multe ori, reprezentanții noștri au fost nevoiți să meargă la unitățile de producție pentru a negocia urgentarea datelor de distribuire. Astfel de Întâlniri deveneau tot mai intense și se transformau deseori În runde de strigăte. Muncitorilor, deja Împovărați cu foarte multe sarcini, li se cerea să muncească tot mai mult peste program. Am Început să auzim comentarii deschise despre faptul că „ăia din spate” nu sunt jucători de echipă. „Noi le spunem clienților că suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
el, „atunci vom reuși”. După aceea, și-a Întrebat oamenii dacă se simțeau În stare de așa ceva, iar ei au aprobat. A repartizat câte un om la fiecare colț al mașinii (un management bun!) și apoi a dat comanda. La strigătul său, cei patru bărbați s-au năpustit spre jeep, l-au ridicat și l-au Întors, după care au sărit În el și au plecat În siguranță Înapoi spre tabără. Revenind la problemele noastre Mesajul povestirii era lucrul În echipă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
înțeles că moartea lui Augustus era aproape și că, de altfel, nu ar fi trebuit să întârzie. Astfel de "presimțiri ale sufletului timorat" al sulmonezului, în loc să fie luate drept cuvinte de implorare către împărat, ar putea părea, mai degrabă, un strigăt de anticipată bucurie pentru moartea considerată deja sigură a acestuia. Aceste presimțiri, în loc să fie "presimțiri în adevăratul sens al cuvântului" ar putea fi interpretate drept previziuni asupra morții iminente a principelui, ajunse la Tomis de la prietenii de la Roma, care-l
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Chișinău, 2001; Robert Muchembled, O istorie a diavolului, Chișinău, 2002; Mario Turchetti, Tirania și tiranicidul, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Adrian Popescu, Un expresionist postcomunist, ST, 1991, 10; V. Grosu, O poezie a interferențelor, „Columna”, 1992, 8-9; Mariana Codruț, „Nevoia de strigăt a limbii”, RL, 1992, 13; Nicolae Bârna, Levitația izbutită, L, 1992, 36; Al. Cistelecan, Înălțări și căderi, LCF, 1992, 44; Aurel Pantea, Ucenic la sacru, VTRA, 1992, 10; Virgil Mihaiu, Între real și surreal, ST, 1995, 1-2; Alex. Ștefănescu, Ediție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor celor Învrăjbite, mugetul valurilor unei mări În vijelie, trosnetul cel vîjÎios al unei cascade, repejunea cea zgomotoasă a unui torent sau șiroi, strigătele și țipetele unui norod Întărîtat sau Îngrozit; urmările unei puteri grozave, precum cutremurile pămîntului, erupțiile sau izbucnirile vulcanice, o răscoală Între elemente, o ardere a unei cetăți, fulgerele și grozăvia trăsnetelor; din faptele omenești, izbirea a două oștiri, un monument
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vers. Un vers extraordinar: „Cotind pe Cornul d-aur, ieșea În Propontide Un vas spărgînd cu pieptul tărîmele lichide”. În același cînt, spre sfîrșit, dăm peste un mic imn al mării, construit șt acesta din multe locuri poetice comune, Însă strigătele de admirație par mai pure și cîteva imagini ne duc spre ideea mării ca spațiu al libertății și spațiu ocrotitor al iubirii. Nu-i, evident, o mare originalitate a gîndi astfel, Însă, repet, Bolintineanu găsește aici o figurație mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
direct din mitologia populară, apar cîteva scene de vrăjitorie neagră. Baba Cloanța duce În spate pe Satan și codrii clocotesc de un lung hohot. Satan urlă furios, și la urletul lui: „Mii de duhuri ies la lună Printre papură zburînd...”. Strigătul de ziuă al cocoșului pune capăt acestei goane Înfricoșătoare. Macabrul, demoniacul se termină În grotesc: Satan și jertfa lui, baba, se aruncă În „băltoiul mucezit”... Strigoiul din alt poem este un flăcău care, neascultînd de glasul blîndei copilițe, a plecat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
