6,807 matches
-
A se schimbă, apare o lume complet diferită și eu voi trăi în ea. N-am cum să evit răsturnarea de situație și nu-mi rămâne decât să stau și să aștept. Cam așa ceva. — Cât o să dureze lumea aia? — O veșnicie, spuse Profesorul. — Nu înțeleg. De ce să dureze o veșnicie? Corpul uman își are limitele lui. Moare. O dată cu el, moare și creierul și atunci nu mai există conștiință. Nu așa ar fi normal? — Nu. Gândirea nu cunoaște limite impuse de timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
eu voi trăi în ea. N-am cum să evit răsturnarea de situație și nu-mi rămâne decât să stau și să aștept. Cam așa ceva. — Cât o să dureze lumea aia? — O veșnicie, spuse Profesorul. — Nu înțeleg. De ce să dureze o veșnicie? Corpul uman își are limitele lui. Moare. O dată cu el, moare și creierul și atunci nu mai există conștiință. Nu așa ar fi normal? — Nu. Gândirea nu cunoaște limite impuse de timp. Aceasta e deosebirea între logică și vis. Prin gândire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dacă ți-aș fi spus eu ceva, tot nu m-ai fi crezut, nu? Probabil că nu. Cum să cred când mi se spune, fără nici un preambul, că mi s-a implantat circuitul al treilea și că voi trăi o veșnicie! Chiar nu sunt lucruri de crezut! Am mai înotat puțin și am atins ceva tare. În primele fracțiuni de secundă m-am panicat puțin, neștiind ce să cred, dar mi-am dat imediat seama că era zidul stâncos pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu e cazul să mai rămânem. Acum îmi spui că orașul e perfect. Ascultă-mă bine! Pentru că veni vorba, vreau să subliniez că Orașul nu e perfecțiunea întruchipată. La fel cum nu există aparate care să funcționeze, în principiu, o veșnicie. Entropia e în creștere. Pe unde crezi că se evacuează? Recunosc că toți oamenii de aici - cu excepția Paznicului - își văd de ale lor și nu supără pe nimeni, nu invidiază și nu râvnesc la nimic. Trăiesc liniștiți. Dar știi de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
făcut un pipi lung, tare lung. De unde se adunase atâta? Cred că am urinat încontinuu două minute. Mi s-a părut foarte ciudat că făceam pipi pe fundalul sonor al Boleroului, dar îmi plăcea și îmi doream să dureze o veșnicie. M-am simțit apoi ca un nou-născut. M-am spălat pe mâini, m-am privit în oglinda care deforma imaginile, m-am întors la masă și mi-am băut berea. Când să-mi aprind o țigară, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ale poemului Rătăcire prin vis (1941). Alcătuit din elemente livrești și de basm, „visul” e o perindare de imagini și situații neobișnuite, până se ajunge în ținutul „nesfârșitei primăveri”, unde cei doi îndrăgostiți pot pluti „ca-ntr-o poveste albă”, „veșnicii de-a rândul”, cuprinși de o „fericire grea”. Lipsit de inventivitate, poemul rezistă întrucâtva doar printr-o versificație atent echilibrată, textualizare fluentă a unei dorințe confuze de evadare și salvare. Bobâlna (1950) și Doja (1952) sunt lungi versificări conformiste, în
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
amestecate și alese de el într-un proces ideatic năvălit tumultuos din sufletul acestuia. Ionel Spânu - un artist ce vibrează odată cu natura pe care o percepe cu ochii, sufletul și emoția îndrăgostitului de frumos și pe care o imortalizează întru veșnicie în tablourile sale. Este poetul întru culoare și forme al meleagurilor scânteiene, extaziat în fața unui apus de soare sau al încremenirii reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
să fie în viitor”. ( Boris Pasternak) ,,Viitorul și trecutul Sunt a filei două fețe, Vede-n capăt începutul Cine știe să le-nvețe.” (Mihai Eminescu) ,,O lucrare artistică care nu își are izvorul în emoție nu este artă”. (Paul Cézanne) ,,Veșnicia e fiecare din minutele care trec”. ( Nikos Kazantzakis) ,, Rostul omului creat nu e să aibă în mijlocul lumii senzații mute, emoții informe, ci să dea nume lucrurilor, adică să regăsească, în ele, stratul Cuvântului”. ( Andrei Pleșu ) ,, Arta înseamnă natura văzută prin
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
amestecate și alese de el într-un proces ideatic năvălit tumultuos din sufletul acestuia. Ionel Spânu - un artist ce vibrează odată cu natura pe care o percepe cu ochii, sufletul și emoția îndrăgostitului de frumos și pe care o imortalizează întru veșnicie în tablourile sale. Este poetul întru culoare și forme al meleagurilor scânteiene, extaziat în fața unui apus de soare sau al încremenirii reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
