67,138 matches
-
Preaînalt”. Este soluția adoptată peste tot de traducerea ASM a Coranului și de celelalte traduceri românești pentru al-Muta‘"l. Aceeași idee este redata metaforic în Biblie de expresiile ’Pl haššamayim (Gen 24,7), „Dumnezeul cerului”, ho basileùs to¤ ourano¤, „Împăratul cerului” (3.1.6.4.), sau de ho patgr ho ouránios, „Tatăl ceresc” (3.2.1.5.1.). 4.1.9. șal-ț‘A:m (2.1.5.5.), șal-țKabr (2.1.5.6.) și G":Äl (3.1.6
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
traduce cu „Domnul”, sau „Stăpânul”. Totuși, între numele coranice și cele biblice există o deosebire: niciodată Coranul nu-l numește pe Dumnezeu „Domnul” al-Rabb, ci fie Rabb al-‘"lamn („Stăpânul lumilor/veacurilor”), fie Rabb al-samaw"t wa al-arð309 („Domnul cerurilor și al pământului”), Rabb al-mašriq wa-l-maghrib („Stăpânul răsăritului și al apusului”) sau Rabb al-‘arš al-karm („Domnul Tronului Preacinstit”), ori Rabb al-n"s („Stăpânul oamenilor”). Asemenea lui ’A:Än"y, apare și cu pronume sufix. 4.2.8
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
atare în Coran, ci sub formă de verb la imperfect, persoana a III-a singular (yabq"). Ideea existenței neschimbătoare a lui Dumnezeu, a dăinuirii lui infinite este exprimată și în Biblie, de pildă în Psalmul 102/101,27: „Ele (i.e. cerurile și pământul) vor pieri, dar Tu rămâi și toate că un veșmânt se învechesc și ca pe o haină ce o schimbi le vei schimba; dar Tu același ești și anii tăi nu se sfârșesc.” (t.n.) Și aici este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de Dumnezeu nu are unde și cum să facă acest lucru, căci Dumnezeu îl întâmpină pretutindeni, în spațiu și în timp: Unde să mă duc de la duhul tău/și de la fața ta, unde să fug? De mă voi șui la cer, acolo ești/și de mă voi coborî la iad, esti și acolo. De voi lua aripile zorilor și mă voi așeza la marginile mării, și acolo mâna ta mă va călăuzi/și mă va ține dreapta ta. De voi spune
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
corespondent biblic. E drept că se vorbește de o „Carte a popoarelor” (Ps 87/86, 5-6), de o „Carte a vietii” (Ps 69/68, 29), în care Dumnezeu i-a scris pe cei meniți să trăiască pe pământ sau în ceruri (cf. Dan 12, 1; Lc 10, 20), si mai ales de niște cărți care vor fi aduse și deschise la Judecata de Apoi (Dan 7, 10; Ap 20, 12). Nu e vorba însă de o contabilitate a faptelor bune sau
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
an YHWH Moš‘ek we Go’alek ’ A>r Ya‘aqÄ>: „Eu, YHWH, sunt Mântuitorul tău și Răscumpărătorul tău, Cel puternic al lui Iacob.” (Is 49, 26b) - YHWH, Bore’ haššamayim, Hó’ ha-’Elohm, Yoțer ha’"reț we-Osah: „YHWH, Creatorul cerurilor, El, Dumnezeu, Plăsmuitorul pământului și Făcătorul lui.” (Is 45, 18) - YHWH ‘ElyÄn Nor"’, Melek G":Äl ‘al kol h"’"reț: „YHWH este preaînalt și înfricoșător, Împărat mare peste tot pământul.” (Ps 47, 3) - EgÀ eimi hQ hodòs kaì hQ aletheia
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al Qe:Äš Yiœer"’Ql we ’et-YHWH lo’ :"r"šó. „Nu s-au întors spre Sfanțul lui Israel/și pe YHWH nu l-au căutat.” (Is 31, 1) - wa-yare‘em baššamayim YHWH we-‘Elyon yitten kolÄ. „Și a tunat din ceruri YHWH Cel Preaînalt a dat glas.” (Ps 18, 14) - ‚annón YHWH we țaddq we’lohQynó mer"ƒem. „Îndurător și drept e YHWH, Dumnezeul nostru este milostiv.” (Ps 116, 5) Cele două procedee au un efect similar: conferă muzicalitate textului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu" răspunde Jakab Sándor. "Numai să nu uiți că eu ți-am spus asta primul. Așa a fost"9. Natural, în rândul românilor domina amărăciunea, dezamăgirea și furia: Nația română este sfâșiată de vecini dușmănoși. Este o nedreptate strigătoare la cer, o crimă împotriva umanității și civilizației; ne-am fi așteptat ca, la vestea acestei barbarii, toată lumea să se revolte, toată lumea să ne ajute să salvăm existența nației sau măcar cineva să se sensibilizeze la vederea tuturor nenorocirilor care ne-au
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
ideală a locului. În schimb, pictorii sunt atrași de exotismul localnicilor, fie ei turci, tătari, bulgari, greci sau români. Acareturile au arhitecturi aproximative și tocmai de aceea au plasticitate și sunt sugestive în expresie artistică. Geamiile străpung cu turla minaretului cerul iar alte clădiri de cult, de asemenea. Pietrele funerare risipite prin cimitire atrag și ele interesul artiștilor. Capetele de expresie, îndeosebi cele de turci și tătari, frumoasele locului în costumația lor orientală devin odaliscele desprinse dintr-un halucinant harem. Orientalismul
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
