7,219 matches
-
Odată în toaletă, își lărgi nodul de la cravată, își tamponă sudoarea de pe frunte. Uf! trecuse și de asta. Alese cabina din dreapta, cea cu ușă roșie pe care scria: Masturbation - credit on-line! O mână criminală scrijelise mai jos: Wankers! Labă tristă! Înăuntru era cald și roșu. Lâgă vasul de vécé o cafea fierbinte. Monitorul deja pornit. Tot ce avea de făcut era să dea un clic pe History, apoi pe Sluts, Interracial, Up-skirts, Dirty Teens, Cumshots, Gangbang etc. Optă totuși pentru Dad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
capitalei. Marius, proprietarul, sosește într-un Trabant vișiniu. Apartamentul l-a moștenit de la un unchi. Văzându-ne cu bagajele la ușă, ridică prețul cu 10 milioane. N-avem încotro - acceptăm. Apartamentul cu două camere, semidecomandat, e înțesat cu mobilă veche. Înăuntru - obiecte fabuloase de uz incert. Nici Marius nu știe câte nebunii sunt ascunse acolo. Bucătăria e teribil de mică. Omul comunist mânca în picioare, se spăla în picioare, procrea în picioare. Omul epocii de aur își satisfăcea plăcerile „la varice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că-ți mănânc puța! - Ei și? Nu mai pot eu de asta! - Tu n-auzi? Îți mănânc puța și-i clănțănesc...zbârciu’! țipă ea triumfătoare. - Care zbârci? - Nu știu, găsesc eu. - Păi îți mănânc și eu păsărica! - A mea e înăuntru. - Da, dar are și-n afară. - Eee, o plăcințică mică acolo... L XXI La începutul lui august am luat trenul spre Cluj. Mama Sabinei ne aștepta deja acolo, rezervase o cameră la hotel Haiduc. Își cumpărase o pereche de ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
that...fast...or...I’ll puke. Mă rog în gând să nu vomite pe mine. Aud la megafon vocea catifelată, cu gene lungi, care anunță plecarea de la linia opt a expresului de Sofia. Ajung la primul vagon și o arunc înăuntru. Vine și Sabina, îi aruncă rucsacul. Maiko ne promite că o să ne scrie. Ne așteaptă la Tokyo. Desigur, cum să nu. Trenul se zdruncină, clănțănește din măsele și se pune în mișcare. Maiko se îndepărtează lent făcându-ne cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
câteva Eugenii. Din nou destinul mi-e favorabil. Ronțăi biscuitele nostru național, cel care ne-a salvat sufletul în timpul comunismului, când nu găseai nici carne de veveriță, darmite de porc. Pe masa de nuiele din dormitor e un casetofon vechi. Înăuntru are o casetă. Apăs butonul play și camera se umple de o melodie siropoasă: When I need you/I just close eyes and I see you. Ronțăi și mă gândesc că adesea dragostea vine pe nepusă masă, ca pocnitul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
m-am dezbrăcat de blugi și i-am aruncat pe pat. Am pus la încălzit niște apă, să mă spăl. Toată talpa piciorului drept mi-era roșie. De nu știu unde a apărut Zuza - râcâia ușa cu ghearele, să-i dau drumul înăuntru. Hai fetițo, repede! S-a tolănit mulțumită, eu am început să mă îmbăiez. În mai puțin de trei minute a sărit în patru labe scuturându-și capul și urlând ca la mort. Am dat-o afară! De-abia apucasem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zâmbet. A rămas un timp așa, cu ochii-n bagdadie. Începeam să sper că o să scap de însurătoare, că o să mă pot întoarce liber la iubita mea cu corp de păpușa africană. Dar nu: ușa s-a dat de perete, înăuntru a dat buzna Maria Firidă cu un aranjament de Crăciun ridicol în mână: o lumânare înfiptă într-un mănunchi de crenguțe de brad. Era tot ce găsise venind în goană până la Oficiu. O anunțase secretara ofițerului, cu care fusese colegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să și-l întindă pe bust, apoi pe coapse. Un orăcăit ieșit din boxele computerului îl anunța că primise un mail. Puse sticla pe birou și se aruncă în fotoliu. Da, era răspunsul doctorului. Îl deschise cu un dublu click. Înăuntru era doar un link. Făcu click și pe el. Pe monitor apăru un cal de lemn plasat pe o platformă prevăzută cu roți. De jur-împrejurul imaginii apăreau una după alta litere albastre. Finalmente se formă o propoziție: VIRUSUL CALUL TROIAN A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vecini (poate Între ele era și fetița, sora, verișoara, vecina sau ce era) și cu toatele stăteau În Întuneric pe prispă. Era clar că nu-l plângeau pe strămoșul care agoniza Într-una din camere pentru că atunci ar fi plâns