6,950 matches
-
tăticul meu? Bunicul spune că în lună sunt niște spiriduși care vin noaptea pe cerul întunecat și dau lustru stelelor cu tix și cu o perie. Grozavă păcăleală!“ La grădiniță există o cameră cu umbră și păpuși. N-avem voie înăuntru. Am tras însă într-o zi cu ochiul. Măștile stau atârnate pe pereți, o vrăjitoare râde într-un colț, un iepure se-ascunde după Cosânzeana. „Prichindel Știe-tot are părul creț ca un harap, dar nu-i harap. Are căciuliță roșie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
găzduit reactivează fără nicio îndoială nostalgiile prime și arhaice care au servit de model: siguranța, căldura adăpostului, hrănirea neîntreruptă, chipul mamei. Mâna, privirea, gura contribuie la stabilirea legăturilor, la recunoașterea, a celuilalt și a sa, la oralitatea care pregătește trecerea înăuntru și în afară, a faptului de a mânca și de a fi mâncat, a canibalismului și a căpcăunului. De unde și întrebarea: cine dintre gazdă și oaspete îl va mânca pe celălalt? E dorința de a fi găzduit dar și dorința
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Am putea chiar spune că tocmai faptul că el se crede în afara limitei aduce uciderea. Tocmai fiindcă și-a părăsit ținutul, Iulian va sfîrși prin a-și omorî părinții. Greșeala tragică nu s-ar fi produs dacă ar fi rămas înăuntru [...]. Iulian își omoară părinții în mod ironic pentru a-și proteja interiorul familiei. Iulian omoară deoarece își ia propriul tată drept un străin; el omoară fiindcă confundă interiorul și exteriorul; pentru că vrea să protejeze tocmai interiorul contra a ceea ce el
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în interior, ca și în exterior, miza ospitalității nu este doar de a primi pe străin - exteriorul - în interior, dar și de a răsturna radical limita care le distinge pe unul de altul: de a descoperi că exteriorul este deja înăuntru dar că înăuntrul este exterior lui însuși"399. Altfel spus, trebuie ca omul să descopere propriul său exil, să-și asume faptul de a fi un străin, adică cineva care nu are casa lui, ca să poată oferi ospitalitate. A înțelege
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
confesiune, cu toate că este, într-un anume sens, o indiscreție. [...] - Credeți oare că este discret și distins să vorbești de ploșnițe în propria ta familie?"531 Să trăiești spațiul familial ca pe acela al unei ospitalități ambigue, nefiind nici afară, nici înăuntru, să nu mai fii în copilărie fără a fi însă în viața conjugală, înseamnă să bântui un spațiu vid, un loc gol unde nu mai ai loc. Kafka îl atribuie faptului că el este cel mai mare dintre cei șase
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
unei unități cu refugiile lor (Klamm și cu interiorul caleștii - se știe că în identificarea primară, avem o imagine nediferențiată, bărbat și femeie, tată și mamă totodată). Problema rămâne mereu aceeași pentru acest personaj care nu este nici afară, nici înăuntru, mereu în deschidere și căruia îi lipsește un spațiu tradițional. Această absență de medieri (se face repede noapte și astfel nu există trecere, suntem proiectați în discontinuitate și ruptură; sau există o proliferare de mediatori care nu sunt decât pseudo-mediatori
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
limbă în limbă care este absența ei însăși și forța ei distrugătoare. Kafka sau tăcerea oaspetelui, fiind mereu în această situație liminară, în acest prezent imobil între ceea ce nu mai este și ceea ce nu este încă, între nici afară nici înăuntru, ca și cum libertatea nu ar fi decât în spațiul intermediar, într-un joc asupra liminalului. Astfel pentru a conchide, să luăm acest mic text atât de exemplar pentru ezitarea contradictorie și ambivalentă a oaspetelui care ne dezvăluie secretul reticențelor sale, al
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
era... încă nu funcționa mina și lăsa muncitoare într-o găleată jos. Eu am început să plâng și n-am vrut să mă urc, n-am fost în același schimb cu soră-mea și pe urmă, când ne-a lăsat înăuntru, cum am plâns, era nacealnic, cum spune ei acolo, zice mie „să nu plângi”. Știam câteva cuvinte, puteam să înțeleg, zice să fac curat la biroul lui. Deși Cocârlă a fost cruțată pentru o perioadă de timp, în cele din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