deoparte, În mijlocul orgiei turbate ce tot crește; Iar printre cîni și oameni pe iarbă stau căzute Femei, prada orgiei, cu mințile perdute...” Există, apoi, o dialectică a semnelor prevestitoare ca În epopeile homerice. Fatalitatea se anunță la Începutul poemului prin strigătul cobitor al buhei. Un glas profețitor se aude și În cîntul al III-lea (acela ce Înfățișează banchetul teribil din tabăra leșească): e un glas din umbra neagră, adus de vîntul nopții care „vîjÎiește” lugubru (Încă o antiteză la veselia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vorba de "dublul" său!) constituie însăși materia romanului lovinescian, prezentat ca o compoziție "statică", asemeni unui "cristal cu lumina egală, unic și monoton" o carte "elementară", "primară", care "nu trebuia să fie aplicarea inteligenței asupra unui obiect de studiu, ci strigătul nud al sufletului dincolo de conveniențe, expresia conștiinței pure", o carte a cărei importanță ar veni nu atât "din noutatea subiectului", cât, dimpotrivă, "din banalitatea lui aparentă, valorificată doar prin autenticitatea simțirii". După cum observăm, ca și în Viață dublă, există o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ceea ce face ca preconizata "romanțare" a documentului (mai exact: înscenarea melodramatică a narațiunii) să fie înțeleasă acum drept procedeu predilect al literaturii... "autenticiste", prin care trăirea interioară se obiectivează, aproape expresionist, în orizontul "conștiinței pure", unde nu se aude decât "strigătul nud al sufletului". În concluzie, romanul-melodramă ar trebui să fie nu numai o "artă a îndepărtării" de realitate, ci și una "a strigătului nud", mărturisind "autenticitatea simțirii". Nu-i greu de sesizat că romanul lovinescian își prescrie singur regulile și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prin care trăirea interioară se obiectivează, aproape expresionist, în orizontul "conștiinței pure", unde nu se aude decât "strigătul nud al sufletului". În concluzie, romanul-melodramă ar trebui să fie nu numai o "artă a îndepărtării" de realitate, ci și una "a strigătului nud", mărturisind "autenticitatea simțirii". Nu-i greu de sesizat că romanul lovinescian își prescrie singur regulile și "metoda de lucru" după o rețetă încercată prealabil și în Viață dublă, cu intenția mărturisită de a exprima în forme concrete, "vizibile", manifestările
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prin camere; se răstoarnă dulapuri și biblioteci. Sirenele de alarmă sună în toată Capitala, iar clacsoanele mașinilor și clopotele bisericilor măresc și mai mult panica populației, care devine de nedescris... Peste tot se aud țipete sfâșietoare, urlete de durere și strigăte de ajutor, gemete îngrozitoare de oameni amestecați cu grămezi de betoane și cărămizi. Oamenii sunt speriați și îngroziți, aleargă de colo-colo, făcându-și semnul crucii și rugându-se de Dumnezeu să scape cu viață. în unele spitale este beznă și
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
agheazmă a preotului gras cu ceafa plină de buboaie. / Nu cred în democrație, această prostituată, nu cred în oameni, dar am o deosebită stimă pentru porci [...] / O, frații mei! Zece sau douăzeci în România, în Europa sau în lume, / Ascultați strigătul meu, același cu al vostru, să ascultăm sufletele noastre, / Dați-mi mâna să unim adolescențele noastre [...] / Să mergem pe drumul mare, să cântăm pe marginea mării / Cântecul cel nou al lumilor noi, al vastei noastre sincerități refulate”. Sunt prezenți cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
Pentru că ar fi existat dintotdeauna la români o repulsie funciară față de ruși și comunism. Aceasta ar fi fost temeinic întreținută de absența trupelor rusești, după 1959, apoi de eliberarea în mare parte a Securității române de sub tutela Moscovei și de strigătele publice de genul "Jos comunismul!". În concluzie, ar fi cu totul deplasat să punem terorismul românesc pe seama celebrului serviciu secret rusesc. Inteligenți cum îi știm, susține Mihai Ungheanu, românii le-ar fi dejucat planurile rușilor pentru Europa de Est. * * * De o convingere
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
metaforizare. Un poem (Orgolii) evocă „deșertăciunea deșertăciunilor”, amintind de sonoritățile biblice și de întrebările esențiale din Viața lumii de Miron Costin. Tânăr este o replică la Odă (în metru antic) a lui Mihai Eminescu. I. scrie, în paralel, proză scurtă (Strigătul, 1978, Ningea pentru unul singur, 1985), dar și roman (Pânda, 1981, Câinele de piatră, 1985, Umbra șoimului pe zăpadă, 1988). Aici el dovedește priză la real, un realism adesea crud, chiar un anume naturalism, în virtutea căruia destinele personajelor (în genere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
