67,638 matches
-
făcute gustului comun, care conduce la o kitschizare a ei, la ceea ce constituie arta de consum. În remarcabilul său studiu, Opera de artă în epoca reproducerii mecanice, Walter Benjamin sesiza noul câmp de forțe în care arta este introdusă în contextul unei evoluții spectaculoase a societății industriale și a mutațiilor care survin în urma confruntării ei cu pierderea unui exclusivism aristocratic. Art Nouveau-ul se află în acest câmp de tensiuni sociale, culturale, care se reflectă și în cadrul dimensiunii sale simboliste, iar Amelia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
conceptul, anexând sferei simboliste în artele plastice decadentismul, divizionismul, secesionismul etc. în ceea ce aceste curente au "simbolist", numai că definiția se lărgește printr-o analiză contextuală care duce în cele din urmă la precizarea unei summa de trăsături relevante în raport cu contextul. Am urmat această definire contextuală a simbolismului, pentru că face loc "periferiilor", zonelor de interferență, unei buffer zone, un spațiu de negociere, de reglare a opțiunilor estetice, de asimilare și metabolizare a influențelor și tendințelor. Acest fapt răspunde unei trăsături generale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu a pictorilor români care fac drumul la Mecca artei, Franța sau Germania sau chiar Italia pentru arta Renașterii. O documentare de o mai mare anvergură ar deschide un capitol extrem de interesant pentru analiza curentului simbolist în artele plastice în context central și sud-est european. În același timp, se poate observa că formarea pictorilor români traversează aceste trei repere esențiale, Franța cu sau fără Art Nouveau, Germania cu sau fără Jugendstil, Italia, iar pictorii români vor resimți influența diferitelor stiluri, curente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui fin du monde sau finis latinorum, sau doar fin de l'ancien régime. Acest personaj generic al melancolicului cristalizat adesea în persoana unui ultim vlăstar al aristocrației muribunde trăiește într-un regim estetizant, izolaționist, de catastrofă delectabilă. Melancolia, în contextul sensibilității decadente, devine paradoxal un sindrom carceral, un complex estetizant ca în poemul Christinei Rossetti, Cine mă va izbăvi? (1866), pe care Khnopff a ales să-l ilustreze selectând un vers edificator, I lock the door upon myself (1891). Cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadentismul, face remarcată și existența unor critici nuanțați precum Maria Bengesco, Virgil Cioflec, Ștefan Popescu, Leon Bachelin, Alexandru Bogdan-Pitești, cărora le urmează Theodor Cornel, Apcar Baltazar, Dimitrie Karnabatt, Tudor Arghezi, Francis Șirato, Adrian Maniu, Sigmund Maur etc. De asemenea, printre contextele luate în considerație este și cel al unui idilism sămănătorist, de care simbolismul se detașează păstrând însă ca reper folclorul ca mitologie populară de care uzează G.D. Mirea, Kimon Loghi, Ștefan Popescu etc. Simbolismul european, dar și cel al Central
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Secession prin intermediul simbolismului, prin evidențierea unor armonice care apar și la Kimon Loghi și care sar în ochi în pictura decorativă a Ceciliei Cuțescu-Storck. Simbolismul constituie liantul, dar și decurge din operațiunea de stilizare a figurilor și extragerea lor din contextul propriu-zis al unei narațiuni cum este basmul, care servește de pretext. Un tablou în manieră prerafaelită realizează Artachino cu Zâna lacului, tablou singular în creația artistului, iar în ciuda trăsăturilor academizante, un tablou cu subiect mitologic precum Vârful cu dor al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
renunțe complet la rețeta de succes, focalizându-se pe arta portretului. G.D. Mirea este elogiat pentru pictarea în "stil arhaic bizantin" a Catedralei Ortodoxe de la Constanța, prilej pentru critic să-l disocieze de varianta degradată, barbară, decadentă a acestui stil. Contextul critic-discuțional îl include, abuziv, ce-i drept, pe pictor în zona decadenței, iar trimiterile (chiar dacă nu-și găsesc suportul în operă) devin semnificative; pictura lui G.D. Mirea semnalează un gust care devine tot mai pregnant în epocă și care pregătește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de el, a decadentismului a fost relația lui cu literatura, o relație aproape simbiotică, decelabilă în reconstrucția simbolică a unor figuri cultural fondatoare precum cea a poetului național, Mihai Eminescu. Recuperarea simbolismului românesc trebuie să se realizeze cu necesitate în contextul simbolismelor europene și un studiu mai cuprinzător decât cel de față ar trebui să se focalizeze asupra simbolismelor sud-est și central europene, incluzând fenomenul simbolist ceh, polonez, maghiar, rusesc sau sârbesc, și al felului în care acestea sunt "naționalizate", sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să deconstruiască corect dihotomia clasică. Am arătat că pictorii simboliști utilizează elemente specifice tradiției, de la tradiția în pictură a decorativismului bizantin, la elemente de folclor, conferindu-le însă un caracter modern, adică simbolist, care le înstrăinează în diferite grade de contextul specific, mergând până la esențialismul sculpturii brâncușiene, așa cum se reflectă, de pildă, în Pasărea măiastră. Un astfel de dialog între tradiția picturii bizantine, care include și o viziune ortodoxistă și tema favorită decadentismului, cea a lui diminutio capitis, o regăsim în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
