KorAP: Find »[drukola/base=armă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...2655 2656 2657 ...2682 >

67,036 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

Telipinuxe "Telipinu" se Întâlnește interzicerea explicită de a le folosi. Murșili al II-lea pune pe seama riturilor de magie neagră boala și moartea soției, iar ¾attușilli al II/III-lea Îl acuză de asemenea practici pe pe adversarul său Armaxe "Arma"-Tar¿unta. Efectele vrăjilor negative se manifestă ca o „legătură” care Îl ține pe cel lovit de puterile malefice; de aici derivă o serie Întreagă de situații care merg de la boală la neputință, avort, foamete, molimă și moarte. Puterile răului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care reușește să aibă cu ajutor divin un moștenitor de parte bărbătească, Aqhat, Înzestrat cu toate virtuțile. Tânărul crește și devine un vânător foarte abil, datorită unui arc special, dăruit de către zeul Kotharxe "Kothar" În schimbul ospitalității primite. Înzestrările sale și arma miraculoasă pe care o deține trezesc invidia lui Anatxe "Anat", care Încearcă să obțină arcul ademenindu-l pe Aqhat și promițându-i În plus viața veșnică alături de zeii. La refuzul categoric al tânărului, foarte conștient de soarta muritoare a oamenilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
foarte tinere, În timp ce În alte două cazuri pare să fi fost vorba despre un copil și despre o femeie În jur de patruzeci de ani. Trebuie, de asemenea, să atragem atenția asupra descoperirii În edificiu a unei cantități apreciabile de arme, mai ales vârfuri de săgeți așezate chiar pe altar. Materialele ceramice și inscripțiile În piatră descoperite scot la iveală numeroase influențe externe, deși nu există motive să ne Îndoim de faptul că ar fi putut fi vorba despre un așezământ

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Această ultimă ipoteză este de preferat, având În vedere raritatea corpurilor găsite În zona probabilă a activității din cadrul așezământului și În virtutea faptului că fragmentele de oase par să indice că cei arși fuseseră abia uciși și nu pierduseră mult sânge. Armele găsite au sugerat În mod deosebit caracterul violent al execuțiilor, un rit care ne duce cu gândul la executarea fiilor lui Saul de către ghibeoniți (2 Samuel 21,1-14). În orice caz, tradițiile referitoare la sacrificiile umane mai ales În regiunea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la lumină și un tip de sacrificiu pe care civilizația greacă l-a Înlăturat și exilat În spațiul mitului: sacrificiul uman. Cadavrul tânărului găsit la Anemospilia În interiorul unui edificiu identificat drept sanctuar, Întins pe o platformă În zidărie, având alături arma care folosise la săvârșirea eventualului sacrificiu, ca și scheletele unui bărbat adult și al unei femei de circa douăzeci de ani descoperite În același sit sunt semnul sigur al unei practici, poate sporadice, la care se recurgea În condiții de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
I, 7, 35). Ulterior (secolul al VII-lea Î.Hr.) În jurul adânciturii au apărut un edificiu de cult cu altare legate de cavitate și o mare piață trapezoidală, probabil sediu al unor rituri și sărbători cu caracter colectiv; așezarea unor arme de bronz de paradă, făcute În mod ritual nefolositoare, documentează existența unor rituri asemănătoare cu cele romane legate de Jupiter Feretrius. Acest sanctuar primitiv din Tarquinia a permis valorizarea descoperirii făcute În prealabil, dar care reprezintă un obiect al unor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din punct de vedere istoric 1. Să Încercăm să descriem pe scurt care sunt consecințele ce derivă de aici pentru istoria religiei romane. Dar aici trebuie să omitem amănuntele lingvistice și cadrul cultural ce rezultă din Împrumuturile care privesc domeniul armelor, al construcțiilor edilitare, al țesăturilor și al agriculturii. Peruzzi consideră drept Împrumuturi miceniene următoarele vocabule, pentru care se exclude faptul că provin de la coloniștii greci Începând cu veacul al VIII-lea: buca: un vas, poate „cap de bou”, cf. micenianul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sacrificiu; lira, punguțe de bani, vargă, cârmă, ghioagă, lance; diferite acoperăminte de cap: coif, pălărie Înaripată, cunună, panglică; Venusxe "Venus" Înveșmântată numai cu bijuterii de podoabă; Mercur cu mantie și apărătoare la gât, Minerva Îmbrăcată În Întregime și Înzestrată cu arme; Apolloxe "Apollo" și Mercur sunt imberbi, Herculexe "Hercule" și Zeusxe "Zeus" sunt Înfățișați cu barbă. Diferențele În interiorul panteonului și deci individualizarea zeilor În epoca clasică sunt deosebit de bogate. Imaginea principelui divin sau divinizat după moarte - nu arareori Împreună cu Întreaga lui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de plin de milostivire și Îndurare pentru toate creaturile sale, chiar și pentru cele mai rele, Încât să le ierte și să le salveze de o pedeapsă veșnică: această iertare este posibilă pentru că Răul va fi complet nimicit, deposedat de armele și puterile sale, odată ce timpul său se va fi scurs (cf. Molé, 1961, p. 173). Cât despre escatologia individuală, și aceasta dezvoltă și reelaborează conceptele care apar in nuce deja În G³th³, cum ar fi motivul podului sufletelor și conceperea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
clară (despre templele focului, cf. Schippmann, 1971; Boyce, 1975b; 1989a, 1989b). Focul care nu trebuie stins niciodată; el arde Într-un mare vas metalic, situat În centrul unei Încăperi, pe pereții căreia sunt agățate spade și o măciucă, simboluri ale armelor pe care credincioșii le vor folosi În lupta Împotriva forțelor răului. În fața focului, credinciosul, cu picioarele goale și capul descoperit, Își recită rugăciunile și contemplă cea mai sacră și venerată teofanie. Construirea unui nou templu al focului necesită folosirea jarului

