67,138 matches
-
aduce omagii regelui. Înconjurat numai de susținători fideli, regele scuipă leacuri sacre spre est și vest pentru a distruge vechea epocă și a anunța Începerea unui nou ciclu și este lăudat cu formule sacre precum „Leul”, „Taurul nostru”, „Ființă a cerului” sau „Marele munte”. Acest ciclu de laude-condamnare-laude este performat până În zori. Peste două săptămâni, pe lună plină, are loc „Marele Ncwala”. Acesta cuprinde aceleași secvențe, dar pe o scară mai amplă, cu participarea largă a supușilor. Ei aduc laude regelui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Etapele creației - cosmogonie, teogonie, creația ființelor vii - sunt diferit prezentate. După teologia solară de la Heliopolis, oraș situat În vârful Deltei, zeul Ra-Atum-Khepri a creat un prim cuplu divin, Șu (Atmosfera) și Tefnut, părinții zeului Geb (Pământul) și ai zeiței Nut (Cerul). Demiurgul a efectuat creația masturbându-se sau scuipând. Expresile sunt naiv grosolane, dar sensul este clar: divinitățile se nasc din substanța Însăși a zeului suprem (M. Eliade, 1981, pp. 91-92). Mitul central al lui Indra, de altfel, cel mai important mit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să creeze lumea (Aye), ea Încredință această importantă misiune lui Oduduva. Îi dădu astfel trimisului său o maramă În care se afla țărână sau nisip (erupke) și un cocoș. Pe atunci totul era acoperit cu apă. Coborât cu piroga din cer, Oduduva doar desfăcu marama și-i vărsă conținutul. Puse apoi cocoșul deasupra și acesta scurmă. Împrăștiind țărâna În toate direcțiile, făcând astfel să apară pământul locuibil.” (I.-P. Laleye, 1996, pp. 614-618) Mitul Dogon. „Amma este numele de care etnia
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este făptuită de două figuri divine, aflate În relații, dacă nu de adversitate, cel puțin de concurență, poate fi ilustrat de un mit cosmogonic chinez și de legendele cosmogonice specifice folclorului românesc: Potrivit legendei, În acele vremuri când pământul și cerul erau un singur tot, Universul părea un haos compact, care prin forma sa amintea de un ou de găină. În el și-a făcut gestația primul nostru străbun, Pangu. În acest răstimp, răsuflând din greu, el a adormit În acel
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bezna și haosul din fața sa. Răsună un bubuit asurzitor, ca și cum s-ar fi prăbușit munții și s-ar fi despicat pământul și deodată uriașul ou se sparse. Tot ce era ușor și pur a urcat deodată În sus, dând naștere cerului, iar ceea ce era greu și tulbure s-a lăsat În jos, zămislind pământul (K. Yuan, 1987, p. 48). Ca și În miturile indiene sau iraniene evocate de Mircea Eliade, divinitatea este consubstanțială cu universul creat. Altfel spus, formele esențiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
devin astrele zilei și nopții, sângele dă naștere fluviilor, iar sudoarea ploilor, șira spinării se transformă În munții uriași etc. Sacralitatea cosmosului derivă din sacralitatea Demiurgului: viața sa se transferă universului, iar acesta reproduce vitalitatea ființei originare. După ce a despărțit cerul și pământul, Pangu, temându-se că ele se vor uni din nou, s-a proptit cu picioarele pe pământ și, Înălțându-și capul, a sprijinit cu el cerul. Astfel a stat el Între cer și pământ preschimbându-se odată cu ele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se transferă universului, iar acesta reproduce vitalitatea ființei originare. După ce a despărțit cerul și pământul, Pangu, temându-se că ele se vor uni din nou, s-a proptit cu picioarele pe pământ și, Înălțându-și capul, a sprijinit cu el cerul. Astfel a stat el Între cer și pământ preschimbându-se odată cu ele. În fiecare zi, cerul urca mai sus cu un zhang, pământul se Îngroșa cu câte un zhang, iar Pangu creștea și el cu câte un zhang. Astfel au
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vitalitatea ființei originare. După ce a despărțit cerul și pământul, Pangu, temându-se că ele se vor uni din nou, s-a proptit cu picioarele pe pământ și, Înălțându-și capul, a sprijinit cu el cerul. Astfel a stat el Între cer și pământ preschimbându-se odată cu ele. În fiecare zi, cerul urca mai sus cu un zhang, pământul se Îngroșa cu câte un zhang, iar Pangu creștea și el cu câte un zhang. Astfel au trecut optsprezece mii de ani, până când
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
