9,098 matches
-
sq.), dar se întâmplă ca propovăduirea să fie întreruptă prin forță (Amos, 7: 10 sq.) sau de către profetul însuși când el consideră că și-a ratat misiunea (îs., 8: 16-18). Toți marii profeți sunt sincer și pasionat convinși de autenticitatea vocației lor și de urgența mesajului lor. Ei nu se îndoiesc deloc de faptul că proclamă însuși Cuvântul lui Dumnezeu, căci ei au simțit mâna lui Iahve ori spiritul său (ruah)1* punându-li-se pe creștet. Posesia divină se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
astfel Iahve, Dumnezeu Savaot, va fi cu voi precum ziceți că este! Poate că Iahve se va milostivi de cei rămași ai lui losif' (5: 14-15)24. Ca și Amos, Osea, contemporanul său mai tânăr, predică în Regatul de nord. Vocația sa și sensul mesajului său profetic par legate de vicisitudinile căsătoriei lui. Dar interpretarea 21 Vezi exemplele citate de G. Fohrer, p. 233. 22 Cf. G. Fohrer, Die symbolische Handlungen cler Propheten. 23 Cf. H. Ringgren, op. Cit., p. 271. 24
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Cântărilor, și mai ales în teologia mistică a Contra-Reformei, în mistica vaisnava, în schimb, unirea mistică între suflet și Dumnezeu este ilustrată de iubirea adulteră dintre Radha și Krishna. 118. Isaia: "o rămășiță din Israel" se va întoarce Dincolo de similitudinea vocației lor, fiecare dintre marii profeți scripturari se distinge prin modul existenței sale, prin felul în care își asumă destinul. Isaia a trăit și 1-a auzit pe Dumnezeu în Templul de la Ierusalim în 746 sau 740 î. Hr. Soția lui era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în toate casele de petrecere și în vesela cetate" vor crește spini și ciulini "căci palatul va fi pustiu, cetatea cea zgomotoasă, părăsită." (32: 9-14). 119. Făgăduința dată lui Ieremia Originar dintr-o familie de preoți, Ieremia și-a asumat vocația în ~ 626 și a practicat-o, cu întreruperi, timp de patru decenii, într-un pasaj celebru, el relatează împrejurările alegerii sale (1: l sq.). Șovăind înaintea grelei sarcini, el invocă vârsta sa fragedă: "Eu nu știu să vorbesc pentru că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu trebuie căutate în Albatros, ci, eventual, în alte publicații spre care tinerii se orientează după dispariția revistei. Și Petru Poantă, în portretul pe care i-l realizează poetului, prezentându-l în ipostaza de veșnic inovator, amintește revista Albatros: Această vocație a începutului îi împinge existența într-un mit literar, acela al tinereții perpetue, care aureolează, deopotrivă, omul și opera. Albatros a apărut doar în șapte numere, în 1941. Ea ilustra o stare a spiritului liberal, "agresiv", a unei fracțiuni din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
publicațiile prin care albatrosiștii își vor face cunoscute opiniile după suspendarea revistei din 1941, așa cum afirmă Lucian Valea. Pusă "sub semnul aceleiași insurgențe" revista Albatros este menționată și în articolul dedicat lui Geo Dumitrescu din Scriitori români, reflectând și ea vocația "contestatară, demistificatoare dar nu întru totul distructivă"68 a acestei generații. De remarcat și că, în 1968, I. Hangiu, în Presa literară românească. Articole-program de ziare și reviste (1789-1948)69, amintea doar de existența unui Cadran (Literar-artistic-social) - cu o apariție
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în numărul 8 al revistei, cel neapărut. Primul pamflet, apropiindu-se ca stil de violența celor argheziene, schițează portretul "naționalistului" păstrând și în titlu ghilimelele acestea care par a-l enerva cumplit pe "d. D.", cel care și-a descoperit vocația de luptător, în copilărie, "încă de când traversa gârla natală". E, în fond, un portret al publicistului și scriitorului de dreapta care s-a autosugestionat că este de datoria lui să lupte împotriva prezenței evreilor în cultură, contra literaturii pornografice... Jocul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
noiembrie 1911) și reluată, cu dedicația „Memoriei lui Ștefan Petică”, în „Freamătul” ( 2, nr. 3, 1912), aci alături de alte texte comemorative, adunate de G. Tutoveanu, care s-a ocupat 54 Constantin Călin „materialmente” de realizarea sărbătorii. Tînăr, Bacovia avea deci vocația prieteniei și disponibilitatea de a omagia. El se izolează, se răcește și pierde legăturile cu cei din generația sa, inclusiv cu celălalt admirator al lui Petică, Gr. Tabacaru, la sfîrșitul deceniului al treilea și începutul celui următor, cînd, după căsătoria
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
faptul că el însuși se autodefinește „călugăr”, în sensul că și-a păstrat credința în oameni. (Cf. Pentru a fi iubit pămîntul..., Ediție îngrijită de Al. Oprea, Ed. Tineretului, 1969, p. 170) Figurat vorbind, orice intelectual care se dedică integral vocației sale e un „călugăr”. ,,Ce întunecime!...” 1. Opere, p. 469. 2. Ibidem, p. 470. 3. în ,,Revista vremii”, nr. 12, 9 aprilie 1922, p. 3 și 13, 23 aprilie 1922, p. 3. 4. Agatha Grigorescu-Bacovia, Bacovia. Poezie sau Destin, ediția
