10,104 matches
-
de la sine persoanei care face cercetări. La primul. La fel de primul rând și de la prima privire piezișă asupra naturii subiectelor, se îmbulzesc ideile și eu simt că subiectul de tratat este prea substanțial, că întreprinderea-i prea mare și lucru prea vast și prea încurcat pentru mine, pentru timpul scurt de câteva zile necontenite și pentru natura unei astfel de scrieri. Însă deja s-a întâmplat aruncarea zarurilor. Eu simt zelul meu și cred în îngăduința cea plină de bună voință. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
avantajele acestei mări, socoteau comerțul și ademenirea mărfurilor către alte națiuni sub demnitatea lor și-l lăsau popoarelor Italiei, venețienilor, pisanilor, florentinilor și genovezilor și arabilor. Pavilioanele străine vin în grabă acum s-o acopere, pentru ca să aducă nepipăitele comori ale vastelor sale țări din jur. Fluviile Phasis, Serapano, Cyrus, în legătura cu Marea Caspică, transportă și aduc bogățiile Asiei și Indiei pentru națiunile ce se ocupă cu comerțul. Vărsarea Nistrului și Dunării în această mare devine imposibilă. Turcii care nu puteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
incompatibilității funciare dintre cele două mentalități, s-au implantat și aclimatizat în Franța cu o ușurință și o generalitate ce reprezintă o lecție asupra căreia istoricul civilizațiilor trebuie să mediteze. În acest domeniu, ca și în altele, asistăm la o vastă experiență de propagare, probabil nu foarte diferită de acele fenomene arhaice pe care eram obișnuiți să le studiem prin raportare la îndepărtatele exemple ale brichetei cu piston sau pirogii cu braț de echilibru. Este însă mai ușor și totodată mai
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mare număr de mistificări. Moș Crăciun este așadar, în primul rînd, expresia unui statut care face diferența între copiii mici, pe de o parte, și adolescenți și adulți, pe de altă parte. În această privință, el este legat de un vast ansamblu de credințe și practici pe care etnologii le-au studiat în majoritatea societăților, și anume riturile de trecere și de inițiere. Într-adevăr, există puține grupări umane în care, sub o formă sau alta, copiii (uneori și femeile) să
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cer și pămînt, este ceea ce putem numi un mediator spațial, în timp ce vîntul, care se angajează să devină periodic și să se supună ritmului anotimpurilor, este un mediator temporal. Miturile referitoare la aceste două feno mene meteorologice țin toate de un vast sistem în care revin aceleași incidente și aceiași actori. Aceste mituri sînt cuprinse unele într-altele asemenea unor păpuși rusești. Cele despre prinderea vîntului, care au intriga cea mai bogată, se găsesc la periferie ; cele despre originea ceții, adesea abia
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
erau apărate de bariere naturale formidabile. Cei dintîi au pătruns aici o serie de prospectori care căutau aur, urmați la scurt timp de misionari, dar războiul mondial a întrerupt aceste tentative. Abia din 1950 s-a putut constata că acest vast teritoriu era locuit de aproape un milion de oameni ce vorbeau limbi diferite, dar din aceeași familie. Aceste populații nu știau de existența albilor, pe care i-au luat drept divinități sau drept fantome. Tradițiile lor, credințele lor, organizarea lor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și au încetat să se mai înțeleagă, li s ar fi părut că ar exprima o viziune extrem de îngustă asupra lucrurilor. Acest sfîrșit al unei armonii originare s-a produs din punctul lor de vedere pe o scenă mult mai vastă ; el nu a lovit numai oamenii, ci toate ființele vii. Chiar și astăzi s-ar zice că păstrăm conștiința vagă a acestei solidarități inițiale dintre toate formele de viață. Nimic nu ni se pare mai presant decît să întipărim acest
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
doamnă cînd soțul și-a pierdut”. Relația dintre unchi și nepot este, se pare, mai puțin vizibilă în cîntecele de gestă italiene și spaniole decît în cele franceze și germanice. Poate pentru că ea se situează într-un cadru instituțional mai vast, desemnat în engleză prin termenul fosterage, de origine germanică. Această tradiție, respectată cu strictețe în Irlanda și în Scoția, cerea ca vlăstarele de viță aleasă să fie încredințate altei familii, care le creștea și le asigura educația. Rezultau de aici
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Industriale Iași, care a realizat marea majoritate a obiectivelor industriale deosebite din orașul și județul Iași, a fost condus de Tomorug Miha realizând obiective unde au lucrat peste 60.000 de salariați. Țurcanul Ioan a condus destinele țării privind domeniul vast al materialelor de construcții și a fost consilier tehnic a unor concerne internaționale Bravescu Ortizie a asigurat că specialist în telecomunicații, toate legăturile aeroporturilor din București, iar Baitan Gheorghe a condus constructori pe șantierele de la Trustul Carpați București. Onica Vasile
