67,036 matches
-
uitat niciodată întîlnirea mea cu Corneliu Zelea Codreanu. Legiunea și Corneliu Zelea Codreanu constituie un monolit; el a dominat Legiunea chiar și de dincolo de mormînt. Era moldovean, ca și Iorga, născut la Huși în 1899, ca fiu al camaradului de arme al lui Iorga, Ion Zelea Codreanu, cu care (împreună cu A. C. Cuza) fondase Partidul Naționalist Democrat. Familia lui provenea din Bucovina. Zelea era varianta românizată a numelui Zelinski, un nume ucrainean. Mama lui Codreanu, Elisabeta Brunner, era de origine germană. Cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tatăl cît și fiul au devenit naționaliști români înfocați. Astfel, tatăl și-a românizat numele din Zelinski în Zelea și a adăugat cuvîntul Codreanu, profesia strămoșilor lor fiind cea de pădurar. În tinerețe, Corneliu, ca fiu al marcantului camarad de arme al lui Iorga, a fost educat în spiritul "Neamului românesc" și al sămănătorismului și în cel al visurilor naționaliste ale lui Iorga. La izbucnirea războiului, tînărul Corneliu, care avea abia 17 ani, s-a înscris ca voluntar și l-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
provocate de Legiune în Maramureș, Basarabia și în Munții Apuseni, regiunea unde trăiesc moții, care au dus la dizolvarea Legiunii de către guvernul lui Iorga în primăvara lui 193297. După părerea lui, violența îl obseda pe fiul fostului său camarad de arme (Iorga îl considera pe Corneliu drept "fiul violent și mediocru" al lui Ion Zelea Codreanu). Prin 1931, pe lîngă violența menționată mai sus, a fost atacat un jurnalist evreu, apoi un secretar de la Ministerul Agriculturii și alții. Dar Iorga nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în jurnalul doamnei Liliana Pippidi-Iorga, ce scrie ea despre ceea ce spunea tatăl ei în cadrul intim al familiei și cele comunicate de ea din amintiri autorului acestei cărți. Și nu trebuie niciodată să uităm că, atunci cînd s-a aflat în fața armelor ucigașe, a făcut-o în primul rînd pentru România, punînd totul, inclusiv pe sine însuși, pe planul doi. După cum pe drept cuvînt spunea Theodorescu, bibliotecarul și biograful său: "Neamul românesc" și Iorga jusnalistul politic au avut clipă de clipă un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
grele, doar metodele eroice pot întări România, a cărei salvare constituie legea noastră supremă și căreia mă voi supune fără ezitare"54. Goga, care se simțea pe drept cuvînt manipulat, a ieșit din formație, a depus fără pic de ceremonie armele și a plecat lipsit total de grație, cu o expresie devenită celebră: "Israel ai învins!" Una dintre cele mai neplăcute experiențe din istoria României luase sfîrșit. Ca să "salveze România", regele a declarat starea de asediu, a abolit viața și libertățile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
comis crime. Eu sînt alături de rege". Au fost date publicității și alte documente legionare confiscate în timpul raidului organizat de Călinescu, care dovedea că Legiunea acceptase bani de la evrei, urmate de o listă a crimelor, a instrumentelor de tortură și a armelor legionarilor 64. Într-o însemnare din 19 aprilie din jurnalul doamnei Liliana citim următoarele: Am făcut o plimbare cu tata. Știe despre arestarea lui Codreanu". Ea continuă menționînd că acesta fusese dus la Predeal. A doua zi (20 aprilie 1938
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
liderul organizației TPT (Totul Pentru Tineri), pe Polihroniade, expertul în politică externă al Legiunii (care își cîștigase faima dubioasă de a fi un Goebbels al României), pe prințul Cantacuzino (Jr.), pe strălucitul avocat Tell, pe Totu și Dobre, tovarășii de arme ai lui Moța în Spania, și poate pe cel mai admirabil om al Legiunii după Codreanu, ardeleanul Ion Banea, pe profesorul de inginerie, Ionică, pe poeții V. Codru și C. Goga, pe liderii studenților, Furdui, Cotigă, Antoniu și V. Rădulescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care majoritatea locuitorilor erau români. În ziua de 30 august nu era ceva neobișnuit să vezi oameni plîngînd pe străzile Bucureștiului. Starea de spirit era revoluționară. Sistemul politic care ceda o treime din teritoriu fără să tragă un foc de armă lăsînd milioane de români pradă unui jug străin (căci un jug avea să fie și încă unul dintre cele mai oneroase), sistemul acela trebuia să plece de la putere! O mulțime imensă s-a adunat în jurul statuii lui Mihai Viteazul strigînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