Alteori, privirea se scurge printre arcurile gotice ale unor portaluri monumentale și sfîrșește pe fațada unei biserici ortodoxe. Ascensionalul ocolește peste dalele de piatră tocită de pasul omului, dar și de imaginare furtuni, și sfîrșește în imensitatea de azur a cerului. Structura compozițională are măreția unei închinăciuni. Înscrisă în ceea ce putem numi cu îndreptățire școala ieșeană de acuarelă, unde au strălucit Max Arnold, Constantin Radinschi, Adrian Podoleanu, Eugen Mircea, Minodora Bâzgă, Mihai Zaiț și încă mulți alții, Viorica Toporaș își conturează
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
un suflet cald și nobil, melodios, un suflet strălucit, chiar strălucitor, în dinamica unui joc fluid al sensibilității, respiră calm si liber, volubil, degajat. Timpul își aplică evident amprenta sa morală asupra elementelor firii. Apa are statura ei impuntoare, mobilitate, cerul masivitate, monumentalitate. În cucernic dialog cu țărmul, de fapt nestingherit colocviu între pământ și cer, la înălțimi morale adânc umane toate se definesc substanțial, profund. În același timp casele, între luxuriante ochiuri de apă, și o amplă vegetație ilustrează tainic
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
fluid al sensibilității, respiră calm si liber, volubil, degajat. Timpul își aplică evident amprenta sa morală asupra elementelor firii. Apa are statura ei impuntoare, mobilitate, cerul masivitate, monumentalitate. În cucernic dialog cu țărmul, de fapt nestingherit colocviu între pământ și cer, la înălțimi morale adânc umane toate se definesc substanțial, profund. În același timp casele, între luxuriante ochiuri de apă, și o amplă vegetație ilustrează tainic prezența omului. O inaltă, discretă umanitate, un cald climat afectiv, în culori de o rară
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
lățime - adâncime, spre a-l transpune pe o suprafață“ întru aducerea prin vizual a invizibilului. Adică a inefabilului. A farmecului estetic. VIORICA TOPORAȘ te face să simți ceea ce Jean Grenier numea, ca fiind propriu Mediteranei, “un fel de amestec de cer, de pământ și de apă, variabil pentru fiecare și alcătuind climatul nostru”, (...) “o lumină care face ca lumea să pară străvezie“. Ea își notează tonalitățile știind că un astfel de peisaj “trebuie să-l începi întotdeauna neutru“, pentru ca abia apoi
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
Cuprinsul și Necuprinsul. Considerația și aderarea la gândirea daoistă care pune accentul pe noțiunea vidului invită la înțelegerea acuarelei ca un spațiu-limită a Vidului primordial, din care toate își au începutul. Tragerea primei trăsături este un act de despărțire a Cerului de Pământ, apoi călătoria pensulei în memoria sa afectivă se termină cu încheierea tabolului ca treapta supremă a unei desfășurări prin care toate se reîntorc în Golul începuturilor. Să considerăm meritorie această invitație către necuprinsul albastrului dintre Cer și Pământ
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
despărțire a Cerului de Pământ, apoi călătoria pensulei în memoria sa afectivă se termină cu încheierea tabolului ca treapta supremă a unei desfășurări prin care toate se reîntorc în Golul începuturilor. Să considerăm meritorie această invitație către necuprinsul albastrului dintre Cer și Pământ, care cheamă spre mirajul nedefinitului (Marină). Artista redevine obsesiv la aurul țărmului îmbrățișat de verdele albastru al tainelor mării, din neputința desprinderii totale de ceea ce este pământesc în noi (Plaja Corsica). Și dacă se întoarce mereu la țărm
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
exprimare pe care le strunește în spațiul artei. Temele artistice ce figurează atmosfera Iașilor de ieri și de azi privesc în anotimpuri, ipostazele simbolice ale peisajului. Copaci, case și drumuri, coline, parcuri părăsite, sunt doar sugestii perspectivale desfășurate pe un cer vibrant cromatic, deopotrivă de calm, deopotrivă de insinuant sau vorace. Volumele, hotarnice linii ori tușe comunică în câmpul pictural, se topesc în game calde sau reci de griuri colorate, tonalitățile dominante fiind determinate de anotimp. Sintetizarea treptată a formelor, „potolirea
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
Iernile ei cu sclipiri de albastru sideral au o răceală nobilă, albul râvnind frumosul absolut prin candoare, după cum nudurile ei sub torida lene copleșitoare sunt un spectacol al uitării de sine în nemărginirea zărilor: omul raportat la nemărginirea apei și cerului, refuzând spațiul limitat, suspendat în necuprins. Îmbrăcându-și fantezia interioară cu elemente de precizie exterioară, Viorica Toporaș păstrează în toate lucrările un văl diafan de ușoară visare îmblânzind truculența retoricii plastice și înfrumusețând cu un aer hieratic, de unicat, chiar
