68,361 matches
-
divizie de cavalerie. Astfel, chiar și cu întăriri și cu tot cu unitățile de suport, germanii nu aveau mai mult de 250.000 de soldați. În ciuda distrugerii totale a Armatei a II-a, înainte de prima bătălie de pe Lacurile Mazurice din septembrie, contra Armatei a VIII-a germane, rușii aveau un minimum de 428 de batalioane de infanterie, adică echivalentul a 27 de divizii de infanterie peste 560.000 de soldați, plus peste 250 de escadrile de cavalerie; un număr mare de unități de
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
un număr mare de unități de suport în general mult peste 600.000 de oameni; și aceasta în ciuda pierderii a 200.000 de soldați în bătăliile de la Stallupönen, Gumbinnen și Tannenberg. Astfel, numărul minim de soldați ruși ce se opuneau Armatei a VIII-a germane a fost de cel puțin 800.000.
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
și Gheorghe Balotescu, încă înainte de mobilizarea pentru războiul împotriva Uniunii Sovietice, au organizat echipe cu misiunea de a pătrunde în spatele frontului pentru informații. Odată cu declanșarea războiului dintre Germania și Uniunea Sovetică, în 22 iunie 1941, la care a participat și armata română alături de cea germană, pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, anexate în iunie 1940 de către sovietici, Gheorghe Balotescu a participat la acțiunile informative și contrainformative ale SSI. În momentul în care Eșalonul Mobil al SSI a ajuns la Chișinău, a
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
la acțiunile informative și contrainformative ale SSI. În momentul în care Eșalonul Mobil al SSI a ajuns la Chișinău, a fost constituit un mic Centru de contrainformații pentru Basarabia, maiorul Balotescu fiind numit la conducerea acestuia. După forțarea Nistrului de către armatele germano-române, centrul informativ condus de Gheorghe Balotescu a asigurat, alături de alte servicii informative române și germane, suportul informativ în bătălia pentru cucerirea Odessei. În arhivele de la Chișinău s-au păstrat "notele informative" scrise olograf de către Gheorghe Balotescu, în care era
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
Nr. 2 al SSI, aflat sub comanda sa. Activitatea susținută din această perioadă a Centrului înaintat Nr. 2, a fost extrem de apreciată de conducerea armatelor participante la operațiuni. Prin adresa nr. 16.485, datând din 25 septembrie 1941, Corpul 1 Armată român a adus la cunoștința Centralei SSI de la București că "organele Centrului SSI de sub conducerea maiorului Gheorghe Balotescu au adus reale servicii acelui comandament prin prețioasele informații date la timp util, pe întreaga perioadă cât a funcționat... în timpul operațiilor pe
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
funcționat... în timpul operațiilor pe frontul Odessa". După cucerirea Odessei, în data de 16 octombrie 1941, contribuția informativă a Centrului maiorului Balotescu, a fost adusă la cunoștința Centralei SSI de la București, prin adresa nr. 171 din 23 noiembrie 1941, de către Comandamentul Armatei a IV-a române, implicate în această bătălie: "detașamentul condus de maiorul Balotescu, destinat pentru operațiile din Odessa, a desfășurat o deosebită și bine îndrumată activitate, încă din primele zile ale ocupării orașului". Aceste activități au constat în: "identificarea depozitelor
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
identificarea a diferite elemente subversive (teroriști, partizani,N.K.V.D.-iști, etc.), arestând elementele cele mai periculoase și descoperind metodele lor de lucru". După cucerirea Odessei, s-a stabilit ca Centrele informative "Galați" și "Iași", cele care au acordat suport informativ unităților Armatei a IV-a române în lupte, să se instaleze în Odessa și să formeze împreună un singur centru informativ sub conducerea maiorului Gheorghe Balotescu. Maiorul Gheorghe Balotescu a rămas la conducerea Centrului Nr. 2 Informații "Chișinău", activând în Basarabia, în
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
(în , în ) este un ordinariat militar al Bisericii Romano-Catolice. Aflat în jurisdicția directă a Sfântului Scaun, el oferă pastorație pentru militarii romano-catolici ce activează în Armata Ungariei și pentru familiile acestora. Este format din 13 parohii și are sediul la Budapesta. Primul episcop militar a fost numit la 23 martie 1920, dar după ce aceasta a demisionat în 1926 postul a fost suspendat. După aproape 70 de
Ordinariatul Militar al Ungariei () [Corola-website/Science/333284_a_334613]
-