său. O armată își poate permite să fie bătută și să rămînă totuși o forță de temut; există antecedente în sprijinul acestei afirmații, de exemplu, Republica de la Weimar. Dar o armată care se retrage fără să tragă un foc de armă în dușmanii de moarte ai țării nu poate avea pretenții realiste la putere. Astfel încît Legiunea (sau ce mai rămăsese din ea) constituia unica soluție. Legiunea era declarată pronazistă, iar ideile ei mistice creștin-socialiste întărite de martiriul îndurat îi măreau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nivelul "W" (Wirtschaft), dr. H. Neubacher, cît și cei din SS sau SD erau profund iritați de Iorga. Echipa morții lui Boeru (așa cum nota Antonescu mai tîrziu, "acesta a devenit dureros de conștient de faptul respectiv") a primit din Germania armele cu care vor fi asasinați Iorga și Madgearu 29. În septembrie 1940, Legiunea a ajuns în sfîrșit la putere, tocmai în momentul în care era cel mai puțin pregătită. Cu cei mai buni lideri ai ei, vorba unor glume ireverențioase
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
După ianuarie 1941, Boeru a fost scos pe ascuns din România, împreună cu sute de alți legionari, cu ajutorul naziștilor, dar, la cererea lui Antonescu, aceștia au fost internați în lagărele de concentrare naziste. Ca și alții, după ce România a reușit întoarcerea armelor la 23 August 1944, Traian Boeru a fost scos de la naftalină ca să joace rolul lipsit de glorie al aliaților români ai naziștilor. După război, nefiind criminali de război (fără voia lor), legionarilor le-a fost ușor să se dea la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Morții după ce l-au asasinat pe Madgearu? S-au deplasat oare toți la Sinaia ca să-l asasineze pe Iorga? 27 "Buna vestire", 4 octombrie 1940 28 Sima, Cazul Iorga-Madgearu, pp. 17 și 20 29 Hillgruber, op. cit., pp. 116-117. Achiziționarea de arme din Germania i-a fost confirmată autorului de Boeru. Dar acest lucru nu înseamnă implicarea germanilor în asasinarea lui Iorga. Deși, naziștii nu erau nemulțumiți de uciderea lui, Legiunea își avea uriașele ei conturi de lichidat cu Iorga și (după cum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acest lucru nu înseamnă implicarea germanilor în asasinarea lui Iorga. Deși, naziștii nu erau nemulțumiți de uciderea lui, Legiunea își avea uriașele ei conturi de lichidat cu Iorga și (după cum sublinia Boeru), la începutul lui octombrie 1940, germanii au trimis arme ușoare și altor unități legionare (Echipe ale Morții sau altele) 30 Reacția Legiunii la critica lui Antonescu la adresa anarhiei legionare a fost tipică: ei au subliniat că "nu-l vor obliga pe Antonescu să trăiască în anarhie" și au organizat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a desfășurat în vara anului 1942, cînd (alertată de dr. Wilhelm Filderman și de alții) a devenit elementul esențial în salvarea împreună cu Regele Mihai și Mareșalul Antonescu a evreilor români de la deportarea la Auschwitz. Ulterior, pe măsură ce se apropia momentul "întoarcerii armelor" de către România, întrucît era pregătită la Palatul Regal, ea a fost sufletul și supraveghetoarea, stînd alături de curajosul, dar tînărul ei fiu. După 23 August 1944, a manifestat o temeritate fără precedent, străbătînd cu mașina Bucureștiul asediat, cu un pistol în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alte crime de război a revenit integral nemților. Cazul italian era aparte, din mai multe motive. Deși făcuse parte din Axă, Italia a fost autorizată de guvernele aliate să-și organizeze singură procesele și epurarea - la urma urmei, italienii Întorseseră armele În 1943. Dar nu era deloc clar cine și cum trebuia urmărit În justiție. Dacă În restul Europei colaboraționiștii erau prin definiție acuzați de „fascism”, În Italia termenul acoperea o categorie mult prea largă și eterogenă. Condusă de fasciștii locali
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iugoslaviei), sovieticii au decis conturul guvernelor postbelice și le-au dictat ce măsuri să adopte. În Europa de Vest au fost instalate autorități provizorii până la organizarea alegerilor. Pretutindeni, mișcările de rezistență au fost Încurajate și, În cele din urmă, forțate să predea armele și să-și desființeze rețelele. Dacă privim retrospectiv, e izbitor cât de puțin s-a rezistat la restaurarea statu quo-ului instituțional. În Polonia și vestul Uniunii Sovietice, grupurile partizane Înarmate au continuat să existe câțiva ani, dar luptau pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
luptau pentru o cauză specific națională și anticomunistă. În Norvegia, Belgia, Franța și Italia, după război, rezistența organizată s-a integrat de bunăvoie În partide și sindicate. În noiembrie 1944, membrii rezistenței armate din Belgia au fost somați să predea armele În două săptămâni; În replică, la Bruxelles a avut loc (la 25 noiembrie) un marș de protest În cursul căruia poliția a deschis focul, rănind 45 de persoane. Dar astfel de incidente erau izolate 1. Deloc surprinzător, 200.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