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
fum... spuse un nor’’ (,,Fata - de Fum”). Linia de dialog și de pauză marchează începutul vorbirii directe a fiecărui interlocutor, respectiv pauza dintre propoziții sau fraze, delimitarea cuvintelor și construcțiilor incidentale sau apozițiile explicative, lipsa predicatului sau a verbului copulativ. (Cerul - albastru, norii - cenușii). Linia de pauză se mai folosește și pentru a nota uneori o intonație deosebită, sugerând atitudinea afectivă a vorbitorului. Parantezele sunt de trei feluri: *drepte - care se folosesc cu scopul de a închide un adaos făcut de
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
ac?„. Mai târziu, în lecția,,Tata “, elevii întâlnesc o nouă situație de folosire a virgulei : se scrie virgula între părți de propoziție de același fel, când nu sunt legate prin și ori sau. În propoziția ,, El are o mare, un cer, un soare, un vapor “, elevii învață faptul că virgula se scrie între cuvintele unei enumerări. În clasa a II-a, se reiau și se îmbogățesc cunoștințele despre folosirea virgulei. Pentru consolidarea regulii de folosire a virgulei, se pot face numeroase
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
mării de către ramele corăbiilor. Pentru el, soarele și luna plutesc ca niște frunze Între pământ și bolta cerească, unde sunt fixate stelele (P.-M. Schuhl, 1949, p. 170). Originalitatea milesienilor pare a veni din alegerea imaginilor prin care ei reprezentau cerul și astrele; aceste imagini nu au păstrat nimic din fantasticul miturilor; ele sunt Împrumutate fie din artă, fie din observarea directă: În toate analogiile care constituie știința lor (cu o mare precizie imaginativă, care nu admite, precum mitul, niciun arrière
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
scoate răul, Îl aduce În mijlocul Încăperii și, fără să Își Întrerupă blestemele, Îl alungă, Îl scuipă din gură, Îl lovește cu piciorul, Îl alungă cu mâna, suflând peste el. Aici Începe călătoria extatică a șamanului, care trebuie să Însoțească În cer sufletul animalului sacrificat. Afară, lângă iurtă, sunt Înfipți trei copaci fără crengi: cel din mijloc este un mesteacăn, În care se pune un alcion mort. La răsărit de mesteacăn se așază un țăruș cu un craniu de cal Înfipt În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un țăruș cu un craniu de cal Înfipt În el. Cei trei copaci sunt legați Între ei cu o frânghie subțire, din păr de cal. Șamanul Începe să facă mișcări care imită zborul păsărilor. Încetul cu Încetul se Înalță la cer. Drumul are nouă opriri, de fiecare dată șamanul făcând ofrande spiritului local. La Întoarcerea din călătoria extatică, șamanul cere să fie purificat cu foc (cărbuni aprinși) pe o parte a trupului (M. Eliade, 1997, p. 220). O trăsătură specifică a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să facă nimic singuri). Pe parcursul inițierii, ei trec prin trepte succesive de suferință, depășindu-și condiția fragilă inițială - triumful lor asupra durerii este un triumf asupra limitelor și vicisitudinilor vieții. Punctul suprem al ritului marchează suspendarea lor Între pământ și cer, viață și moarte, oameni și zei. Căderea este sinonimă cu moartea, revenirea din leșin cu renașterea și cu dobândirea unui nou statut social. Cursa solitară (În antiteză cu suspendarea controlată de bărbații satului) trebuie să confirme această schimbare: inițiații Își
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau sunt răniți aici sute de oameni. Nu frica de moarte le chinuie sufletul credincioșilor, ci spaima de a rămâne În cercul vicios al nașterilor și morților. Motivul principal care Îndeamnă la pelerinajele către aceste locuri sfinte mai apropiate de ceruri ține fie de un interes personal - obținerea unui cer (svarga) -, fie de o finalitate suprapersonală - obținerea eliberării definitive (moksa). (M. Hulin, L. Kapani, 1996, p. 379) Prin aceste caracteristici, pelerinajul pare a urma schema riturilor de trecere: el construiește un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de moarte le chinuie sufletul credincioșilor, ci spaima de a rămâne În cercul vicios al nașterilor și morților. Motivul principal care Îndeamnă la pelerinajele către aceste locuri sfinte mai apropiate de ceruri ține fie de un interes personal - obținerea unui cer (svarga) -, fie de o finalitate suprapersonală - obținerea eliberării definitive (moksa). (M. Hulin, L. Kapani, 1996, p. 379) Prin aceste caracteristici, pelerinajul pare a urma schema riturilor de trecere: el construiește un cadru simbolic și generează o experiență rituală care consacră
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]