temându-se că ele se vor uni din nou, s-a proptit cu picioarele pe pământ și, Înălțându-și capul, a sprijinit cu el cerul. Astfel a stat el Între cer și pământ preschimbându-se odată cu ele. În fiecare zi, cerul urca mai sus cu un zhang, pământul se Îngroșa cu câte un zhang, iar Pangu creștea și el cu câte un zhang. Astfel au trecut optsprezece mii de ani, până când cerul s-a Înălțat foarte sus, pământul s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și pământ preschimbându-se odată cu ele. În fiecare zi, cerul urca mai sus cu un zhang, pământul se Îngroșa cu câte un zhang, iar Pangu creștea și el cu câte un zhang. Astfel au trecut optsprezece mii de ani, până când cerul s-a Înălțat foarte sus, pământul s-a lăsat foarte jos, iar trupul lui Pangu a crescut ajungând de o extraordinară lungime ș...ț Așa a stat el de unul singur, susținând cerul și proptindu-se de pământ și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au trecut optsprezece mii de ani, până când cerul s-a Înălțat foarte sus, pământul s-a lăsat foarte jos, iar trupul lui Pangu a crescut ajungând de o extraordinară lungime ș...ț Așa a stat el de unul singur, susținând cerul și proptindu-se de pământ și nu a observat, În această trudă, cum s-au scurs epoci Întregi. Mai târziu, când cerul și pământul au devenit destul de solide pentru ca Pangu să nu se mai teamă că se vor uni din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Pangu a crescut ajungând de o extraordinară lungime ș...ț Așa a stat el de unul singur, susținând cerul și proptindu-se de pământ și nu a observat, În această trudă, cum s-au scurs epoci Întregi. Mai târziu, când cerul și pământul au devenit destul de solide pentru ca Pangu să nu se mai teamă că se vor uni din nou, el a simțit nevoia de odihnă, iar În cele din urmă, aidoma tuturor oamenilor, s-a prăbușit și s-a stins
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Eliade, 1995); c) ariciului: acesta Îl ajută pe Dumnezeu, dar face o greșeală care schimbă „proiectul” cosmogonic inițial. În alte cazuri Însă, el corecteză greșelile cosmogonice ale divinității: Voind Dumnezeu să facă pământul, a Început Întâi să-l urzească sub cer, ca să fie deopotrivă de mari amândouă. Pentru aceasta și-a luat ajutor pe ariciu. Dându-i un ghem de ață, l-a trimis să-l depene sau să-l desfășoare pe sub poalele cerului. Ariciul, socotind În mintea lui, că mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a Început Întâi să-l urzească sub cer, ca să fie deopotrivă de mari amândouă. Pentru aceasta și-a luat ajutor pe ariciu. Dându-i un ghem de ață, l-a trimis să-l depene sau să-l desfășoare pe sub poalele cerului. Ariciul, socotind În mintea lui, că mai bine ar fi dacă ar fi pământ mai mult, a urzit o câtime mai mare decât i se poruncise (T. Pamfile, 1913, p. 22). Ariciul era voinic cu barbă mare când urzea Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și cu cei anorganici, cu rol metabolic foarte important.Esterii glicerolului cu acizii grași se numesc gliceride sau acilgliceroli: Prin oxidarea menajată a glicerolului se formează cele două triozealdehida glicerică și dihidroxiacetona: Alcoolii aciclici monohidroxilici fără azot intră în compoziția cerurilor (ceride) și corespund adesea acizilor grași superiori respectivi: -Alcoolul cetilic corespunde acidului palmitic (C16) -Alcoolul stearilic corespunde acidului stearic (C18) -Alcoolul cerilic corespunde acidului cerotic(C26). -Alcoolul miricilic corespunde acidului melisic (C3O). 3.2.2.2. Alcooli cu azot (aminoalcooli
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
face dificilă separarea acestora. Cele mai cunoscute steride sunt cele din lapte, ouă, sânge, bacterii, semințe de ceriale. Steridele se mai găsesc în compoziția ceridelor animale ( de ex. în lanolină). 3.3.3. Ceride Ceridele sunt lipide simple, componente ale cerurilor, care din punct de vedere chimic sunt esteri ai acizilor grași superiori cu alcooli monohidroxilici superiori. Atât acidul gras cât și alcoolul posedă catene lungi de atomi de carbon (C > 14). Ceridele se găsesc în amestecuri cu diferiți esteri, cu
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
a lui P.-P., adunată postum, în 1896, este aceea a unui melancolic timid și însingurat, pierdut în reverii sau urzind sfioase gânduri de dragoste. Poetul e un afectuos, de o duioșie aproape feminină. Peisajul cernit al amurgului, toamna, cu cerul plumburiu străbătut de umbrele sinistre ale corbilor, îi declanșează acestui senzitiv o stare apăsătoare de urât, de spleen (ca în poezia simbolistă) și o melancolie tulburată, vag, de presentimentul morții. Prin atmosfera deprimantă provocată de spectacolul naturii în destrămare, Amurg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