of painting)8, nu exclude câtuși de puțin utilizarea strategiilor picturii realiste în detrimentul realismului. Jean Moréas, în manifestul simbolist din 1886, publicat în Le Figaro littéraire, consideră ca trăsătură esențială a simbolismului exprimarea unei idei indirect, prin configurarea unui nou context interpretativ, care nu mai face apel doar la raționament, ci și la un instrumentar al simțurilor informate cultural, al intuiției, al unei hermeneutici de reflex mantic, conform opțiunii mallarméene pentru care "A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întâlnirilor semnificative, emblematice, misterioase, la care contribuie paradoxal și o tușă impresionistă, precum la Artur Verona în În pădure 26, pictura de sensibilitate religioasă a lui Nicolae Vermont sau Ipolit Strâmbu sau chiar într-o notă tragică fără invocarea unui context mitologic sau istoric precizat la câteva dintre picturile lui Kimon Loghi. Nota de mister, dizolvarea logicii descriptive într-o punere în scenă a indescifrabilului, cultivarea imaginilor sibiline care tulbură, fac loc simbolismului în pictură. Și acolo unde este privilegiat excesul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de secol XX. Fenomenul simbolisto-decadent este mai bine pus în valoare prin hașuri analitice care să nu diminueze, să îndepărteze artificial ansamblul la care participă. Faptul că ne referim la simbolism sub mai multe ipostaze necesită o analiză atentă a contextelor, a filiațiilor și a afinităților. I.3. Există o artă decadentă prin ea însăși? Dacă există un acord de principiu al istoricilor de artă asupra faptului că simbolismului în artele plastice nu-i poate fi asociat un stil particular, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care au devenit centre independente de energie. [...] Picturile lui Moreau par să permită un mare grad de autonomie, deși acestea sunt, de obicei, constrânse de către un ferm, dar cu toate acestea bizar și abstrus aranjament imaginar"52. Chiar într-un context narativ pe care-l revendică pictura lui Moreau, "narațiunea", ca și în cazul romanului lui Gustave Flaubert și a romanelor decadente, cedează locul descrierii, sau mai precis "simbolurilor" care alcătuiesc textura decorativă a tablourilor, iar "intriga" care asigura coeziunea picturii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criză în evoluția unei civilizații. Teoria ciclică a grandorii și declinului civilizațiilor, aplicată în domeniul artelor, deschide posibilitatea întoarcerii în timp către o artă aflată concomitent cu civilizația care a produs-o la apogeul ei. Anumite noțiuni relevante în acest context, au avut sursa lor în ideea de istorie ca un proces ciclic, a înălțării și căderii culturilor, și în analogia dintre ciclurile de viață a organismelor și natura ciclică a artelor. [...] Dacă metaforele pesimiste ale momentului erau legate de ideile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolistă: "Câțiva ani, cât a durat nebunia Burne-Jones, femeile franceze în pas cu moda s-au îmbrăcat și s-au comportat "à la Burne-Jones", au cultivat un ten palid, ochi încercănați și un aer de epuizare nesănătoasă"82. În acest context, entuziasmul lui Ștefan Popescu își găsește un suplimentar suport în afară de cel al afinităților elective și inclusiv pe această filieră prerafaelitismul este adus la cunoștință și pătrunde în conștiința tinerilor pictori. Relația prerafaelitismului cu sensibilitatea simbolistă în pictura franceză a fost
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apreciază caracterul simbolist al acestor picturi, care rezidă din faptul că aceste femei "există într-un univers aparte; ele nu sunt situate de o manieră precisă, fie în spațiu sau fie în timp"90. Într-adevăr, omisiunea deliberată a unui context bine precizat face apel la o accepție arhetipală a acestor apariții feminine incarnând figuri mitologice precum Astarte, Venus sau Mnemosyne. Figuri care lasă să transpară fascinul terifiant al numinosului așa cum îl definește Rudolf Otto. Cu toate acestea, pictura lui Burne-Jones
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
A doua înfățișare a Atenei are loc pe afișul secesionist pentru primul număr din Ver Sacrum, unde aceasta joacă rolul de protectoare pe lângă Tezeu care ucide Minotaurul, înlocuind-o pe Ariadna, feminitatea fragilă și vulnerabilă. Schorske analizează acest conflict în context freudian drept confruntare cu dimensiunea instinctualului și a inconștientului. În viziunea lui Schorsche, uciderea minotarului definește civilizatoarea revoltă oedipiană, expresie a desantului paricid al tinerilor artiști ai Secesiunii vieneze, paricid explicat pe larg de Freud în Totem și tabu. Zeița