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
lumea neviului, dar organic și reducător În aceea a viului. Principalul ei rost? Al acestui veritabil sânge al planetei care ca și acela din vinele noastre, circulă? Oricât de incredibil, Între magma de sub noi și spațiul cosmic, ea Închide un vast circuit. E un cărăuș, care cară Înspre bios și de la el orice, ca și sângele În noi. În primul rând substanță, iar aceasta pentru că apa e un solvent aproape universal. Ea aduce plantei sărurile precum animalului acvatic oxigenul. Tot ea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
moment sinonimă cu această căutare mai degrabă În zadar, atunci Natura e mai dihai; pentru că ea, supremul experimentator, dispune de un laborator cât tot Universul și de toate resursele acestuia, pe care le folosește după bunul său plac, bașca o vastă bibliotecă, adică istoria aceluiași Univers, care consemnează toate prostiile de până acum. Prostii, căci dintotdeauna Natura a creat forme noi de viață, care s’au dovedit curând depășite de evoluția mediului. Precum cutare dinozaur, un exemplu doar din cele 10
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
galaxii, sori și planete În continuă mișcare, amindindu-mi și că acela e fără Început și fără de sfârșit, propria-mi convingere adică. În care Univers ar trebui să văd o mișcare veșnică. Doar că Însuși acest Univers nu e decât un vast bibelou, câtă vreme nimeni n’a Încercat, și nici nu prea văd cum ar putea-o face, să smulgă oarece energie, din rotația Pământului barem... Mai mult, veșnicia mișcărilor dintr’Însul e o aparență datorată unui timp de observație umană
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ori mai multe. Care au plătit cu moartea - ca specie - faptul că „croiala“ Încercată de Natură s’a demodat de la o vreme. Sau că a fost „demodată“ de la Început. Nu-i de mirare: Natura are la dispoziție un laborator la fel de vast cât Universul, dar În care experimentează cu ochii Închiși, constatând doar urmările, dintre care alege cine sau ce va urma calea. Una care se cheamă tot cu „E“, evoluția, adică schimbarea continuă, din ea Însăși, Într’un sens unic. Care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
alături de părinți. Nenea Adi promisese să-mi arate locul de vărsare al Siretului în Dunăre, foarte aproape de Galați și zona portuară a mineralierelor. Locul, așa cum l-am văzut atunci și l-am revăzut ulterior, nu-ți oferă o deschidere prea vastă, dar este sublim. De multe ori m-am întrebat, pentru că încă nu s-a oferit acest prilej, oare cum arată locul de vărsare al Dunării în Mare, din moment ce confluența Siretului cu Dunărea m-a răscolit puternic. Probabil, ceva monumental, dumnezeiesc
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cete, din Streza, respectiv din Oprea este foarte mare. Economia lucrării de față nu ne permite a le însera aci pe toate, de aceea noi am ales numai câteva pentru cititor. Întregul repertoriu poate constitui pentru cercetătorii folclorului zonei, un vast material ce ar putea face obiectul unor viitoare studii de specialitate. Prezentăm așa dar, în continuare câteva frumoase colinde ale celor două cete din cele două sate gemene. Mai întâi colinde auzite în Streza. În ia sară-i sară mare
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Asta m-am întrebat și eu. Probabil că de ziua Prea Cuvioasei, consideră că este mai nimerit; apoi acest plerinaj le întărește credința. Orice efort, orice mic sacrificiu poate că este răsplătit. Intrând în Tesalia ni se spune că această vastă câmpie este cea mai mare din Grecia, bogat cultivată și încadrată de munții Pind, Othiris, Pelion, Ossa, Olimp și Agrafa. Ea este străbătută de râul Pinios. În Tesalia au fost descoperite așezări preistorice care erau locuite de eolieni, minyeni, beotieni
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Ipoteștii acelor timpuri erau împăduriți. Mai mult decât atât, pădure era și peste actualul teritoriu al satelor Stâncești, Cătămărăști Vale și Cătămărăști Deal. Pădure era și peste localitatea Cucorăni. Sigur că Sovromtransporturile și-au făcut datoria cu prisosință, încât din vastul teritoriu împădurit al acestor locuri au mai rămas doar câteva oaze, nici acestea de neglijat. Spre Cucorăni și dincolo de ei sunt trecute în hărțile regionale pădurile Ursachi și Budăi, Ichim și Cervicești. 4 Ibidem. 5 Arhivele Naționale, filiala Botoșani, parohia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