să fie în viitor”. ( Boris Pasternak) ,,Viitorul și trecutul Sunt a filei două fețe, Vede-n capăt începutul Cine știe să le-nvețe.” (Mihai Eminescu) ,,O lucrare artistică care nu își are izvorul în emoție nu este artă”. (Paul Cézanne) ,,Veșnicia e fiecare din minutele care trec”. ( Nikos Kazantzakis) ,, Rostul omului creat nu e să aibă în mijlocul lumii senzații mute, emoții informe, ci să dea nume lucrurilor, adică să regăsească, în ele, stratul Cuvântului”. ( Andrei Pleșu ) ,, Arta înseamnă natura văzută prin
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
Un om în noapte, București, 1965; Pe drumul fără întoarcere al iubirii, București, 1967; Tunelul, București, 1969; Teatru. Neamul Arjoca, București, 1972; Platforma magică, București, 1973; Măicuța, București, 1981; Cele trei Marii din Vale. Noi, cei din vale. Din pragul veșniciei, București, 1983; Suflete în furtună, București, 1986. Repere bibliografice: Simion Alterescu, Concepția umanistă în dramaturgia lui M. Davidoglu, VR, 1954, 12; Piru, Panorama, 453-458; Popa, Dicț. lit. (1971), 208-209; Brădățeanu, Istoria, III, 193-196; Faifer, Dramaturgia, 38-42; Mihail Davidoglu, DRI, II
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
de ceea ce se cunoaște prin conceptul de pasiune, cu praguri de durere și rezistență mai ridicate, a cărei moarte nu provoacă nici un fel de angoasă, atîta vreme cît destinul ei este reîncarnarea veșnică (desigur, trebuie avut grijă cu termenul de veșnicie, nici Pămîntul nu e veșnic, nici sistemul solar dar, În fine, la scară umană, timpul cosmic este infinit). Persistă În neo-uman o nostalgie a umanului chemarea sîngelui nu a putut fi definitiv ștearsă În decursul evoluției genetice care face ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Putem recurge la diferențele specifice ale genului locuinței. Literatura de apartament nu poate fi, evident, azi, literatură de curte și palat, sau de alcov, acestea subsumabile agorafiliei și clustrofiliei. Nici literatură de casă nu mai putem avea, de cîtă vreme veșnicia de la sat a murit. Există, apoi, În Franța, literatura cadrelor, a uzinelor, dar aceasta, mutatis mutandis, știm de la nenumărate filme românești, oscilează și ea Între aceiași poli: agorafilie și claustrofilie: colegi de șantier și iubite de acasă. Rămîne apartamentul, ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și vântul / Și-o mie de guri”) și al luminii („E-n flacără bolta senină, / Și fără-ntrerupere-acum / Se varsă tăcuta lumină, / Se varsă grăbită, se-aprinde / Pe dealuri, pe coaste, se-ntinde / Pe șesuri, pe drum”) - forme ale trecerii și veșniciei („O mare e, dar mare lină -/ Natură, în mormântul meu, / E totul cald, că e lumină!”). Baladele sunt altă direcție în care se exersează imaginația reconstructivă, cu dominantă dramatică, a poetului. Lipsindu-i însă înzestrarea romantică, puterea imaginației, timbrul patetic
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
scrie primele trei din proiectatele cinci volume ale „Tratatului de Medicină Lancereaux - Paulesco”, redactat în limba franceză și publicat la Paris. Cel de-al treilea volum l-a scris singur, întrucât în 1910, iubitul său maestru, Etienne Lancereaux, trecea în veșnicie. Este momentul când interesul pentru diabet revine puternic, odată cu redactarea, în cadrul sus-numitului Tratat, a capitolelor dedicate „funcțiilor asimilatorii” ale ficatului și pancreasului (circa 250 de pagini). Redactarea acestui volum (care a avut loc în 1911) coincide cu reluarea preocupărilor sale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
membrii comunității, și date de la începutul timpurilor până la sfârșitul lor. Astfel, definite ca lege, practicile naționale intră în inventarul mai larg al legilor divine și morale. Popor și patrie în acest înțeles - în înțelesul adică de purtătoare și chezașe ale veșniciei pământești și considerate ca unele ce, deși din lumea asta pot avea totuși existență veșnică [...]. Ce vrea iubirea de patrie și anume: să înflorească în lume veșnicul și divinul astfel ca, în mersul lor fără sfârșit, să fie tot mai