două variante distincte. Prima păstrează modelul spațial al transcendenței verticale și îl face imanent distribuind cuplul categorial esență-aparență după metafora spațială a miezului și cojii. în acest caz, principiul este situat ca esență nu în afară 130 și deasupra, ci înăuntru și în centru, adică în profunzime. Cealaltă variantă este mult mai conformă sensului modernității pentru că rolul spațiului îl joacă aici timpul. Ceea ce se ascundea, pentru cei vechi, în spațiu, pentru cei moderni se ascunde în timp. Principiul devine, în virtutea anteriorității
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Învârtit dimineața prin curte, ocupându-se cu fotografierea și filmarea. La ora 8 dimineața, În curte nu mai puteau fi Înghesuiți alți evrei: „Când am ajuns la Chestură, curtea acesteia era Înțesată de evrei Încât cu greutate am putut pătrunde Înăuntru. șSe aflau acoloț bătrâni, femei cu copii de lapte În brațe, copii mici, bolnavi și În același timp erau aduși Întruna evrei din toate cartierele... Tot timpul drumului până la Chestură și apoi În curtea Chesturii nemții cu aparate de filmat
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
văzut În dreapta și În stânga cadavre scăldate În propriul lor sânge și se auzeau țipetele groaznice a multor răniți care strigau după ajutor. Trecând prin fața caselor evreiești, nemții strigau Juden raus șEvreii afară!ț și În acel moment Începeau să tragă Înăuntru. La poarta Chesturii un cordon format din soldați români, nemții și civilii, Înarmați cu arme și drugi de fier, ne luau Întâi tot ce aveam de valoare asupra noastră - ceasuri, inele, stilouri etc. - și apoi au Început loviturile cu drugii
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
a ieșit din cabină, pentru că nu s-a simțit bine: „În curtea Chesturii erau cadavre clădite ca o stivă de lemne pe o lungime de vreo patru-cinci metri și pe o lățime de un metru. În dreapta, lângă poartă, cum intri Înăuntru erau unii care mai trăiau Însă schilodiți și masacrați În mod barbar”. Paula Teitler XE "Teitler, Paula" , văduvă și mamă a doi băieți În vârstă de 15 și 16 ani, care au fost arestați, a dat dovadă de un curaj
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
și bătăi pentru a-i grăbi pe evrei să urce, chiar omorârea celor slabi, și, În sfârșit, zvârlirea răniților În vagoane concomitent cu Înfigerea de baionete În cei care urcaseră deja, pentru a-i zori să-i tragă pe răniți Înăuntru. Un evreu care era culcat cu fața la pământ a descris astfel momentul „numărării”: „Deodată am auzit strigând pe cineva În românește «pe cine am să-l lovesc cu bățul acela se va ridica» și așa a fost. Când am fost lovit
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
evreiești și am fost trimisă la dânsul de către președintele Comunității evreiești și că am să-i predau ceva. În acel moment am scos plicul, oferindu-i ... Col. Chirilovici XE "Chirilovici" a luat plicul, l-a deschis, a aruncat o privire Înăuntru, l-a băgat În buzunar, a clătinat din cap și mi-a spus că totul e În regulă și că pot comunica dlui Iosef Iacob XE "Iacob, Iosef" că totul va fi În perfectă regulă”. Chirilovici XE "Chirilovici" nu putea
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
ca să se mai relaxeze. De abia în jurul orei zece seara, tocmai când urca treptele casei, și-a amintit că nu se dusese să-l vadă pe domnul Garson. "Trebuie neapărat să-l vizitez mâine" - și-a spus în sinea lui. Înăuntru, a aprins lumina din hol și întâmplător a aruncat o privire spre ușa de la camera de zi. Pe loc, gândul i-a zburat la ceea ce văzuse cu o seară înainte. Marriott s-a scuturat supărat. Era într-adevăr timpul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
în iarbă. Încet, fără tragere de inimă, acceptând plecarea și începutul unei vagi conștiințe încărcate de multe sensuri, care se treziseră în el, se ridică în picioare și se îndreptă nehotărât spre ușa din față. Cum o deschise și păși înăuntru, vocea lui Judith se auzi din camera de zi. - Tu ești, dragă? Marriott simți cum se relaxează... Desigur, gândi el, aici mă aflu și aici voi fi de acum înainte, mulțumesc lui Dumnezeu. - Da, draga mea, strigă. Eu sunt. Păși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
vocea lui Judith se auzi din camera de zi. - Tu ești, dragă? Marriott simți cum se relaxează... Desigur, gândi el, aici mă aflu și aici voi fi de acum înainte, mulțumesc lui Dumnezeu. - Da, draga mea, strigă. Eu sunt. Păși înăuntru, închizând ușa după el. ---------------