o eternă vară, când dogoarea ei blândă, adormitoare topește ierburile și vietățile laolaltă, dăruindu-le o pace universală, bucolică, anonimizantă. E practicat în Pașii profetului un lirism extatic, de identificare cu sevele solului, cu holdele aplecate sub greutatea holdelor, cu cerul sclipitor, însorit, totul amintind vibrația copleșitoare a pânzelor lui Van Gogh. Lumea e percepută de la nivelul rădăcinii vegetale, reconstituită prin mănunchiuri de senzații primare, căldură, umezeală, atingeri moi. Panismul blagian, variantă originală a regresiunii geologice expresioniste, convertește nostalgia existenței nediferențiate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
ecouri spirituale creștine într-o dramă religioasă dacică: Dumnezeu trebuie să-și sacrifice cuvântul (aici pe profetul său), spre a se revela oamenilor. Tot un „eres”, „Isus pământul”, credința populară străveche, potrivit căreia nu a avut loc o înălțare la cer a Mântuitorului, ci din dragoste pentru umanitate El a rămas în mijlocul ei, fiind chiar solul pe care lumea calcă, alcătuiește miezul celei mai solide piese a lui Blaga, Tulburarea apelor, unde luteranismul exercită o energică operă misionară asupra valahilor transilvăneni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
moale și dulce. Smărăndița mamii Ilinchii era tânără ca o dimineață de primăvară caldă, blândă, senină, mănoasă și încropită, când ciocârlia se avântă și-și dă drumul, nebună, săltătoare, zglobie, pe aripele vântului ușuratic și zburdalnic, spre a arunca, către cerul albastru și limpede ca peruzeaua cea mai nestimată, ciripiturile ei argintii și călduroase, aprinse, fierbinți. Când luna măreață și plină, fără cea mai mică știrbitură, fără nici cea mai mică urmă de dinte a vârcolacului, se ridică strălucitoare deasupra vârfurilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un om, de la casa căruia au câștigat totdeauna o bucățică de pâne... Ar fi păcat! Și mai la urmă, el a dat de știre: biletele sunt anulate; dar zece, cincisprezece la sută, da! O avere necalculabilă, care le pica din cer: bogate, independente și oneste, șcl. Deodată se aude zgomot în casă... În sfârșit s-au desteptat... Musafirul se scoală-n picioare, tușește și pune mâna pe bordul pălăriei. În același moment, ușa se deschide și se arată-n prag chipul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și eu nu căci de când team văzut am dat de dracu demi vine săm pun capu la drumu mare și să fluier din degete să vină toate otomobilele din indiana să mă facă praf și apoi să mă ridic la ceruri și din fluier să se facă vânt care să se domolească deasupra cășii tale unde să cobor prin giamul pe care nul închizi niciodată Scumpo nul închide nici acu că vin și eu doar săț spun cât sunt de nebun
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din scindarea eului care își autopersiflează condiția tragică, sunt elemente ale morfologiei dramatice specifice teatrului absurdului, regăsibile în Iona și în cea de-a doua piesă a trilogiei soresciene, Paracliserul. În mijlocul singurătății totale, în care irumpe ca o săgeată spre cer edificiul pustiu al Domnului, Paracliserul își dedică viața transformării noii catedrale într-un veritabil lăcaș al credinței, prin patina dată de fumul lumânărilor sale, care suplinesc prezența rugăciunilor dintr-o biserică obișnuită. Absurdul se întrevede în autoasumarea unei sarcini derizorii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dracului în pace, Doamne!96 Însingurarea, neputința, dorul de increat, revolta și răzbunarea prin autoanihilare pregătesc deja cu acest strigăt de hulă și disperare soluția pentru care va opta fără ezitare în fața revelației neantului. Atunci când, rămas fără schele, suspendat între cer și pământ decide să-și aprindă propriul trup, o face pentru că-și descoperă singurătatea totală și sfâșietoare în universul mut și identifică Absolutul cu propriul său eu, zeificat pentru o clipă: [...] Încropisem niște schele...schele... Nu puteam să mă urc
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prefață a autorului, Editura Allfa, București, 2000. Simionescu, Mircea Horia, Redingota, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Simionescu, Mircea Horia, Licitația, Editura Paralela 45, Pitești, 2003. Slavici, Ioan, Amintiri (Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc, Maiorescu), "Cultura națională", 1924. Sorescu, Marin, Ieșirea prin cer, Editura Eminescu, București, 1984. Stănoiu, Damian, Camere mobilate, Editura Evenimentul, București, 1990. Stănoiu, Damian, Cazul maicii Varvara, Editura Porus, București, 1991. Teodoreanu, Al. O., Hronicul Măscăriciului Vălătuc Proză umoristică, postfață de Gh. Hrimiuc, Editura Junimea, Iași, 1989. Topârceanu, George, Opere
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]