67,078 matches
-
drepte a Armatei Germane. Kluck a protestat față de acest ordin în discuțiile cu Bulow și Moltke, deoarece el prefera să avanseze către flancul stâng al lui Lanrezac, dar protestul său a fost respins și i s-a ordonat să sprijine atacul lui Bulow asupra lui Lanrezac. În acest timp, Armata I-a a agresivului Kluck avansase la sud de poziția armatei lui von Bulow până la 13 kilometri nord de Paris. Pe 30 august, Kluck a decis să-și conducă trupele la
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
a fost confirmat în mod independent de interceptările radio. Evenimentele următoare au fost critice pentru viitorul curs al războiului. Pe 5 septembrie, Maunoury a atacat flancul drept (vestic) al lui Kluck, marcând începutul Primei Bătălii de pe Marna. Kluck a parat atacul cu ajutorul a două corpuri de armată împrumutate pe care le-a plasat în spațiul dintre Armata I-a și Armata a II-a. Un atac surpriză lansat pe 8 septembrie de Armata a V-a Franceză a generalului Franchet D
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
flancul drept (vestic) al lui Kluck, marcând începutul Primei Bătălii de pe Marna. Kluck a parat atacul cu ajutorul a două corpuri de armată împrumutate pe care le-a plasat în spațiul dintre Armata I-a și Armata a II-a. Un atac surpriză lansat pe 8 septembrie de Armata a V-a Franceză a generalului Franchet D ' Esperey (care-l înlocuise pe Lanrezac) împotriva Armatei a II-a a lui Bülow a mărit breșa pe care Corpul Expediționar Britanic a căutat să
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
depășească cea mai mare parte a problemelor cu care se confrunta. Ian Senior respinge ca un „mit” pretenția din istoria oficială germană că von Kluck ar fi triumfat pe 9 septembrie. În fapt Corpul Expediționar Britanic trecuse deja Marna, iar atacul lui Quast împotriva Armatei a VI-a a lui Maunoury eșuase, sugerându-se că acest lucru poate fi motivul pentru care Kluck a evitat întâlnirea directă cu Hentsch. Germanii s-au retras în ordine spre poziții aflate la patruzeci de
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
acest timp, soldații Diviziei I trebuiau să traverseze Rinul și să se îndrepte spre satul Driel. Un alt capitol al planului lui Urquhart prevedea ca un batalion de infanterie să fie plasat pe malului Rinului ca să împiedice strangularea de către un atac german a căii de retragere a restului militarilor Diviziei I. Dintre cei 10.095 de militari care fuseseră tansportați pe calea aerului la Arnhem, 2.500 mai erau încă valizi în noaptea de 25 septembrie. Dintre aceștia, au fost evacuați
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
lui Rufin și Sozomen, în anul 391 Teofil și adepții săi au descoperit un templu păgân și au prezentat public și în bătaie de joc artefactele păgâne din templu, ofensându-i suficient de mult pe păgâni pentru a provoca un atac împotriva creștinilor. Gruparea creștină a reacționat și i-a forțat pe păgâni să se retragă în templul lui Serapis. Împăratul Teodosiu I i-a cerut papei Teofil, printr-o scrisoare, să-i ierte pe păgâni, dar să le distrugă templul
Teofil al Alexandriei () [Corola-website/Science/336690_a_338019]
-
al II-lea, o armată de 130.000 de soldați turci a ocupat dealurile din jurul Semendriei. Branković a plecat în Ungaria după ajutor, lăsându-l pe fiul său, Grgur, la comandă. Ajutorul nu a venit imediat, dar Semendria a rezistat atacului, chiar și atunci când Murad a adus tunuri. Aproape trei luni mai tarziu, pe 18 august 1439, foamea i-a forțat pe sârbi să se predea. Prinții Grgur și Ștefan au fost trimiși în Anatolia și li s-au scos ochii
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
lor de origine. Pe la începutul anului 1449, Branković l-a închis pe regentul maghiar Iancu de Hunedoara în temnițele cetății până când a fost răscumpărat de către conaționalii săi. În 1453 sultanul Mahomed al II-lea și Isak-bey Arbanazović au condus un atac asupra Semendriei ce făcea parte dintr-o campanie militară otomană împotriva Șerbiei. Turcii au capturat 50.000 de bărbați, femei și copii în timpul atacului, dar Semendria a fost bine apărată de Toma Kantakuzen. În ciuda faptului că avea doar 6.000
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
de către conaționalii săi. În 1453 sultanul Mahomed al II-lea și Isak-bey Arbanazović au condus un atac asupra Semendriei ce făcea parte dintr-o campanie militară otomană împotriva Șerbiei. Turcii au capturat 50.000 de bărbați, femei și copii în timpul atacului, dar Semendria a fost bine apărată de Toma Kantakuzen. În ciuda faptului că avea doar 6.000 de oameni, în comparație cu cei 20.000 de militari turci, orașul a rezistat. Mahomed Cuceritorul a asediat Semendria pentru a doua oară și pentru a
