67,638 matches
-
al proiectului, deducem că Paciurea nu era preocupat de exprimarea ideii într-o viziune grandios monumentală, ci numai de sublimarea ei printr-o formă simbolică deosebit de expresivă"353. Artistul evidenția latura simbolică a reprezentării ororilor războiului prin plasarea într-un context alegorico-narativ a simbolului central, în acest caz divinitatea tutelară. Oricum, integrat acestui ansamblu, Zeul războiului își relevă latura morbidă de cavaler al apocalipsei. Capitolul VII VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale Atât în literatură cât și în arta plastică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Baudelaire 355 pentru o viață de consum erotic, cum este cea a prostituatei. În locul Madonei, Munch o pictează pe Marea Prostituată a Babilonului cu chipul pe care i-l conferă modernitatea, dacă ne păstrăm pe același nivel de reprezentare în contextul aluziilor biblice. Există însă și procesul invers, al inocentării unui aprioric rău feminin prin intermediul maternității, temă pe care o tratează în Dansul vieții (1899-1900). Un cuplu dansând se află la mijlocul distanței dintre două femei, stând în picioare, una îmbrăcată în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai puțin eroina care și-a salvat poporul decapitându-l pe generalul cartaginez Holofern, o figură justițiară transformându-și sexualitatea într-o armă redutabilă, cât o ipostază a unei feminități devorante, dirijate de propriile instincte și nu de comandamente patriotice. Contextul istoric se îndepărtează tot mai mult în fundal, constituind doar pretextul, scena unei alte confruntări dramatice, un război al sexelor. Holofern apare acum în ipostaza de victimă, ca și în Jurisprudența aceluiași Klimt, și nu de reprezentant al violenței și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
celui mai puternic, deținător prin excelență a tuturor atributelor puterii. Victoria lui Judith se desfășoară pe un alt teren de luptă, cel al războiului dintre sexe, și se încarcă cu ambiguitatea unui erotism caruia îi conferă o aură perversă. În contextul esteticii decadente, victoria asupra bărbatului este capitalizată ca suprema sursă a satisfacției sexuale, iar toate celelalte motivații țin de domeniul secundarului. Tabloul este surplombat de elementul decorativ, aurul constituind o expresie a luxurii, pentru că în economia simbolică a decadenței actul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un cadru bine precizat, cel al unei intimități mai degrabă domestice, în care transpare din când în când o notă vagă de provocare. Nudurile sale se bucură de popularitate tocmai pentru senzualitatea lor, pe care S. Maur o plasa în contextul morfozelor decadente care reclamă feminintatea sub semnul frisonului nevrotic al unei patologii a voluptuoaselor isterice. Pallady asociază, în sensul decadenței, reflexivitatea cu senzualitatea, nudul său care emană subtil toxinele erotice are o atitudine căutat meditativă. Prin contrast, ca expresie a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eroilor. Primele două roluri, geniul și poetul, devin esențiale, și la rândul lor, ele fuzionează într-o figură complexă. Geniul are acum înzestrările artistului printre care și capacitatea vizionară. Melancolia se încarcă și cu o anume capacitate de predicție în context decadent, afiliată unui milenarism care scoate la suprafață imaginea somptuoară a apocalipsei civilizației europene. Poetul melancolic contemplă sfârșitul grandios al civilizației europene pe care iminenta sosire a "barbarilor" albi urmează s-o pulverizeze. Verlaine publica celebrul poem "Langueur" (Melancolie) în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contemplării, al monotoniei, al claustrării, în acord cu regulamentul monastic. Figura exemplară a luptei cu demonul melancoliei, cu acedia este Sfântul Anton, tema este revalorificată și de Gustave Flaubert (Tentațiile Sfântului Anton) și pornind de la Flaubert, de Félicien Rops, în contextul unei sensibilități decadente. Apariția psihiatriei în secolul XIX conduce la o revalorizare clinică a melancoliei și o diversificare, o nuanțare, o pulverizare a ei într-o serie de maladii, neurastenie, nebunie circulară, ipohondrie, hipomanie, subliniind totodată bipolaritatea sa. Melancoliei blânde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
conferă o demnitate estetică și care s-a impus în locul langorii verlainiene. Spleenul este decadent, reveria este romantică, devenind simbolistă, între cei doi poli, pe portativul sensibilității simboliste, se desfășoară o multitudine de stări cu infinitezimalele lor ineluctabile. Desprins din contextul poeziei lui Baudelaire, termenul se nuanțează primind și o întrebuințare mondenă, ca formă superioară de reflexivitate, de complexitate sufletească. Există, prin urmare, și un registru soft, în continuitatea romantismului, al reveriei ușoare, al stărilor tranziente, puse adesea în relație cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se păstrează în cadrul tematic al unor preocupări domestic-burgheze, dar și a marcării unei sensibilități particulare, a unei aure feminine de un discret lirism. Reveria, capelă particulară, își are propriul cult, un cult al eu-lui sensibil. Ion Theodorescu-Sion utilizează în acest context de sensibilitate figura poetului latin Ovidius, exilat la Tomis, într-un tablou cu titlul Ovidiu în exil (1915). Pictorul subliniază atitudinea melancolic-reflexivă a poetului aflat pe țărm, în timp ce nu departe de el, bărbați și femei participă la rutina cotidiană. Adâncit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
