66,723 matches
-
același prestigiu printre elitele din Europa și chiar din viitoarele State Unite ale Americii, fapt favorizat și de ideile novatoare ale lui Voltaire, Denis Diderot, Montesquieu și Jean-Jacques Rousseau. Niciun aristocrat sau intelectual care se respectă nu se poate lipsi de cunoașterea francezei. În secolele XVII și XVIII franceza influențează prin împrumuturi limbi ca germana și italiana. Totuși, slăbirea Franței va provoca în curând începutul declinului limbii sale în favoarea limbii engleze. În secolul al XVII-lea, autoritatea centrală se manifestă și în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
naționalism, constructivism au pătruns în cultura arabă după ce au făcut carieră în Occident. Occidentalismul urmărește înlăturarea acestor influențe străine și să redea culturii arabe puterea de a se reinventă, de a crea un produs original. Acest demers teoretic își asumă cunoașterea, dezvăluirea identității culturale a Occidentului prin mijloacele culturii arabe. Este reversul orientalismului care reprezintă studiul derulat de europeni pentru cunoașterea culturilor răsăritene. Prin urmare civilizația, istoria europei devin obiecte de studiu pe care Hanafi le abordează pe larg în lucrarea
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
să redea culturii arabe puterea de a se reinventă, de a crea un produs original. Acest demers teoretic își asumă cunoașterea, dezvăluirea identității culturale a Occidentului prin mijloacele culturii arabe. Este reversul orientalismului care reprezintă studiul derulat de europeni pentru cunoașterea culturilor răsăritene. Prin urmare civilizația, istoria europei devin obiecte de studiu pe care Hanafi le abordează pe larg în lucrarea să. Istoria culturii europene este împărțită pe perioade începând cu antichitatea greco-latină, considerată a fi piatră de temelie în formarea
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
Iacob cu dovezi de dragoste și loialitate...apoi calm, a predat armata invadatorului". Reputația sa se bazează mai mult pe faptele sale ca militar, decât ca om de stat și curtean. Din punct de vedere politic, Marlborough a avut o cunoaștere rară a problemelor majore și de la începutul Războiului Succesiunii Spaniole a avut o privire de ansamblu asupra conflictului. A fost una din puținele persoane influente care au lucrat pentru o unitate reală în cadrul Marii Alianțe, dar dorința sa de a
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
de observare circulară (unul pentru șeful de tură și unul pentru operator), unul de înălțime și un indicator de observare circulară portativ. Radarul era un echipament sofisticat. Pentru exploatarea sa era necesar un personal cu cunoștințe de inginerie și experiența cunoașterii multor blocuri și dispozitive radio. În compunerea radarului au intrat opt unități cu aparatură, echipament electric și transport antene. Lărgimea diagramei de directivitate a antenelor:
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
și cele de vindecare (Spovedania și Ungerea Bolnavilor sau Maslul). Copiii care au ajuns la vârsta priceperii și au învățat doctrina creștină, primesc Prima Sfânta Împărtășanie. În schimb, sacramentul Mirului este administrat de către Episcop, tuturor celor care au aprofondat în cunoaștera credinței creștine. Credincioșii se pot spovedi zilnic în confesionalele din biserică; în general preotul este disponibil pentru spovadă înainte de începutul Sfintelor Liturghii, în timpul Rozariului. De obicei, la începutul anului preotul binecuvântează casele credincioșilor. În timpul Postului Mare, de obicei Miercurea și
Biserica Sfântul Anton din Câmpina () [Corola-website/Science/335634_a_336963]
-
din personajele acelea fabuloase care pretindeai că-ți erau prieteni și cu care te întâlneai când voiai și unde voiai, nu numai în oglindă...”"). Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Violoncelistul Antim din această nuvelă este artistul ratat, conștient că a trădat idealul artistic. Pasionat de entomologie încă din adolescență (la fel ca și Eliade), el a citit pe la vârsta de 14-15 ani
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
de asemenea, cu articole în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Manuscriptum”, „România literară” etc. A scris mai multe volume de eseistică, memorialistică și critică literară precum "Heinrich Mann. Omul și opera" (1966), "Unde și interferențe. Studii, eseuri, articole" (1969), "Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga" (1970), "Gândirea lui Goethe în texte alese" (1973) și "Despre, despre, despre..." (1995, 2000). În 1977 s-a stabilit în Germania, mai întâi la Köln și apoi la München, colaborând la BBC
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
eventual și a lui Darvari. Sintagma „pe la două și un sfert, două și jumătate” reprezintă o parolă la care Fărâmă așteaptă un răspuns adecvat. Criticul literar Angelo Mitchievici a împărțit personajele lui Mircea Eliade în trei tipuri, în funcție de nivelul de cunoaștere sau de inițiere la care au acces: Numele personajului principal (Fărâmă) poate fi atât o referire la fragilitatea condiției umane, cât și la caracterul fragmentar al relatărilor sale. Autorul mărturisea că s-a gândit la o parabolă a omului fragil