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eriniile Alecto, Megara și Tisiphone prezidează la împlinirea pedepsei. Cele trei au aspectul unor femei din societatea vieneză, însă pictorul joacă pe această ambiguitate a asocierii lor cu figurile mitologice. Extrase din spațiul mitologiei grecești, cele trei figuri justițiare refac contextul tragediei grecești și destinul personajului a cărui vină tragică constă în a nu înțelege sensul propriului său destin: Oedip. Cele trei furii indică o tramă oedipiană a unei victime lipsite de apărare și a cărei vină este conținută în chiar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
furii indică o tramă oedipiană a unei victime lipsite de apărare și a cărei vină este conținută în chiar modalitatea pedepsei. Posibile femmes fatales, ele sunt prin excelență divinități infernale care pedepsesc crimele abominabile: paricidul, matricidul, infanticidul sau incestul. În contextul contenciosului simbolic cu substrat oedipian al tragediei grecești, spre exemplu Eumenidele lui Eschil, Schorske este de părere că apariția lor concomitent cu dispariția zeiței Atena contituie analogon-ul simbolic al întoarcerii refulatului. Prin aceasta, Klimt întoarce pe dos tema care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Visul și extazul indică aici nu doar o tradiție religioasă, un pietism monastic ortodoxist, ci mai degrabă un misticism estetizat în laboratoarele și cu alchimia simbolismului, de fapt, o nouă sensibilitate modernă asociată unui revival al artei bizantine, reconsiderate în contextul modernității. Peisajele românești și arta populară oferă o sursă de inspirație inepuizabilă, iar printre primii cu sentimentul configurării unui complex identitar se află menționați Nicolae Grigorescu, cu peisajele românești și Theodor Aman, cu scenele istorice. Pentru arhitectura care își caută
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
naționalizării artei, pierde din vedere că aceste elemente, luate așa cum se găsesc, nu corespund principiilor de compoziție decorativă modernă"156. Organicitatea culturii populare nu poate fi reprodusă în laboratorul artei moderne fără o falsificare a ei, care decurge din eliminarea contextului formativ și performativ al artei populare. Există aici o distincție implicită între artizani și artiști, între decorația primitivă și cea pe care o presupune o artă modernă, cu mențiunea că arta artizanilor populari are "caracter". Criticul refuză categoric transferul nemijlocit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dezrobindu-ne de hieratismul bizantin"185 ar constitui piatra de hotar a artei naționale. Pe fondul succesului pe care-l are simbolismul în expresia sa decorativistă, Art Nouveau-ul, revivalul bizantin va căuta modernitatea în direcția opusă, a recuperării artei bizantine în contextul artei moderne tocmai în vederea sublinierii mărcilor identitare ale unei arte naționale. În monografía consacrată culturii Art Nouveau, Stephen Escritt decela cinci surse de inspirație care marchează indelebil Art Nouveau-ul. Putem observa că o parte dintre ele corespund unor forme de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tocmai în vederea sublinierii mărcilor identitare ale unei arte naționale. În monografía consacrată culturii Art Nouveau, Stephen Escritt decela cinci surse de inspirație care marchează indelebil Art Nouveau-ul. Putem observa că o parte dintre ele corespund unor forme de revival în contextul modernității a unor stiluri istoricizate: "Cinci surse de inspirație au fost deosebit de importante pentru Art Nouveau: Rococo-ul și revival-urile sale din secolul XIX, revival-ul gotic, mișcarea Arts and Crafts, Mișcarea Estetică și pictura și literatura simbolistă"186. Revivalul Rococo
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Șotropa cu privire la revivalul neobizantin în artele plastice este una rezervată, însă proiectul ca atare a beneficiat de un serios argument teoretic și de o serie de revendicări plastice care merită toată atenția și care nu pot fi disociate complet de contextul simbolist. Am evocat în altă parte 188 contextul literar și de istorie a ideilor privitor la neobizatinism și felul în care acest context este modelat de o sensibilitate decadentă a succesivelor generații simbolisto-decadente. Cazul reginei Maria se cuvine a fi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
una rezervată, însă proiectul ca atare a beneficiat de un serios argument teoretic și de o serie de revendicări plastice care merită toată atenția și care nu pot fi disociate complet de contextul simbolist. Am evocat în altă parte 188 contextul literar și de istorie a ideilor privitor la neobizatinism și felul în care acest context este modelat de o sensibilitate decadentă a succesivelor generații simbolisto-decadente. Cazul reginei Maria se cuvine a fi recitit în acest context în care moștenirea bizantină
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]