TBC, precum dumasiana Damă cu Camelii, unde însă se face simțită prezența maladivității proprii sensibilității decadente, femeia fragilă a decadenților și simboliștilor suferă de nervi. Caracterul său nevrotic se află transcris în cheie modernă. De cele mai multe ori, poza adoptată în contextul modern este cea a intelectualizării senzualității și informării culturale a erosului, de aici o nouă viziune "domestică" sau, mai precis, domesticită asupra femeii moderne. În perioada în care Octav Băncilă se află sub influența Secession-ului și simbolismului german pictează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al lui Al. Bogdan-Pitești, Sensations intimes, apar trei femei cu gesticulația senzuală tipică a femeilor Jugendstil. Una dintre ele cântă la flaut, o alta, cu ochii închiși, pare transportată de fiorul voluptuos al muzicii. Privirea joacă un rol esențial în contextul scenarizării seducției ca potențial distructiv al femeilor fatale ale decadentismului. Privirea care se închide, însoțită mai totdeauna de o transă voluptuoasă, sugerează replierea către propria intimitate, cu deschiderea simultană spre spațiul ilimitat al visului și al unor libertăți de neconceput
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înregistrează înainte de toate o état d'âme, expresia chipului fiind asociată unei gesticulații patetice cu un fundal cețos care evacuează reperele unui cadru determinat. Corpul acestei femei apare eterat, suspendat cumva într-o trăire care nu evocă nimic material, niciun context de ordin fizic. Dematerializat, corpul devine complementar stării care-i imprimă o postură, gestul unei mâini pe jumătate deschise, dar în care nu se află nimic și al unei mîini care sprijină delicat trunchiul, cu un fel de sfială. Privirea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
singulară, tranșantă în ce privește configurația iconografiei inocenței Cvartetul"395. Un elogiu adus muzicii îl constituie a paisprezecea expoziție a Secession-ului Vienez (dedicată compozitorului Beethoven), având în centru un singur exponat, sculptura lui Max Klinger. Cu toate acestea, există un întreg context decorativ, din care se desprinde prin proporții și forța viziunii, Friza Beethoven. Întreaga expoziție evidențiază panestetismul Secesiunii și utopia sa estetizantă. Friza lui Klimt trebuia să respecte un program, înfățișarea progresului omenirii prin intermediul artei, care dobândea și o funcție soteriologică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și în această privință, d-l Loghi nu datorește nimic lui Böcklin, deoarece în opera artistului nostru se răsfrânge temperamentul său"410. A-l "vedea" pe Kimon Loghi prin intermediul "detractorilor" devine mult mai profitabil întru configurarea profilului artei sale, în contextul eteroclit al membrilor "Tinerimei artistice" cu care pictorul s-a identificat, fiindu-i președinte din 1920 până în 1947. Critica constantă pe care i-o face Tudor Arghezi constituie turnesolul cel mai bun al operei sale, atât timp cât nu acordăm articolelor poetului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criticul continuă: "La domnul Loghi nu e nici o profunzime, nici o cugetare și repet că nu se poate. E oala de culori nesimțitoare și oarbă, care din când în când se varsă pe pânză"418. O imprecație similară, într-un alt context însă, i se adusese și lui Whistler de către John Ruskin cu prilejul expunerii la Grosvenor Gallery, în 1877 a tabloului (Nocturnă în negru și auriu: racheta căzătoare (1874). Într-una din scrisorile grupate sub numele de Fors Clavigera, criticul numea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
scot în evidență tematica socială în picturile lui Luchian, obnubilând aproape complet cealaltă dimensiune a influenței Jugendstil-ului în opera sa, plasând-o într-un registru minor, sau circumscriind-o unei etape tranzitorii a formării sale. Theodor Enescu configurează acest context secesionist cu care Luchian luase contact prin studiile sale la München, unde pleacă în toamna anului 1889 pentru a se înscrie la Academia de arte frumoase. "Pictură idealizantă cu teme mitologice și fantezii decorative făceau o seamă de artiști, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
experiență ca excesiv de academică și deceptivă, sugerând faptul că mediul francez a avut un impact mult mai mare asupra artistului. Și Theodor Enescu, care își dedică o bună parte din activitatea sa de cercetare studierii picturii lui Luchian și a contextului cultural în care evoluează și se formează pictorul, tinde să minimalizeze această dimensiune a creației sale, caracterizată printr-o manierizare până la Kitsch a Jugendstilului în pictura reprezentanților acestora și epigonilor lor. Jugendstilul, termenul german pentru Art-Nouveau, incorporează Kitschul ca ideal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