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
XV-lea, biserica a fost ridicată pe parcursul mai multor etape istorice. Cea de-a doua structura a fost o baie turcească care datează din secolul al XVII-lea. Ani de zile, Cetatea Semendria a reprezentat ultima linie de apărare împotriva atacurilor otomane. În timpul atacului din 1439, ea a devenit prima cetate din Șerbia împotriva căreia s-au folosit tunurile. Atunci când a căzut în 1459, ea a devenit centrul unui sangeac turcesc. Mai tarziu, Semendria a fost o provincie a Monarhiei Habsburgice
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
a fost ridicată pe parcursul mai multor etape istorice. Cea de-a doua structura a fost o baie turcească care datează din secolul al XVII-lea. Ani de zile, Cetatea Semendria a reprezentat ultima linie de apărare împotriva atacurilor otomane. În timpul atacului din 1439, ea a devenit prima cetate din Șerbia împotriva căreia s-au folosit tunurile. Atunci când a căzut în 1459, ea a devenit centrul unui sangeac turcesc. Mai tarziu, Semendria a fost o provincie a Monarhiei Habsburgice și între 1805
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
cu patru ferestre cu arcuri duble într-un amestec de stiluri gotic/romanic. "Donžon kula" a fost destinat să fie ultima linie de apărare. El a fost construit cu ziduri de peste 4 metri grosime și îi adăpostea pe nobili în timpul atacurilor turcilor. Uși ascunse au fost construite în zidul dinspre Jezava pentru a permite trecerea spre Ungaria. Fortificațiile au fost extinse în următorii nouă ani pentru a include o suburbie fortificata mai mare, terminând astfel cetatea principala. În suburbie a fost
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
regiune.În anii 1990 acestora li s-au alăturat valuri de imigranți evrei din fosta Uniune Sovietică și din Etiopia. Vreme de multi ani Netivot a suferit de un mare procent de șomaj. După anul 2008 orașul a devenit ținta atacurilor cu rachete Grad lansate de arabii palestinieni din Fâșia Gaza, aflată sub controlul organizației islamiste Hamas. În 2012 o rachetă a explodat în apropierea unei școli. Un obiectiv însemnat din oraș este reprezentat de Mormântul lui Baba Sali, rabinul Israel
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]
-
NATO ”Thin Skin”) este un radioaltimetru sovietic exploatat din anul 1970 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea țărilor fostului Tratat de la Varșovia. Este în înzestrare. La sfârșitul anilor '60, în scopul creșterii fiabilității, imunității la bruiaj, protejării împotriva atacurilor cu rachetele antiradiolocație și măririi zonei de descoperire, la radioaltimetrele PRV-9 și PRV-9A s-au efectuat lucrări pentru perfecționarea acestora, care s-au terminat prin crearea, pe baza radioaltimetrului de serie PRV-9, a prototipului experimental, al noului radioaltimetru mobil ("Încredere
PRV-16 () [Corola-website/Science/336712_a_338041]
-
liric din perioada de început fiind influențat de poezia persană și de contemporanul său mai vârstnic, poliglotul poet armean Sayat-Nova. În ciuda tinereții sale, Besiki și-a făcut mulți dușmani la curtea regală în mare măsură din cauza satirelor sale și a atacurilor jignitoare la adresa catolicosului Anton I. Au circulat zvonuri că Besiki avea o relație cu Ana, sora regelui Erekle, care era cu aproximativ 28 de ani mai în vârstă, zvonuri bazate în principal pe poemul său de dragoste დედოფალს ანაზედ („Reginei
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
olandeze Arnhem, Oosterbeek, Wolfheze și Driel în perioada 17-26 septembrie 1944. După ce au reușit să elibereze teritoriile Franței și Belgiei în vara anului 1944, aliații occidentali se aflau în fața sarcini eliberării Olandei. Feldmareșalul britanic Bernard Montgomery susținea executarea unui singur atac major peste brațele cursului inferior al Rinului. Această acțiunea ar fi permis Armatei a 2-a britanice să ocolească Linia Siegfried și să atace zona industrială Ruhr. Pentru atingerea acestui obiectiv, aliații au lansat pe 17 septembrie Operațiunea Market Garden
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
atingerea acestui obiectiv, aliații au lansat pe 17 septembrie Operațiunea Market Garden. Au fost parașutate în Olanda trupe aeropurtate, care trebuiau să asigure cucerirea și păstrarea controlului asupra podurilor de importanță strategică și a orașelor aflate pe direcția principală de atac a aliaților. În zona cea mai de nord a operațiunii, Divizia I aeropurtată britanică, sprijinită de Regimentul de planoare și Brigada I independentă poloneză de parașutiști a aterizat la Arnhem. Obiectivul parașutiștilor l-a reprezentat cucerirea și apărarea podurilor de peste