(n. 17 noiembrie 1844, Curtea de Argeș - d. 13 aprilie 1893, Pitești) a fost un astronom, geodez, cartograf și ofițer al Armatei Române. A fost primul astronom român din Principatele Unite și cel care a înființat în anul 1875 observatorul astronomic de la Iași, considerat a fi primul observator astronomic din România, precum și pe cel de la București, în anul 1877. A activat ca
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
și cel care a înființat în anul 1875 observatorul astronomic de la Iași, considerat a fi primul observator astronomic din România, precum și pe cel de la București, în anul 1877. A activat ca ofițer în cadrul Secției topografice a Marelui Cartier General al armatei în timpul Războiului de Independență al României. Prin metode astronomice și geodezice a determinat coordonatele geografice (longitudinea și latitudinea) mai multor localități importante (București, Iași, Galați, Cernăuți, Chișinău, Brașov etc.) și a realizat rețeaua de triangulație pentru zona Moldovei și Dobrogei
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
negăsindu‑se încă banii necesari pentru construirea unei săli meridiene stabile (prima va fi construită abia în 1895 pe dealul Filaret din București). La 24 aprilie 1877 este avansat la gradul de maior și primește importante însărcinări legate de pregătirea armatei române pentru luptele care urmau să înceapă, între care aceea de a colabora cu ofițerii din armata rusă aliată la realizarea unor lucrări de geniu și fortificații. În vara anului 1877, între 3 iulie și 28 august, în timpul traversării României
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
1895 pe dealul Filaret din București). La 24 aprilie 1877 este avansat la gradul de maior și primește importante însărcinări legate de pregătirea armatei române pentru luptele care urmau să înceapă, între care aceea de a colabora cu ofițerii din armata rusă aliată la realizarea unor lucrări de geniu și fortificații. În vara anului 1877, între 3 iulie și 28 august, în timpul traversării României de către trupele rusești ce se îndreptau spre Bulgaria, maiorul Căpităneanu împreună cu căpitanul Samotschnikow determină alte diferențe de
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
au fost publicate de generalul-maior Lebedev în „"Travaux astronomiques effectués en Roumanie en 1877"” în al 48‑lea volum din „"Mémoires de la Section topographique de l’Etat Major"”, care a apărut în anul 1892. A participat la luptele purtate de armatele române în timpul Războiului de Independență din 1877-1878 în calitate de ofițer în cadrul Secției topografice a Marelui Stat Major și director al cancelariei Marelui Cartier General al Armatei. A participat și la campania din Bulgaria efectuând servicii de curierat și recunoaștere. Pentru meritele
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
l’Etat Major"”, care a apărut în anul 1892. A participat la luptele purtate de armatele române în timpul Războiului de Independență din 1877-1878 în calitate de ofițer în cadrul Secției topografice a Marelui Stat Major și director al cancelariei Marelui Cartier General al Armatei. A participat și la campania din Bulgaria efectuând servicii de curierat și recunoaștere. Pentru meritele sale a fost distins cu ordine și medalii, între care Ordinul Virtutea Militară de aur (20 decembrie 1877), Ordinul Coroana României, Crucea Trecerea Dunării și
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
a fost purtată între 7 și 10 septembrie 1939, între armatele Poloniei și Germaniei, în fazele inițiale ale invadării Poloniei. Conform ultimelor cercetări, între 350 și 720 de militari polonezi au apărat pentru trei zile o zonă fortificată împotriva a 40.000 de soldați germani. Deși înfrângerea era inevitabilă, această acțiune
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
ale invadării Poloniei. Conform ultimelor cercetări, între 350 și 720 de militari polonezi au apărat pentru trei zile o zonă fortificată împotriva a 40.000 de soldați germani. Deși înfrângerea era inevitabilă, această acțiune a împiedicat pentru trei zile înaintarea armatei germane și a amânat încercuirea Grupului operațional independent Narew, care lupta în apropiere. Într-un final tancurile germane au străpuns linia defensivă și au eliminat buncărele poloneze unul câte unul. Ocupanții ulimului buncăr s-au predat în jurul prânzului zilei de
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