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cei care au abandonat poezia pentru a se face „oameni de treabă”, nu lasă nicicum să se înțeleagă că a fi poet e mai important și mai bine. Căci, cu toate satisfacțiile, unele peste închipuire, încrederea sa în propria-i vocație poetică nu e niciodată atît de puternică încît să nu regrete, într-o formă reținută, caracteristică, neputința de a se fi realizat în alt plan. „Eu - mărturisește - am încercat să fac ceva avocatură, dar nu s-a prins”. Ipoteza că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
imediată. Poet, prozator, dramaturg, critic și istoric literar, el a început deja să simtă rigorile „cercului barbar și fără sentiment”, „humorul” guvernanților, umilința de a umbla cu pantahuza. în Bacovia e, însă, și calea de a depăși aceste dureri: respectul vocației. „Poet, și solitar...” II Vineri 19 decembrie 1986, la Europa liberă, Ștefan Baciu, poetul din Brașov ajuns profesor în Honolulu, unde scoate revista plurilingvă ,,Mele”, pe care o trimitea și „Ateneului” , a vorbit despre Bacovia. A povestit că l-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
devenit o amenințare la adresa securității Americii 190. De asemenea, în 2000, Condoleezza Rice, la acea vreme profesor de științe politice la Universitatea Stanford, consilier politic al candidatului republican la președinția SUA, George W. Bush, susținea că tratatul ABM avea ca vocație împiedicarea dezvoltării unor apărări antirachetă naționale în contextul militar al Războiului Rece. În contextul în care, amenințările s-au schimbat, imediate fiind considerate cele din partea Irakului și a Coreei de Nord, Washingtonul ar trebui să îi facă să înțeleagă pe
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
arsenalului nuclear american și viceversa un fapt care nu mai trebuie să fie consacrat printr-un tratat vechi de 30 de ani, vestigiu al unei relații profund conflictuale între SUA și Uniunea Sovietică. Dat fiind că tratatul ABM avea ca vocație împiedicarea dezvoltării unor apărări antirachetă naționale în contextul militar al războiului rece, iar, acest context s-a schimbat, amenințările 'imediate' venind din partea Irakului și Coreei de Nord, Washingtonul ar trebui să îi facă să înțeleagă pe ruși că este preferabil
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
timp, de la substanțialitate la fluiditate, de la seria tradiție, pământ, cetate, castel, nobilime, absolutism monarhic, renta funciară, proprietate imobiliară la seria mare, monarhie parlamentară, oraș, burghezie, comerț, bani, proprietate mobilă [v.Patapievici, p.154]. Orașul este un spațiu care are ca vocație distribuirea și transferul de sensuri și de valori grație unui schimb continuu. Individul, societatea și istoria, poli corelativi, formează în ciclurile lui Balzac și Zola un sistem determinist. La fel ca Baudelaire și Flaubert, Zola își propune să studieze epoca
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o mondenă inteligență și independentă, rafinată și senzuala. În majoritatea romanelor, femeia pariziana este etichetata drept o seducătoare cu vocație malefica, stăpânita de dorința de distracții și înnoiri, instigând la fapte și provocând scandaluri: "Să coquetterie, dont elle jouait ouvertement comme d'un éventail, qu'elle déployait ou repliait à la face de tous, suivant leș hommes qui lui plaisaient
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
însă și cetățeana 25. Dezbaterile cu ocazia sărbătoririi Bicentenarului Revoluției, în 1989, au scos la iveală răspunsuri nuanțate cu privire la rolul femeilor 26. Analizate în complexitatea lor, ies la suprafață cauzele disensiunilor. Femeile sunt pentru revoluționari ființe greu de intuit, cu vocația discreției, a secretului, a țesăturii de intrigi, "agenți ai trecutului". După Revoluția franceză, prezența femeilor devine mai ștearsă, predominant devine imaginarul eroic, în care femeile nu mai ocupă nici un loc, consemnează Mona Ozouf [1999a, p.66]. Că după orice metamorfoza
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
determina înțelegerea estetică a lumii moderne. 2.1.2. Comedia urbană și Pariziana-spectacol Din timpurile antice, orașul își oferea spațiile, deseori spontan, anumitor moduri de spectacole: carnavaluri, iarmaroace, reprezentări publice etc. Această animație corespunde spiritului orașului, singularității sale, conferindu-i vocația de loc de sărbătoare. Se înțelege de la M.Bahtin [1970, p.176] că reprezentarea romanesca a orașului accentuează aspectul carnavalesc al formei narative. Lume de aparente și artificii, domeniu al simulacrului, orașul apare ca simbol al teatrului 175. Parisul este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