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îl determină să implore Îndurare (cf. Rig-Veda I,25): 1 Dacă se Întâmplă ca Într-o zi noi, ca supuși (necredincioși), să Încălcăm legământul (care ne leagă) de tine, o Varuna, o zeule, 2 tu, Însă, nu ne lăsa pradă armei tale ucigătoare, care omoară; o tu, care ești plin de furie, nu ne lăsa pradă mâniei tale, o tu, care ești mâhnit! 3 Pentru a câștiga Îndurarea ta, noi vrem să dezlegăm gândul tău, prin cuvintele noastre, așa cum un vizitiu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai războinică decât cea inițială, atât pentru că vechiul zeu al celei de-a doua funcții - cea militară -, Indraxe "Indra", este plasat În rândul demonilor, lăsând gol un „sertar”, cât și pentru că un tip de logică internă duce la echiparea cu arme potrivite a unui zeu care trebuie să protejeze ordinea universală. Însă natura binevoitoare a zeului, care oferă celor drepți bunurile pe care aceștia le merită, este Încă foarte vizibilă În iranianul Mithraxe "Mithra", așa cum este el reprezentat Într-un Yașt

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
A DOUA FUNCȚII" Cea de-a doua funcție - cea militară - este guvernată de o singură divinitate care, În India, poartă numele de Indraxe "Indra". Poeții vedici Îl reprezintă blond, cu barbă, foarte robust, mâncăcios și băutor, iute la mânie. Armaxe "Arma" preferată este măciuca (vajra-), care reprezintă fulgerul. Se luptă dintr-un car de război tras de cai. Și lumea iraniană l-a cunoscut pe Indraxe "Indra", desigur identic cu omologul său vedic, Însă reforma zoroastriană l-a plasat În rândul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un capitol următor (cf. „Religia Germanilor”). Din acest ansamblu de date concordante, divinitatea indo-europeană a celei de-a doua funcții prinde contur: un zeu războinic, puternic și cu un aspect impunător, Înarmat la nivel uman, cu cea mai veche dintre arme, măciuca, dar reprezentat la nivel divin ca stăpân al fulgerului; este evident că, atunci când calul a fost domesticit și Înhămat, acestui zeu i-a fost atribuită și folosirea carului de război. 4. ZEII CELEI DE A TREIA FUNCȚIITC "4. ZEII

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ține mai mult de situația triburilor slave, care fiind ținta unor mari presiuni militare, mai ales din partea occidentului, practicau o „exploatare” militară intensă a zeilor lor. În plus, trebuie ținut cont de faptul că, În timp ce Svaroic¹ purta efectiv coif și arme, Svantovitúxe "Svantovitu^" nu poartă nimic de acest fel, iar armele sunt doar plasate În preajma statuii sale. 4. Tripartitism slav?tc "4. Tripartitism slav ?" În baza a ceea ce am observat până acum ne putem gândi, chiar și cu maximă precauție, că