în jurul a 360 de soldați. Deși unitățile poloneze erau aproape exclusiv formate din recruți mobilizați în august 1939, cu foarte puțini militari profesioniști, moralul era foarte ridicat. După război Guderian a avut dificultăți în a explica de ce corpul său de armată a fost oprit de către o forță atât de mică. În memoriile sale prezintă ca posibilă cauză dificultatea construirii de poduri peste rârurile din zonă iar în cadrul Proceselor de la Nuremberg a menționat că Wizna a fost foarte bine apărată de către o
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
de poduri peste rârurile din zonă iar în cadrul Proceselor de la Nuremberg a menționat că Wizna a fost foarte bine apărată de către o școală locală de ofițeri. Pe 1 Septembrie 1939 al doilea război mondial a început cu Invadarea Poloniei (1939). Armata a 3-a germană trebuia să înainteze din Prusia Orientală spre Varșovia, direct prin pozițiile ocupate de Grupul Operațional Independent Narew. Pe 2 Septembrie cpt. Władysław Raginis a fost numit comandant al zonei defensive Wizna. Ca post de comanda a
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
la liniile poloneze. Dintre cei care s-au predat unii au fost omorâți de germani în timp ce alții au supraviețuit bătăilor și abuzurilor ajungând ulterior în lagăre de prizonieri. Nici pierderile germane nu sunt cunoscute cu exactitate. Un comunicat oficial al armatei germane menționează "câteva zeci de morți", dar câteva sute de soldați au fost exhumați dintr-un cimitir militar german din zonă. În memoriile sale Heinz Guderian menționează 900 de militari germani morți în cadrul acestor lupte, deși acest număr este subevalua
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
22 noiembrie 1799, a luat decizia de a reuni toate lucrările savanților comisiei într-o carte: "Description de l'Égypte". În afară de formidabila muncă de descoperire a Egiptului, unde "Description de l'Égypte" constituie ansamblul, Institutul se ocupa și cu susținerea armatei franceze într-o logică precolonială vizând dezvoltarea din punct de vedere tehnic a Egiptului. Activitatea institutului își reia cursul în 1836 sub numele de "Société égyptienne", grație muncii savanților francezi, englezi și germani. Sediul a fost mutat la Alexandria în
Institut d'Égypte () [Corola-website/Science/333314_a_334643]
-
După retragerea în Moldova, în perioada ianuarie-iulie 1917 s-a desfășurat procesul de reorganizare a Armatei României, sub conducerea nemijlocită a Marelui Cartier General. Acest proces a beneficiat de un sprijin substanțial din partea Aliaților, în special a Franței, prin intermediul Misiunii Militare Franceze, condusă de generalul Henri Berthelot. La terminarea procesului de reorganizare, Armata României cuprindea un
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
de reorganizare a Armatei României, sub conducerea nemijlocită a Marelui Cartier General. Acest proces a beneficiat de un sprijin substanțial din partea Aliaților, în special a Franței, prin intermediul Misiunii Militare Franceze, condusă de generalul Henri Berthelot. La terminarea procesului de reorganizare, Armata României cuprindea un efectiv total de 512.052 de militari (circa 60% din efectivul de la intrarea în război), repartizați astfel: 2.020 la Marele Cartier General, 165.447 la Armata 1, 169.877 la Armata 2 și 174.708 trupe
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
condusă de generalul Henri Berthelot. La terminarea procesului de reorganizare, Armata României cuprindea un efectiv total de 512.052 de militari (circa 60% din efectivul de la intrarea în război), repartizați astfel: 2.020 la Marele Cartier General, 165.447 la Armata 1, 169.877 la Armata 2 și 174.708 trupe la dispoziția Marelui Cartier General. Noua organizare de război a Armatei României prevedea cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
La terminarea procesului de reorganizare, Armata României cuprindea un efectiv total de 512.052 de militari (circa 60% din efectivul de la intrarea în război), repartizați astfel: 2.020 la Marele Cartier General, 165.447 la Armata 1, 169.877 la Armata 2 și 174.708 trupe la dispoziția Marelui Cartier General. Noua organizare de război a Armatei României prevedea cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
circa 60% din efectivul de la intrarea în război), repartizați astfel: 2.020 la Marele Cartier General, 165.447 la Armata 1, 169.877 la Armata 2 și 174.708 trupe la dispoziția Marelui Cartier General. Noua organizare de război a Armatei României prevedea cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană, etc. Fiecare din cele 15 divizii de
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]