își face datoria până la capăt. I. publică și literatură pentru copii, fie în proză - Comoara regilor daci (1969), fie în versuri - Sărind într-un picior (1987). SCRIERI: Înstrăinări, București 1969; Comoara regilor daci, București, 1969; Înfășurat în flacără, București, 1978; Strigătul, București, 1978; Cămașa de trandafiri, București, 1979; Pânda, București, 1981; Neoromantică, București, 1982; Câinele de piatră, București, 1985; Ningea pentru unul singur, București, 1985; Sărind într-un picior, București, 1987; Umbra șoimului pe zăpadă, București, 1988; Între două tăceri, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
Îndelungate și rodnice creații poetice. Alexandru Toma Împlinește 75 de ani, ilustrată cu portretul sărbătoritului de Florica Cordescu; *Sergiu Fărcășan - Cântul vieții * Dan Deșliu - Rânduri pentru sărbătorirea unui mare dascăl; * Silvian Iosifescu - y4.TIo/na, traducător * Eugen Jebeleanu - Un minunat strigăt de luptă și credință; * Dintre poeziile primite cu prilejul sărbătoririi a 75 de ani de la nașterea poetului: „Înăbușind un gând rebel Înainte de-a răzbate/Ar fi putut urma și el Cărări de mult umblateă/ Nepăsător cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o Înaltă ținută artistică. (Ă). Iată, de pildă, poemul lui Eugen Jebeleanu Lidice sau versurile Mariei Banuș În munții Georgiei sau poemele pline de foc ale lui Dan Deșliu (Ă) În numele vieții (Ă). Câte mame n-au fost cutremurate de strigătul „adânc pătimaș” pe care Îl ridică Maria Banuș În poemul În munții Georgiei (Ă). «De-aici de pe Înalta punte Mi-arunc blestemul spre apus Spre monștrii care vor copilul Să fie-așa, strivit și dus». Poezia a reușit În ultima
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ai pionierilor cu cravate roșii, care privesc la Doftana, șapca veche străpunsă de glonț, mânjită de sânge și pământ a comunistului Petre Gheorghe, pe care călăii «clănțănind, În beznă ascunși» l-au Împușcat din spate, În timp ce din pieptu-i izbucnea răscolitor, strigătul: «Partidul să trăiască!» Poezia care a evocat chipul celor mai buni fii ai poporului, al eroilor clasei muncitoare capătă un răsunet deosebit mai ales atunci când poetul știe, scoțând În relief eroismul luptătorilor», să sublinieze latura umană, care-i apropie și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fost o dezolare generală în momentul în care s-au trezit fără mobile, fără muncă și fără pîine. Au putut fi văzute atunci familii întregi care fuseseră foarte înstărite cerșindu-și pîinea din ușă în ușă. Nu se auzeau decît strigătele lugubre ale bieților copii abandonați de părinții lor, care plîngeau zi și noapte cerînd să li se dea pîine. Nu se vedeau decît chipuri palide și desfigurate. Mulți cădeau din picioare pe străzi sau în piețele publice și unii își
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
țară abia refăcută din tulburările secolului precedent, o nobilime turbulentă încearcă, fie prin complot, fie prin război civil, să se opună progresului absolutismului monarhic, referindu-se la vechile valori cavalerești sau feudale, în timp ce, copleșită de impozite, populația se revoltă în strigăte de "Trăiască regele fără gabelă (taxă pe sare)" și găsesc adesea în clerul sau seniorul local un apărător contra cerințelor comisarilor regali (document 2, p. 209). Este și momentul în care se înmulțesc cazurile de posedare satanică și cînd se
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al durității, al barbariei; ordonînd, în numele naturii, regilor, soldaților, magistraților, preoților să respecte sîngele oamenilor; reproșîndu-le cu o energică severitate pe acela pe care politica sau indiferența lor îl risipeau încă în lupte sau în suplicii; luînd, în sfîrșit, drept strigăt de luptă: rațiune, toleranță, umanitate." Condorcet, Esquisse d'un tableau historique des progrès de l'esprit humain, Paris, Masson, 1822, p. 206 În această pagină a Schiței unui tablou istoric al progreselor spiritului uman, redactată în 1793, matematicianul și filosoful
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se scufundă încet, apoi se ridică din nou, sclipind în tăcere. Nu părea să fie o balenă, dar Daggoo se întreba totuși: „ Ă N-o fi Moby Dick?“. Fantoma se scufundă iarăși, dar cînd apăru din nou, negrul scoase un strigăt ascuțit ca un stilet, ce-i făcu să tresară pe mateloții toropiți de somn: Ă Uite-o, uite-o acolo! Uite-o, chiar în fața noastră! E Balena Albă, e Balena Albă! La auzul acestui strigăt, marinarii dădură buzna spre vergi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]