joacă zilnic la Paris. În ansamblul Franței, festivitățile joacă un rol important în viața cotidiană și, în special, in viata de noapte a parizienilor. Pe parcursul secolului al XIX-lea Parisul se transformă în spectacol permanent al modernității 176. El are vocația revoluțiilor permanente (1789, 1830, 1848, 1871), dar și a contrarevoluțiilor, loviturilor de stat și a perioadelor de restaurație succesive, pe care le transformă într-un teatru al istoriei. Punerea în scenă a Parisului secolului al XIX-lea și reprezentarea lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
decide cui și când să-i acorde atenție și prioritate, conduce jocul și acordă, atunci când vrea ea, favorurile, adoratorul neputând să primească decât ceea ce este dispusă ea să ofere. Pariziana este modelul femeii prinse într-un joc captivant. Aventură este vocația Parizienei, marcându-i existența. Prin esență specifică și prin farmecul ei, aventură este o formă a trăirii frenetice și o deschidere spre necunoscut. Ea se caracterizează printr-o anumită tensiune a sentimentului de viață și, uneori, printr-un risc maxim
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de copii. Unul dintre aspectele cele mai complexe este acela al recomandărilor privind creșterea capacităților parentale, mulți părinți manifestând reticență la a introduce schimbări în modul în care relaționează cu copilul și la a accepta intervenții ale profesioniștilor. Prin chiar vocația sa, preotul poate găsi cel mai potrivit mod de a comunica cu părinții, dovedind înțelegere pentru situația fiecărei familii în parte și adaptându-și mesajul astfel, încât acesta să fie accesibil fiecărei persoane căreia i se adresează" (Rolul preoților în
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
de acest aspect, pentru cei ce se angajează într-o instituție care se ocupă de protecție socială, mai precis de protecția copilului, motivația pentru muncă trebuie mai întâi de toate să fie intrinsecă. Am merge chiar mai departe, arătând că vocația pentru o asemenea orientare trebuie să fie primul impuls. Figura 9. Ierarhia trebuințelor a lui Maslow 2. Planul de dezvoltare personală a carierei Principalul obiectiv al instituției DGASPC CS este să facă cunoscute drepturile copilului și să vegheze la respectarea
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
complexe a existenței omului în societate și în contextul internațional, în lumina credinței și a tradiției Bisericii. Scopul ei principal e de a interpreta astfel de realități, examinându-le conformitatea sau dezacordul cu liniile învățăturii Evangheliei despre om și despre vocația sa în același timp pământească și transcendentă, pentru a orienta comportamentul creștin. Ea nu aparține, așadar, câmpului ideologiei, ci celui al teologiei, și în special al teologiei morale. Învățătura și răspândirea doctrinei sociale fac parte din misiunea evanghelizării creștine. Și
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
special al teologiei morale. Învățătura și răspândirea doctrinei sociale fac parte din misiunea evanghelizării creștine. Și, dat fiind că este vorba de o învățătură menită să călăuzească conduita unor persoane, din ea derivă în consecință "angajamentul pentru dreptate", potrivit rolului, vocației și condițiilor fiecăruia" (Donati, 2002, pp. 320-321). În Biserica Ortodoxă, nu au avut loc mari "reforme" de natură doctrinară, așa cum s-a întâmplat în Biserica Romano-catolică, mai ales la cele două Concilii Vaticane (cel din 1870 și 1960-1965). Pentru Biserica
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
științelor socio-umane, a atras după sine un "regres" în privința influenței teologice asupra lumii. Din punctul de vedere al asistenței sociale, Biserica a pierdut prin laicizarea statelor din apusul Europei. "Industrializarea din secolul al XIX-lea a sporit numărul dezrădăcinărilor și vocațiilor ideologice. Conform analizelor noastre, este normal ca Statele Unite, unde a fost adoptată prima direcție, să fi fost mai puțin cucerite de acest fenomen, ca și, în general, țările protestante. Decreștinarea a fost aici mai redusă decât în țările catolice. Pot
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
un simplu consilier, ci trebuie să cunoască și legea/legile (am putea spune pachetul legislativ) emise cu privire la protecția copilului. În acest domeniu, cunoștințele asistentului social trebuie să fie mult mai vaste, pentru că el trebuie să aibă inițiativă, trebuie să dovedească vocație pentru o asemenea profesie. Deși în științele socio-umane se vorbește mai puțin de persoane charismatice, totuși, în asistența socială, implicarea în această profesie trebuie să fie una cu totul dăruită. În citatul de mai jos am așezat câteva din valorile
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]