acolo, Înăuntru, la căpătâiul lui și nici pe el, cel care tocmai ieșise din ascunzătoare. Pe el, de fapt, nici nu l-au luat În seamă, iar bătrânul (sau bătrâna) era la locul dinainte, singur(ă) și respirând gâjâit. Atât Își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În nici un fel legătură cu tradiția sau vreo altă grijă estetică a celor care le-au conceput și ridicat. Curtea atelierelor de industrie locală arată ca ceva Între un depozit temporar de fier vechi și un cimitir de mașini, deși Înăuntru se produce și chiar cu mult spor. Chioșcul pentru ședințe de vară, o construcție de lemn, foarte frumoasă pe dinafară, Înconjurată de corcoduși cu frunze roșii, este mobilat pe dinăuntru cu mese acoperite cu PAL albastru și lucitor și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Poate că nici nu mă cheamă Popescu. Era vorba, desigur, de recentele lui investigații. Fata era probabil la curent cu ele, pentru că râse și ea cu aceeași degajare. În timp ce Grințu descuia ușa camerei de supraveghere și-i poftea pe amândoi Înăuntru, Popescu făcu prezentările. Pedagogul Încercă să-și repare impolitețea sărutându-i mâna fetei și Întrebând-o apoi dacă nu vrea o cafea. Scenariul lui continuă În timp ce urca scările spre camera de unde venise, Îi apostrofa pe câțiva elevi găsiți În dezordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fetițelor care se joacă cu iepurele alb și de smiorcăitul lui Todirică agățat de poala bătrânei cu care a venit. Tulburată apoi, iarăși, de zgomotul Fiatului care trece, cu popa la volan și alți doi tipi cam de vârsta lui Înăuntru, cu un snop de undițe legate de portbagajul de deasupra. Nu-ți amintești să fi văzut vreun râu sau vreo baltă prin apropiere deși pe hartă ele par chiar foarte frumoase. Apoi vine și autobuzul ( Într-adevăr de pe drumul perpendicular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tu și chiar În clipa aia ochii ți-au zburat spre bețele vag Înfrunzite pe lângă gardul dinspre stradă al grădinii Învățătorului Popescu. — Nu cumva...? — Păi, sigur că da, asta e, ești băiat deștept, bravo, a zis el și a plecat Înăuntru, În casă, după o sticlă de vin. Într-adevăr curiozitatea grădinii lui consta În această mică plantație de zmeură, aici, În plină câmpie. Exista și probabil că dădea și roade. Salutări Scumpi din Sf.Gheroghe (iarăși printr-o minune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Star“ a venit și i-a strâns mâna pictorului Pătruț (așa-l chema) de parcă l-ar fi felicitat că tocmai a terminat de pictat Voronețul. Apoi tot el l-a Întrebat pe arhitect cum se numește partea aia intrată mai Înăuntru față de zid. „Firidă“ - a zis În românește Pătruț care Înțelesese și el Întrebarea. Arhitectul s-a prefăcut că nu-l aude și a tradus plin de morgă: „Abside aveugle“. Grecul n-a Înțeles nimic și a zâmbit tâmp, iar fotbalistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe scări, eu eram Într-o discuție foarte avansată cu una Getuța de la FCTB pe tema stampelor japoneze pe care ar fi urmat să i le arăt. Îmi pare rău că În timp de băteați la ușă nu erați și Înăuntru să vedeți cât de expresivă putea să fie mutra ei când se hotăra să Încerce masca dezamăgirii profunde. (Dialog cu unul dintre șefii de sală ai restaurantului N. Zare: — Domnu, vă rog, o masă. Șef sală: Privire triplu măsurătoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Două camioane sunt parcate Într-o latură a curții, urmele lor În noroi pot servi de potecă. În ateliere se lucrează, e vorba de schimbul de noapte și Încerci să ghicești, după zgomotele care se aud, ce anume fac acolo Înăuntru acei oameni. Se aud plesnituri mici și dese ale unui aparat electric de sudură și ghicești ușor, după fereastra care se luminează alb, În care dintre barăci se Întâmplă asta. Câteva fetișcane durdulii ies să-și facă nevoile Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