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
spre nord în ritmul anticipat datorită distrugerii podului de la Son (Brabantul de Nord). Ca urmare, trupele terestre nu au asigurat înlocuirea în luptă a trupelor aeropurtate așa cum fusese planificat. După patru zile de lupte, parașutiștii britanici au fost copleșiți de atacurile germanilor, iar restul diviziei a fost încercuit într-o pungă mică la nord de râu. Aceștia din urmă nu au putut fi sprijiniți nici de polonezii din Corpul XXX, când aceștia au ajuns pe malul sudic al râului, și nu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
erau în favoarea unei ofensive pe front larg pentru continuarea înaintării în Olanda și Germania, feldmareșalul britanic Bernard Montgomery considera că mai nimerită este executarea unei lovituri îndrăznaeță spre nord prin provincia olandeză Gelderland, pentru ocolirea liniei fortificate „Siegfried”. Un asemenea atac ar fi deschis drumul aliaților spre inima industrială a Germaniei din regiunea Ruhr. Dacă inițial a existat o propunere care prevedea acțiunea forțelor britanice și poloneze cunoscută ca „Operațiunea Comet”, planul a fost dezvoltat rapid pentru implicarea aproape a întregii
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
drumul aliaților spre inima industrială a Germaniei din regiunea Ruhr. Dacă inițial a existat o propunere care prevedea acțiunea forțelor britanice și poloneze cunoscută ca „Operațiunea Comet”, planul a fost dezvoltat rapid pentru implicarea aproape a întregii Armate I aeropurtate. Atacul avea să fie dat pe de-o parte de trupele aeropurtate în Olanda, iar pe de alta de trupele terestre care urmau să înainteze dinspre sud, forma finală a planului primind numele de cod „Market Garden”. Planul lui Montgomery prevedea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
să ocupe poziții defensive în estul orașului. Batalionul 1 comandat de locotenent-colonelul Dobie trebuia să deplaseze pe ruta „Leopard” la nord de linia de cale ferată și să ocupe înălțimile de la nord și nord-est de Arnhem. Vârful de lance al atacului trebuia să fie o subunitate de recunoaștere dotată cu Jeep-uri din cadrul Escadrilei I aeropurtate de recunoaștere comandată de maiorul Frederick Gough care, deplasându-se pe ruta „Leopard”, trebuia să se folosească de elementul surpriză și să cucerească podul rutier
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Falaise, în rândurile sale se aflau veterani experimentați, care se adăugau efectivelor germane din zonă, al căror număr era mult peste ce se așteptau aliații. Un fapt foarte important era acela că acești soldați fuseseră special pregătiți pentru lupta împotriva atacurilor trupelor aeropurtate. Ambele divizii germane fuseseră antrenați luni de zile în timpul în care așteptau sosirea noilor mașini de luptă. Germanii puseseră la punct în ultimele 15 luni, atât în timpul cursurilor teoretice cât și a exercițiilor practice, cele mai bune căi
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
divizii germane fuseseră antrenați luni de zile în timpul în care așteptau sosirea noilor mașini de luptă. Germanii puseseră la punct în ultimele 15 luni, atât în timpul cursurilor teoretice cât și a exercițiilor practice, cele mai bune căi de răspuns la atacul parașutiștilor. Divizia a 9-a SS avea în rândurile sale o brigadă „Panzergrenadier”, un batalion de recunoaștere, un batalion de artilerie, două baterii de tunuri autopropulsate și o companie de tancuri. Nu este cunoscut cu exactitate numărul soldaților care se
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Diviziei a 34-a de voluntari SS „Landstorm Nederland” din tabăra de antrenament din Hoogeveen a intrat în compoziția aceleiași divizii pe 20 septembrie.. În timpul desfășurării luptelor, germanii au trimis trupe suplimentare în zonă. Adolf Hitler, surprins la început de atac, a fost convins că apărarea Olandei trebuie să fie prioritară și a aprobat trimiterea de întăriri suplimentare la Arnhem. Model a ordonat ca noii sosiți să fie trimiși direct în prima linie. De-a lungul celor nouă zile de lupte
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
podului, dar a fost respin. O a doua încercare de preluare a controlului cu folosirea aruncătoarelor de flăcări a eșuat de asemenea. Pe de altă parte, toate acțiunile britanicilor au dus la consolidarea pozițiilor lor, ceea ce le-a permis respingerea atacurilor Batalionului 10 SS de recunoaștere și altor unități mai mici, care fuseseră trimise să apere podul. Între timp, militarii Brigăzii aeropurtate au ocupat rapid poziții pentru asigurarea securității zonelor de aterizare. Batalionul 2 al Regimentului „South Staffordshire” s-a deplasat
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]