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
trebuie să poarte echipament de protecție, incluzând mănuși de cauciuc și respiratoare cu mască facială. Nu există decât tratament simptomatic, iar vaccinul este un deziderat. În lipsa tratamentului eficient și vaccinului pentru oameni, gradul de conștientizare la factorii de risc și cunoașterea măsurilor de protecție care trebuie luate individual sunt singura modalitate de a reduce infecția și mortalitatea la oameni. În Africa, în timpul focarelor de boală virală Ebola, mesajele educative de sănătate publică care urmăresc reducerea riscului se vor axa pe următoarele
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
grad, alta de 20 de ori. Cea dintâi se referă la "„mila italiană”", cea de-a doua la "„ceasul turcesc”". În locul gol rămas în colțul din dreapta sus se află roza vânturilor, cu direcția nord. Harta lui Cantemir dovedește o amplă cunoaștere a teritoriului Moldovei. Elementele de relief, hidrografie și vegetație, localitățile, limitele administrative și toponimia atestă completa originalitate a lucrării, care nu ar fi putut fi asigurată decât prin contactul nemijlocit cu realitatea din teren și mai puțin prin preluarea unor
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
de Agronomie a Institutului Agronomic din Iași (1950-1951). În 1950-1964 a fost profesor la Facultatea de Biologie a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași și șef de catedră la această facultate (1952-1964). Activitatea sa de cercetare a fost orientată asupra cunoașterii insectelor entomofage, mai precis a familiei "Ichneumonidae", care a avut o importanță majoră în controlul biologic al insectelor dăunătoare. Lucrarea sa "Der Aufbau der Sehorgane bei den in Süsswaser lebenden Dipterenlarven und bei Puppen und Imagines von "Culex"" a fost
Mihai Constantineanu () [Corola-website/Science/332642_a_333971]
-
Termenii a priori („din ceea ce se află înainte”) și a posteriori („din ceea ce vine după”) sunt concepte utilizate în filozofie, mai precis în domeniul epistemologiei, având rolul de a distinge între două tipuri de cunoaștere, propoziții sau judecăți, bazate pe modul în care cunoaștem adevărul lor. Cunoașterea "a priori" este acea cunoaștere independentă de experiență (ex: „Toți celibatarii sunt bărbați necăsătoriți”). Gallen Strawson spunea că un argument a priori este unul „cu necesitate adevărat, fără
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
află înainte”) și a posteriori („din ceea ce vine după”) sunt concepte utilizate în filozofie, mai precis în domeniul epistemologiei, având rolul de a distinge între două tipuri de cunoaștere, propoziții sau judecăți, bazate pe modul în care cunoaștem adevărul lor. Cunoașterea "a priori" este acea cunoaștere independentă de experiență (ex: „Toți celibatarii sunt bărbați necăsătoriți”). Gallen Strawson spunea că un argument a priori este unul „cu necesitate adevărat, fără să fie nevoie de o examinare a lumii fizice”. Conform scrierilor lui
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
din ceea ce vine după”) sunt concepte utilizate în filozofie, mai precis în domeniul epistemologiei, având rolul de a distinge între două tipuri de cunoaștere, propoziții sau judecăți, bazate pe modul în care cunoaștem adevărul lor. Cunoașterea "a priori" este acea cunoaștere independentă de experiență (ex: „Toți celibatarii sunt bărbați necăsătoriți”). Gallen Strawson spunea că un argument a priori este unul „cu necesitate adevărat, fără să fie nevoie de o examinare a lumii fizice”. Conform scrierilor lui Immanuel Kant, o judecată este
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
lumii fizice”. Conform scrierilor lui Immanuel Kant, o judecată este a priori dacă „este gândită în același timp cu necesitatea ei [...] Necesitatea și universalitatea strictă sunt deci criterii sigure ale unei cunoștințe a priori și sunt inseparabil unite între ele”. Cunoașterea "a posteriori" este cunoaștere dependentă de experiență sau pentru care există suport empiric (ex: „Unele corpuri sunt grele”). Există numeroase puncte de vedere cu privire la cele două tipuri de cunoaștere, iar relația dintre cei doi termeni reprezintă una dintre cele mai
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
lui Immanuel Kant, o judecată este a priori dacă „este gândită în același timp cu necesitatea ei [...] Necesitatea și universalitatea strictă sunt deci criterii sigure ale unei cunoștințe a priori și sunt inseparabil unite între ele”. Cunoașterea "a posteriori" este cunoaștere dependentă de experiență sau pentru care există suport empiric (ex: „Unele corpuri sunt grele”). Există numeroase puncte de vedere cu privire la cele două tipuri de cunoaștere, iar relația dintre cei doi termeni reprezintă una dintre cele mai vechi probleme din filosofie