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ultimii 10-15 ani unele sate începuseră să-și schimbe înfățișarea, casele săși lărgească ferestrele, acum neghioaba interpretare și înțelegere anapoda a legilor, întorceau populația satelor îndărăt la bordeiul de lut, la ochiul de fereastră - de o palmă și lipit pentru veșnicie. Adică, totul să fie cum a mai fost - și încă mai rău, numai visteria statului să devină cuprinzătoare dar și bogată. La noi - ca la nimeni! Tot despre strângătorii de biruri și nomenclatorul acestora După cum susține Gh. Ghibănescu, ierarhie în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Lumina creștinului, martie 1932, pp. 157-159. 996 Ibidem, septembrie 1934, pp. 156-157. 997 Ibidem. 998 Institutul..., p. 4. 999 Iată ce scria preotul pal despre moarte monseniorului Gabor: "Miercuri, 19 februarie 1936, pe la orele 14.30, a trecut în lumea veșniciei. Întors la Iași la 24 dec. trecut, de la Congresul studenților catolici de la Blaj, s-a simțit indispus... Medicii chemați n-au dat de urma bolii... Analizele și radiografiile făcute nu remarcau nimic deosebit... Marți, 18 februarie, cinci medici cercetându-l
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
o ferestruică sau o găurică a vagonului se băteau 40-50 și acela care era mai tare căpăta locul. Ceilalți aținteau asupra lui cu cea mai groaznică ură câteva zeci de perechi de ochi sticloși, care, peste câteva momente, rămâneau pentru veșnicie În aceeași poziție. Moartea În cel fericit caz venea foarte ușor și se manifesta printr-o somnolență care cuprindea Încetul cu Încetul facultățile mintale și corpul rămânea nemișcat până când nenorocitul Își dădea sufletul. Însă era foarte dese cazuri când, din cauza
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
A descifra O, Veșnicie , ce știi citi! Mi-ai dezordonat visele efemere Făcând ca la viață să nu mai sper Le-ai învățat poetice minciuni Scăldate în cuvinte și amăgiri. Le-nalți la cer și le adormi Apoi la mine visând le cobori... Va
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92935]
-
nalți la cer și le adormi Apoi la mine visând le cobori... Va fi doar întunericul arzând, Lumina de la lună suspinând. Stele-n abis cântând nemărginirea Speranța viselor plutind în neștirea Vieților de mult uitate În eternitatea gândurilor neumblate. O, Veșnicie, ce știi citi! Singură m-ai lăsat în pragul tăcerii În fața eternității seci de idealuri Dispar într-o picătură inefabilă Printre orbite să des-ciferz Hieroglifele supunerii tale!
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92935]
-
lor... îi folosesc ca metafore ale inocenței și paradisului pierdut.“ Lucrarea ei preferată este The Waiting Girl. „O fotografie despre timp și eternitate. Fetița și pisica ei sunt încremenite în timp. Pentru mine, ele stau pe canapea ca și cum ar aștepta veșnicia. Modelul se numește Dorothea și este fiica unor prieteni. Am lucrat cu ea de nenumărate ori, încă de când avea numai doi ani. Are un soi de aer aristocratic de genul celui pe care îl găsești în tablourile lui Velázquez.“ O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
că efortul nostru nu a fost în zadar “. Manifestările de la cea de-a șaptea ediție a proiectului PRACTICI DE SÂNTANDREI au produs încântare în sufletele celor prezenți și parcă au întărit încă o dată zicerea lui L. Blaga “eu cred că veșnicia s-a născut la sat”. Articol preluat din Curierul sindical, nr. 20, anul III, noiembrie-decembrie 2007 (pag. 1 și 3) Găluște la mâț Se adunau câteva fete. Își făceau fiecare câte o gălușcă și le puneau pe toate, la rând
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
Dor de veșnicie Aș vrea să zbor în veșnicie În infinitul stelelor Acolo unde-i bucurie și păsărele cântă-n cor. Să mă înalț în zbor de vulture Și-apoi s-ador pe pat de stele Peste pământ aș vrea să scutur Sclipirile
A doua oară unu by Cernuşcă Lavinia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92954]
-
Dor de veșnicie Aș vrea să zbor în veșnicie În infinitul stelelor Acolo unde-i bucurie și păsărele cântă-n cor. Să mă înalț în zbor de vulture Și-apoi s-ador pe pat de stele Peste pământ aș vrea să scutur Sclipirile speranțelor rebele. Să port pe brațe
A doua oară unu by Cernuşcă Lavinia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92954]