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unor mari presiuni militare, mai ales din partea occidentului, practicau o „exploatare” militară intensă a zeilor lor. În plus, trebuie ținut cont de faptul că, În timp ce Svaroic¹ purta efectiv coif și arme, Svantovitúxe "Svantovitu^" nu poartă nimic de acest fel, iar armele sunt doar plasate În preajma statuii sale. 4. Tripartitism slav?tc "4. Tripartitism slav ?" În baza a ceea ce am observat până acum ne putem gândi, chiar și cu maximă precauție, că și panteonul antic slav avea o structură tripartită de tipul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
că avea În stăpânire rodnicia câmpurilor (și nu numai a câmpurilor, dacă ne gândim la orgia care Încheia ritualul profetic), că Svantovitúxe "Svantovitu^" poate fi considerat exponent al celei de-a treia funcții. Svaroc¹, cu vizibila sa conotație militară (poartă arme, iar În templul său din Arcona sunt păstrate Însemne ale războiului), este În mod clar un zeu al celei de-a doua funcții. În aceeași situație se află Triglavxe "Triglav" și Jarovitúxe "Jarovitu^". În ceea ce privește funcția suverană și sacră avem cuplul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
perioada creștinării regiunilor slave victime umane au fost și prizonierii creștini, cu toate că nu se știe dacă În aceste cazuri a fost vorba despre autentice sacrificii cu motivații religioase sau, mai probabil, de pedepse aplicate celor care practicau evanghelizarea cu forța armelor. 2. RELIGIA BALTICILORTC "2. RELIGIA BALTICILOR" 1. Izvoareletc "1. Izvoarele" Dacă izvoarele pentru religia slavilor sunt puține, cele legate de religia balticilor sunt și mai puține. În afară de câteva aluzii scurte prezente la autorii clasici (Herodot, Ptolemeu, Tacitus etc.), avem de-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al cărui nume, după cum am văzut, este derivat de la stejar, are În mod clar conotații războinice. El era zeul furtuniixe "zeul furtunii" și al fulgerelor („Jupiter ille fulmineus, vulgo Perkunas”, spune un cronicar); Însă fulgerul, chiar În religia vedică, este arma tipică a zeului războiului, Indraxe "Indra". Este reprezentat cu un ciocan sau cu secure. În acest caz, concordă cu zeul germanic al celei de-a doua funcții, Thorxe "Thor", și oarecum cu Indra, Înarmat tradițional cu o măciucă. Perk¿nas

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din războiul troian, În cartea a XVIII-a din Iliada, unde Ahilexe "Ahile" spune: Iară acuma, Patrocluxe "Patroclu", de vin după tine sub glie, Nu voi griji de mormântu-ți Înainte să-l târâi pe Hectorxe "Hector" Până aici, cap și arme șdecapitarea unui dușman ucis În duelț, pe-al tău ucigaș multvestitul! Iar doisprezece, la rugu-ți În față, pe dată jertfi-voi, Fii de troieni luminați, cu mânie și chin pentru moartea-ți1. Faptul că uciderea tinerilor troieni are legătură cu un

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe sabini Îi comanda Mettius Curtius, iar pe romani, Hostus Hostilius ș...ț. Hostius cade Însă și armata romană dă numaidecât Înapoi și fuge În neorânduială până la poarta veche a Palatinului. Romulusxe "Romulus" Însuși, târât de mulțimea fugarilor, Își ridică armele spre cer și spune: „O, Jupiter Stator, supunându-mă voinței tale, am pus aici pe Palatin temelia orașului. Cetățuia, cumpărată prin trădare, a căzut În mâinile sabinilor, armata lor a și trecut valea care Îi desparte de noi și se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cel cu mâna de argint”) pentru că medicul magician Dian Cécht Îi făcuse o proteză de argint. Pentru a obține victoria, fiecare membru al Tuatha Își pune În funcțiune capacitățile magice, sub Îndrumarea lui Lugxe "Lug", maestrul oricărui meșteșug. Meșterul construiește arme miraculoase, magicianul face să cadă peste Fomoirexe "Fomoire" munții Irlandei, druidul aruncă asupra lor valuri de foc și așa mai departe. Uriașii sunt Înfrânți și alungați de pe insulă, Bresxe "Bres" este făcut prizonier și i se cruță viața după ce promite

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Tacitus, Germania, III). În altă parte găsim o informație despre un crâng sacru Închinat lui Hercule („și alte triburi care i se Închină lui Hercule În crângul sacru”, Tacitus, Annales, II, 12). Însă identificarea bazată doar pe analogia generică a armei este prea extrinsecă pentru a fi acceptată, astfel Încât prevalează cea cu Jupiter care nu posedă o măciucă, ci, Întocmai ca Thunaraz, un fulger; mai mult, „ziua lui Jupiter” (joi) devine În lumea germanică „ziua lui Thunaraz” (În engleză, Thursday; În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îl cuprinde atunci dorința de a aduce ultimele onoruri soldaților și generalului lor. Toată armata prezentă era covârșită de milă, gândindu-se la rude, prieteni și, În sfârșit la nenorocirile războiului și soarta oamenilor ș...ț. Alături, zăceau frânturi de arme, ciolane de cai, și totodată țeste de oameni, atârnate În trunchiuri de copaci; În crângurile lor sacre din apropiere, se vedeau altarele barbare, pe care Îi jertfiseră pe tribuni și pe centurionii primipili 1. Trebuie să se țină cont și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din cele mai vechi timpuri Tyr a avut o conotație militară puternică. O astfel de conotație provine, În opinia lui Dumézil (1959), din faptul că el, fiind protectorul ordinii și al legii, este patronul adunării populare la care germanii purtau arme și Îmbrăcăminte de războinici. Trebuie amintită și inscripția latină În care acest Marte germanic primește epitetul Thingsus, „domn al adunării”. Dumézil consideră că de aici a pornit transferul acestui zeu din sfera sacră În cea militară. Acest argument este, fără

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]