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Prima s-a petrecut la amiază, în fața cafenelei A Brasileira, iar a doua, seara târziu, într-un local cu fado din cartierul Alfama. Deci A Brasileira: un fel de Les deux Magots sau Cafe Central a Lisabonei. Puzderie de lume înăuntru și afară, la mesele din stradă, soare, miros de portocali și Fernando Pessoa în mărime naturală. E turnat în bronz, așezat pe un scaun picior peste picior, cu pălăria pe cap și figura cam tristă. Nu-i turist să nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
apoi la patru, apoi la trei, însă nu reușește niciodată să-l întreacă în vrednicie pe acesta, atrăgând mânia zeilor. Competiția este pusă în scenă cu talent și cu o umbră de satisfacție pentru noua șotie a lui Ilie Cazane: „Înăuntru, nici un zgomot. Surâse cu mândrie, apăsă clanța și dădu ușa de perete. În fața sobei, vesel, Cazane îndesa două lemne mai groscioare în foc. Multe sentimente o încercară atunci pe bătrână, multe și subtile, pe care ea nu le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
scenă care m-a format și la care țin dincolo de orice formă de credință, produce o asemenea monstruozitate? Trebuia să înțeleg eu însumi și să văd dacă există o portiță de scăpare. Dacă eu însumi aparțin acestei monstruozități aflându-mă înăuntru. Vedeți, e o problemă vitală. Alături e spațiul european, Franța pe care o ador pentru că e lumea culturii, pentru modul ei de viață. De altfel, eu articulez cele două lumi. A vrea să trăiești în mod poetic în lume, adică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
la ele, s-a întors la primărie, s-a uitat în acte, a venit din nou, a măsurat terenul, s-a întors la primărie și a hotărât că blocurile nu sunt ale nimănui. Oamenii au prins curaj și au intrat înăuntru. Primii care au ocupat un apartament de la etajul întâi au fost niște țigani, o familie, care stăteau într-o improvizație din cârpe la marginea pădurii. Surpriza cea mare a fost când au dat drumul la robinete și de acolo a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
văzut pe Pimen îmbrăcat călugăr și l-au întrebat cum s-a petrecut aceasta în timpul nopții când ei dormeau. El a păstrat toată cuviincioasa smerenie spunând că probabil starețul și cine mai trebuia au făcut totul. Biserica fusese încuiată dar înăuntru au găsit părul lui într-o năframă neagră pe racla cuviosului Teodosie. Lumânarea a continuat să ardă timp 40 de zile după care s-a stins. Cuviosul Pimen i-a cucerit pe toți prin smerenie, blândețe și învățăturile lui care
Editura PimEN CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 by http://confluente.ro/27_august_Editura Pimen_cel_mare_ion_untaru_1377568741.html [Corola-publishinghouse/BlogPost/364948_a_366277]
-
care valorifică cel mai bine această tendință spre expansiune. Făcând o distincție între omul civilizat și omul cultivat, Oswald Spengler arată 267: ,,Imperialism și civilizație pură. Destinul Occidentului se închide în acest fenomen irevocabil. Omul cultivat își dirijează energia spre înăuntru, omul civilizat spre în afară. (...) Cuvântul lui de ordine ,,expansiunea este totul", închide în forma sa napoleoniană tendința pură a oricărei civilizații mature. Tendința expansivă este o fatalitate, ceva demonic și fantastic. A trăi înseamnă a realiza posibilul, mintea umană
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și mai mare asupra împrumuturilor pe care le dădeau. Lângă Panteonul din ruinele vechiului Pompei s-au găsit vreo șapte asemenea tabernae argentariae, din primul secol al erei noastre - niște dughene înșiruite pe aceiași stradă, unele dintre ele având încă înăuntru unele dintre monede. Erau prăvălioare simple, care adăposteau un zaraf și câteva ajutoare; nu erau organizații mari, ca băncile din ziua de azi. Piedestalurile meselor dreptunghiulare pe care se numărau banii sunt și acum vizibile. Având atâtea variante din care
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
blocate undeva în ultima trecătoare din munți (...). Dar majoritatea căruțelor vor înainta spre oraș și cele mai multe vor ajunge acolo. Căruțele seamănă unele cu altele: chiar dacă sunt vopsite în culori diferite, fiecare are patru roți și este trasă de cai, iar înăuntru se află o familie care speră și se roagă să aibă o călătorie ferită de primejdii. Diferențele aparente dintre situațiile în care se găsesc căruțele nu reflectă diferențe permanente și necesare dintre oamenii din căruțe, ci sunt doar rezultatul pozițiilor
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]