De pe pământ, viziunea este aceea a copilului, care, înălțând ochii spre cer, vede cum Nourii curg, raze-a lor șiruri despică imagine copleșitoare, aproape apocaliptică, în punctul mărunt al curții, de unde se uită copilul, vin, în vălmășaguri de imagini, domurile vaste ale poeticului: Luna pe cer trece [...] sfântă și clară [...],/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ [...] Streșine vechi casele-n lună ridică 12. Toate aceste imagini, la care se vor adăuga suite întregi susținând demonstrația, trimit în prim-planul raționamentului just
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
odată/ [...] în locul lui natal 34. Simplitatea dorințelor sale în legătură cu satul natal este atât de mare întrucât emerge din esențele copilăriei: satul există în conștiința copilului ca o lume, ca unica lume mult mai complex alcătuită și cu alte zări, mai vaste 35. Când e rupt de aceasta, copilul se simte frustrat: O rai al tinereți-mi, din care stau gonit !36 În fapt, poetul rezonează la sursa primordială a universalului din om; în aceasta constă puterea geniului, în a vedea lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunetul harfei, motivul îl va urmări pe Eminescu până la sfârșit, convertindu-se într-o metaforă a propriei sale existențe. [...] Conștiința orfică a poeziei eminesciene, susținută de numeroase referințe directe, de la "Epigonii" și până la "Luceafărul", implică situarea poetului în centrul unui vast sistem muzical, imagine revelată a armoniei universului și a legilor ce îl guvernează 152. Muzica sferelor se iscă în auzul fin al poetului odată cu debutul; o atestă cunoscutul poem, La mormântul lui Aron Pumnul, unde se află versurile: Colò unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
grăitoare: Alege-ți o cruce, alege-un mormânt/ Și zi: Aici doarme amorul meu sânt;// Și cântă la capu-i și cântă mereu;/ Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu!177 La maturitatea artistică, Eminescu așază sentimentul [...] morții sub o vastă cupolă simfonică. Somnul poetului, redat lui însuși, se înconjoară de străji muzicale, ca de un zid nestrăbătut în calea patimilor stinse 178. Totul culminează cu armonia cântecului celest care înfioară inima lui Dumnezeu, îmbătrânit până și el de timp, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
general, la o ședință cu activul: "procesul a fost o înscenare odioasă, iar Pătrășcanu, victima unui asasinat mișelesc." Cu acest prilej, "justițiarul" Ceaușescu a creionat portretul celui împușcat la Jilava: "Era un om de mare valoare intelectuală, un om de vastă erudiție și cultură marxist-leninistă, un remarcabil conducător de partid", care a fost ucis "prin împușcare de la spate." În acest punct, lucrurile devin neclare. Comandantul șef de atunci al penitenciarelor, Bădica, declară că "acești ofițeri (ai Securității, n.n.) l-au împușcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
1931, scriitorii ieșeni au organizat conferința "Despre prietenie", cu participarea lui Topârceanu, Sadoveanu, Demostene Botez, I.I. Mironescu, Panait Istrati, Otilia Cazimir, Gr.T. Popa, George Lesnea ș.m.a. Moto-ul conferinței l-a constituit un citat din Dimitrie Anghel: "Iașul e o vastă familie, în care toți se cunosc, se ajută și se tolerează". Închipuiți-vă, astăzi, o astfel de întrunire pe tema amiciției dintre scriitori! Așezați pe cine vreți în prezidiu, pe cine vreți în sală (în cazul onorării invitației de către confrați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de ce s-a organizat, în 1931, conferința "Despre prietenie", cu participarea lui Topârceanu, Sadoveanu, Demostene Botez, I.I. Mironescu, Panait Istrati, Otilia Cazimir, Gr. T. Popa, George Lesnea ș.a. Înțelegem mai bine și exclamația lui Dimitrie Anghel: "Iașul e ca o vastă familie în care toți se cunosc, se ajută și se tolerează." A fost odată. * M ulte dintre episoadele Războiului de la 1877 nici acum nu-s lămurite. Am încercat să propunem unele deslușiri în cartea " Noaptea asta nu câștigă nimeni" (JUNIMEA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Academia Mihăileană (între 1834-1860), precursoarea Universității "Al. Ioan Cuza". A adăpostit, apoi, internatul unui liceu și, după aceea, Pinacoteca ieșeană și sediul Filialei Academiei. Dan Bădărău o descrie astfel: "Având intrarea prin curte, prezintă pe fațada din spre stradă două vaste rotonde suprapuse, deasupra cărora se află o cupolă (...) În interior, se pot vedea urmele scării primitive, aceea acum în funcție fiind și ea destul de veche. Încolo, clădirea nu a suferit alterări importante(...) fiind privilegiată față de atâtea altele (clădiri, n.n.) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]