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
ale unei cunoștințe a priori și sunt inseparabil unite între ele”. Cunoașterea "a posteriori" este cunoaștere dependentă de experiență sau pentru care există suport empiric (ex: „Unele corpuri sunt grele”). Există numeroase puncte de vedere cu privire la cele două tipuri de cunoaștere, iar relația dintre cei doi termeni reprezintă una dintre cele mai vechi probleme din filosofie. Distincția dintre a priori și a posteri se observă cel mai bine în exemple: A priori A posteriori Distincția dintre judecățile analitice și sintetice a
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
de distincție de genul analitic - sintetic, susținând că deși o astfel de distincție poate avea eventual o utilitate limitată ca model al modurilor diferite în care putem ajunge să cunoaștem adevăruri, ea nu marchează o diviziune clară între tipuri de cunoaștere și se sprijină pe concepții greșite despre definiție și despre identitatea între înțelesuri. Astfel, „judecățile analitice nu extind deloc cunoștință noastră, ci că conceptul, pe care îl am, este descompus și îmi este făcut inteligibil mie însumi; că în judecățile
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
pe care se sprijină intelectul, pentru a cunoaște că un predicat, care nu se află în acest concept, îi aparține totusi”. Pentru Immanuel Kant existau următoarele patru categorii de adevar: Distincția metafizică dintre adevărurile necesare și contingente conține implicații ale cunoașterii a priori și a posteriori. O propoziție este cu necesitate adevărată dacă negația ei este contradictorie în sine (și este adevărată în orice lume posibilă). Să luăm ca exemplu propoziția „Toți celibatarii sunt necăsătoriți”. Negația sa, propoziția " Unii celibatarii sunt
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
origine latină. Aceștia apar în traducerea latină a Elementelor lui Euclid, o lucrare considerată drept paradigmă a gândirii în perioada europeană premodernă. În dialogul Menon, deși nu este folosită strict noțiunea de „a priori”, inatismul dezolvatat de Platon este o cunoașterea inerentă, intrinsecă minții umane (adică a priori). Albert I al Saxoniei, logician de secol XIV, a scris lucrări despre cele două noțiuni corelative. De asemenea, George Berkeley a discutat pe temă relației în A Tratise Concerning the Principles of Human
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
Human Knowledge în 1710, deși terminologia era deja cunoscută. Conform „Dictionarului de filozofie și logică” a lui Antony Flew, expresiile au fost introduse pentru prima dată în perioada scolasticii târzii ca traduceri pentru doi termeni tehnici din teoria artistotelica a cunoașterii. Immanuel Kant, filosof german al secolului XVIII, a fost un susținător al combinării dintre teoria raționalistă și empiristă. Acesta afirmă că „daca orice cunoaștere a noastră începe cu experiența, aceasta nu înseamnă că ea provine întreagă din experienta”. Caracteriza cunoașterea
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
prima dată în perioada scolasticii târzii ca traduceri pentru doi termeni tehnici din teoria artistotelica a cunoașterii. Immanuel Kant, filosof german al secolului XVIII, a fost un susținător al combinării dintre teoria raționalistă și empiristă. Acesta afirmă că „daca orice cunoaștere a noastră începe cu experiența, aceasta nu înseamnă că ea provine întreagă din experienta”. Caracteriza cunoașterea a priori drept transcendentală, în timp ce cunoașterea empirică era bazată pe experiență.„Caci s-ar putea prea bine ca tocmai cunoașterea noastră prin experiență să
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
cunoașterii. Immanuel Kant, filosof german al secolului XVIII, a fost un susținător al combinării dintre teoria raționalistă și empiristă. Acesta afirmă că „daca orice cunoaștere a noastră începe cu experiența, aceasta nu înseamnă că ea provine întreagă din experienta”. Caracteriza cunoașterea a priori drept transcendentală, în timp ce cunoașterea empirică era bazată pe experiență.„Caci s-ar putea prea bine ca tocmai cunoașterea noastră prin experiență să fie un compositum din ceea ce primim noi prin impresii și ceea ce facultatea noastră proprie de cunoaștere
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]
-
secolului XVIII, a fost un susținător al combinării dintre teoria raționalistă și empiristă. Acesta afirmă că „daca orice cunoaștere a noastră începe cu experiența, aceasta nu înseamnă că ea provine întreagă din experienta”. Caracteriza cunoașterea a priori drept transcendentală, în timp ce cunoașterea empirică era bazată pe experiență.„Caci s-ar putea prea bine ca tocmai cunoașterea noastră prin experiență să fie un compositum din ceea ce primim noi prin impresii și ceea ce facultatea noastră proprie de cunoaștere (nefiind provocată decât de impresii sensibile
A priori și a posteriori () [Corola-website/Science/332716_a_334045]