scoate aburi. Miroase puternic a drojdie și a folosință. Te saluți cu cei doi. Lumina nu permite să vă examinați fețele, dar nici ei nu par curioși, nu țin neapărat să te recunoască, să știe cine ești și ce vrei. Înăuntru, Împrejurul cazanului e forfotă și lume multă. Unii sunt ocupați cu golirea cazanului, ceilalți stau pe jos și ascultă povestea cuiva, râd, râgâie, comentează. Cum privești de afară, din Întunericul dens, știi că Încă nu riști să fii descoperit. Așezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Au urcat Într-o căruță lăsată acolo de cu seară și butoiul cu țuică și tocitoarea goală În care a fost boasca și rucsacul lui Popescu și cei câțiva snopi de viță uscată care au rămas nearși. Bătrânul a rămas Înăuntru și-l sfătuiește pe unul care nu știe prea bine cum se Încarcă un cazan. Pare mai proaspăt și mai vesel decât era de cu seară, pune chiar el mâna să etanșeizeze cu lut părțile În care se Îmbucă țevile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
partea dinspre pădure a satului și, pe poala dealului văzu o casă izolată a cărei fereastră strălucea mai puternic decât a celorlalte. Un fel anume de curiozitate Îl făcu să se apropie și să Încerce să vadă ce se Întâmplă Înăuntru. Fereastra nu părea să aibă perdele, poate și de asta strălucea așa. Părăsi drumul și tăie de-a dreptul peste fâneața din fața casei. Se auzi dintr-o dată un răcnet prelungit de femeie, din casa luminată. Se trezi că alergă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care gemea Încetișor, scheuna, scâncea, dar nu lătra la Grințu sau poate, În mod ciudat, nici nu-i simțise prezența. O recunoscu printre femeile de dincolo de fereastră pe bătrână. Abia când auzi din nou răcnetul acela Își dădu seama că Înăuntru se afla o femeie care năștea. De pildă, În Amintirile soldatului Paul Alexa din Bred, din războiul din anul 1914 această imagine adecvată contextului În care țăranul maramureșean este confruntat cu un eveniment mondial și permanent cu moartea capătă formularea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se regenerează, prind rădăcini. Moartea e naturală, uciderea, nu; Taina e-n cele ce curg, pentru că are de la început convingerea că e un păpușar undeva care ne joacă zilele ca pe niște răni care se-nchid afară și se deschid înăuntru. O soluție la toate ar putea fi uitarea, fiindcă infernul înseamnă să nu uiți, dar poemele-confesiune ale lui Florin Dochia demonstrează contrariul: că uitarea ar fi de rău augur, fiindcă nu e vorba de amintirea seacă a unor fapte, gesturi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din care se constituie osmotic reazemul peren al sensibilității omului, ajutorul său în ignorarea vremelniciei. De pildă, galbenul e în privirea aștrilor răsfrântă pervers / în întomnări vegetale, dar și în ochiul fiarei sălbatice, în timp ce Pe violet ar trebui scris / FRAGIL / înăuntru sunt farduri / ale anotimpurilor încercănate, iar verdele e păcat ascuns în culoarea frunzei de vie. În același context, tot o reflectare a simțirii clasice este aspirația identificării cu vara, pentru a-și inhiba teama / că durează atât de puțin / mirajul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-și, în felul acesta, tristețea. Cioburile și vântul, hăurile și undeva un clopot sunt motive literare ale memoriei / conștiinței efemerului care nu se uită și, mai ales, pe care nu le uită cel care se simte cu pete de cer înăuntru-mi // pete de verb deasupra-mi, el însuși fiind un punct / atins de răni. În vecinătatea semantică a acestora, este situat aparentul hazard, coroborat cu imposibilitatea ieșirii din destin, prin care se subliniază dramatismul condiției umane, temă eternă a literaturilor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trecut. În după amiaza zilei de dinaintea înmormântării primesc un telefon. Era preotul care avea să oficieze slujba de înmormântare. M-a întrebat unde locuim, ca să vină să stabilim amănunte și doleanțe. În jumătate de oră a venit; l-am invitat înăuntru, ne-am prezentat, am luat loc la masă și am început să discutăm. Copiii erau în oraș, așa că am stabilit singură toate detaliile. I-am explicat puțin și din obiceiurile noastre: am rugat ca în timpul slujbei sicriul să fie deschis
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
această poveste. Spun special, pentru că și Isabella este o femeie specială. Cred chiar că este clarvăzătoare. Din momentul în care am pășit pragul pensiunii, am dat nas în nas cu Isabella. Ea ne-a deschis ușa și ne-a invitat înăuntru. La ora aceea aveam în vedere o ședere mai lungă și ea ne-a arătat ce era liber și a insistat să negociem cu șeful ca să putem rămâne acolo. Așa am făcut și ne-am ales cu apartamentul de la parter
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]