plăților germane - contribuții substanțiale la războiul lui Hitler. În 1941-1942, 60% din industria de armament elvețiană, 40% din cea optică și 40% din industria constructoare de mașini produceau pentru nemți și erau remunerate În aur. În aprilie 1945, firma de arme ușoare Bührle-Oerlikon Încă mai producea pentru Wehrmacht arme automate. Cifrele spun totul: pe durata celui de-al doilea război mondial, banca națională a Germaniei a depus În Elveția echivalentul În aur a 1.638.000.000 de franci elvețieni. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1941-1942, 60% din industria de armament elvețiană, 40% din cea optică și 40% din industria constructoare de mașini produceau pentru nemți și erau remunerate În aur. În aprilie 1945, firma de arme ușoare Bührle-Oerlikon Încă mai producea pentru Wehrmacht arme automate. Cifrele spun totul: pe durata celui de-al doilea război mondial, banca națională a Germaniei a depus În Elveția echivalentul În aur a 1.638.000.000 de franci elvețieni. Iar autoritățile elvețiene au fost cele care au solicitat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oarecare sens, Eisenhower avea dreptate: Stalin nu se pregătea de război cu SUA (deși concluzia care se putea trage de aici - că avea interes să coopereze pe deplin cu foștii săi aliați - era mai puțin adevărată). Statele Unite, care dețineau monopolul armei atomice, nu aveau nimic de pierdut dacă mențineau comunicarea cu URSS și căutau soluții reciproc avantajoase la problemele comune. Un alt element al politicii americane imediat după război a fost crearea de noi instituții internaționale, cu dorința sinceră ca ele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se baza pe lecțiile anilor 1918-1924 - În asemenea măsură chiar, Încât din exterior părea un déjà-vu: același scenariu de după primul război mondial, Însă cu armata altora. Responsabilii francezi urmăreau dezarmarea completă și destabilizarea economică a Germaniei, urmând ca producția de arme și materiale de război auxiliare să fie interzisă, să se plătească reparații de război (inclusiv prin munca forțată a lucrătorilor germani În Franța), iar produsele agricole, cheresteaua, cărbunele și utilajele să fie rechiziționate. Zonele miniere Ruhr, Saar și o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din primele două, a fost o reevaluare a calculelor militare occidentale. Dacă Vestul voia să-și apere clienții germani de agresiunea sovietică, trebuia să aibă mijloacele necesare. La Începutul crizei Berlinului, americanii staționaseră strategic În Marea Britanie bombardiere capabile să transporte arme atomice (pe atunci, Statele Unite aveau 56 astfel de bombe). Dar la Washington nu existau reguli clare În privința armelor atomice (Truman Însuși era refractar la ideea utilizării lor), iar În cazul unei Înaintări sovietice, strategia americană În Europa prevedea retragerea de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
germani de agresiunea sovietică, trebuia să aibă mijloacele necesare. La Începutul crizei Berlinului, americanii staționaseră strategic În Marea Britanie bombardiere capabile să transporte arme atomice (pe atunci, Statele Unite aveau 56 astfel de bombe). Dar la Washington nu existau reguli clare În privința armelor atomice (Truman Însuși era refractar la ideea utilizării lor), iar În cazul unei Înaintări sovietice, strategia americană În Europa prevedea retragerea de pe continent. Situația militară a Început să fie regândită după lovitura de stat din Cehoslovacia. Europa intrase Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
precedent erau și consecințele economice ale acestor subite investiții militare. Germania, În special, a fost asaltată de comenzi pentru instalații mecanice, unelte, vehicule și alte produse În care RFG excela, cu atât mai mult cu cât vest-germanii, neputând să fabrice arme, se concentrau pe celelalte ramuri industriale. Producția de oțel a RFG - 2,5 milioane de tone În 1946 și 9 milioane de tone În 1949 - a atins În 1953 aproape 15 milioane de tone. Deficitul dolarului În Europa și În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1946 și 9 milioane de tone În 1949 - a atins În 1953 aproape 15 milioane de tone. Deficitul dolarului În Europa și În lume a scăzut cu 65% Într-un singur an, fiindcă Statele Unite cheltuiau În străinătate sume imense pe arme, stocuri de echipament, baze militare și soldați. La Torino, Fiat a obținut primele sale contracte americane, pentru avioane auxiliare (afacere Încheiată de Washington la presiunile ambasadei de la Roma, din motive politice). Nu toate veștile economice erau Însă bune. Guvernul britanic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]