maeștrii din muzee [...]"441. O bună parte a criticii românești din perioada postbelică recuperează accentuat influența autohtonă a lui Grigorescu asupra lui Luchian, vizibilă nu numai ca modalitate de a picta, dar mai ales prin alegerea unor teme sociale. În contextul acestei interpretări sociologizante, amprentate ideologic, accentul cade asupra felului în care opera reprezintă biografia, asupra modului în care ea se constituie în protest social, asupra preluării unor motive rustice sau bucolice. Influența benefică a picturii lui Grigorescu, recunoscută plenar de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
critică socială, iar periplul său prin mahalalele Bucureștiului găsește în el sensibilitatea observației, fără ictusul vaticinar al militantului socialist. Într-un tablou precum Popas în pădure, figurile personajelor, un bătrân însoțit de un copil, probabil fiica sa, se detașează de contextul interpretativ al pitorescului melancolic sau idilic, marcând o izolare într-un cadru mai vast al sensibilității notației pe marginea unei scene. Spre deosebire de spațiul urban, spațiul silvan legitimează aici o notă intimistă și o ritualitate îndepărtată, ritualitate care ieșea în evidență
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu se face cu idei, se face cu emoție". Estetica și practica picturală la Luchian întrețin, în opinia criticului, o relație aproape simbiotică, de unde și riscul ca opera sa să fie supusă "unui empirism primejdios". Theodor Enescu îl plasează în contextul internațional al Simbolismului, iar criticul asimilează Decadentismul noului termen care se impune odată cu manifestul lui Moréas aplicat ulterior și artelor plastice. Foarte adesea, primul este utilizat de criticii de artă ai perioadei fin de siècle pentru a caracteriza anumite nuanțe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și afilieri în pictura românească. Pentru cuprinderea operei lui Luchian este mai eficientă utilizarea alternativă a termenilor, cu preoponderență a celui de simbolism, acolo unde el face loc unor nuanțări și accente necesare. "Cei doi termeni nu trebuie separați de contextul în care ei apar, utilizarea lor ducând adesea la suprapunerea acestora în sfera semnificației. Termenul "decadent" în accepția lui estetică, sinonim aproape cu "simbolist" (cel puțin indicând o direcție convergentă), era familiar mediului nostru literar-artistic, prezent în limbajul criticii (Gherea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui închide o buclă paralelă celei create prin coregrafia pantomimei simbolice, o buclă care circumscrie și un sens simbolic. Acest sens simbolic decelabil în tablourile prerafaeliților rămâne ca o alternativă în această pictură, fiind obținut și prin ruperea de un context istoric propriu-zis. Personajele apar în veșmintele personajelor picturii prerafaelite. În Adevărul literar și artistic, cu titlul "Expoziții noui, Cecilia Cuțescu- Storck"459, este reprodus un Panou decorativ al pictoriței. Cecilia Cuțescu-Storck pictează cinci femei într-o atitudine grațios coregrafică, în jurul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alegorico-simbolic, pentru că trecerea dinspre alegorie spre simbol nu se realizează pe deplin. Serafina Brukner sesizează decantarea compoziției de orice reper istorist, subliniind această îmbinare a fabulei cu alegoria, un ezoterism asumat al compoziției, care ar solicita o lectură simbolică, în afara contextului stilistic. Stilurile oferă coerență pe un alt plan, ele nu rămân în afara semnificației pe care Cecilia Cuțescu-Storck dorește s-o confere picturii sale, pentru că sensul spiritual se regăsește în opțiunea pentru un anumit stil. Stilul bizantin edificat în jurul picturii hieratice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un alt plan, ele nu rămân în afara semnificației pe care Cecilia Cuțescu-Storck dorește s-o confere picturii sale, pentru că sensul spiritual se regăsește în opțiunea pentru un anumit stil. Stilul bizantin edificat în jurul picturii hieratice aduce cu sine un întreg context, arhaicitatea sa răspunde unui rafinament îndreptat către spiritualizarea figurilor umane și concentrarea în ea a unui sens transcendent cum se întâmplă în cazul icoanelor, sau în termenii Serafinei Brukner "[...] profunzimea de gândire caracteristică acestui stil și puritatea aproape arhaică a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cultură orientală, unde umanitatea dobândește noi valențe simbolice. În acest sens, pictura lui Gauguin din perioada tahitiană devine relevantă prin faptul că întrebările cu caracter ontologic corespunzătoare formulei grecești gnoti seauton, înscrise pe frontonul templului din Delphi, sunt scoase din contextul propriei sale culturi. Ele apar ca rezultat al unei experiențe cu totul noi, întâlnirea cu o altă civilizație. Acest impact extraordinar îl are în Europa descoperirea culturii grecești preclasice, a culturii miceniene, spre exemplu. Pictura Ceciliei Cuțescu-Storck nu se organizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]