8,238 matches
-
făcut fără îndoială să piardă simțul perspectivei. Iorga nu a acționat niciodată fără să fie animat de ideea că duce o luptă pentru țara lui. El se considera un descoperitor al căii de salvare a României: "naționalismul cultural". Și-a închinat viața și s-a sacrificat ca să-i definească, să-i afirme și să-i exploreze potențialul. Dacă îl iritau scăpările discipolilor săi și nu accepta distracțiile, aceasta era din cauză că orice delăsare în luptele purtate de el putea însemna pieirea "naționalismului
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
jumătate din Transilvania era pierdută, bulgarii mărșăluiau pe pămîntul Dobrogei, iar legionarii erau la putere. A trebuit să suspende apariția "Neamului românesc". Și-a luat rămas bun de la cititorii săi cu următoarele cuvinte: "La vremuri de restriște, steagul nu se închină; el este folosit ca să oblojească inima rănită". Iată și cuvintele lui de încheiere: "În centrul luptei noastre s-a aflat cultura națională! Fondatorul și directorul "Neamului româneasc": Nicolae Iorga"161. Avînd în vedere toate acestea, evenimentele din 13 martie 1906
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
satele. Istoricii și geografii maghiari jucau un rol important. Banii veneau atît din surse publice cît și de la particulari. Corespondența Ligii Revizioniste era trimisă în străinătate prin Valiza Diplomatică. Sloganul Ligii Revizioniste era: "Dreptate pentru Ungaria!" Acestei dreptăți îi erau închinate cîntece, competiții sportive, zboruri transatlantice și medaliile obținute de unguri la Jocurile Olimpice. În multe orașe importante ale Ungariei au fost înălțate statui consacrate revizionismului. Lupta revizinistă era condusă de Academia Maghiară de Științe, rolurile principale fiind jucate de profesorii de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
E ușor să mutilezi sufletește oamenii, să le distrugi liniștea sufletească, să le schilodești orice bucurie. N-am să îndur să te văd însurat, Charles. Dacă te însori cu femeia aia, sau ți-o iei ca amantă, am să-mi închin viața ruinării vieții tale, și voi constata că e „foarte ușor“. Își retrase mâna. O mică pată de sânge se ivise pe mâneca mea. Nu era vorba de accesele trecătoare ale unei femei geloase. Aici era ură curată, și ura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de suprafața laconicului monument al lui „Mutulică“, încălzit de soare și pătat de licheni, îmi schițam un fel de program de supraviețuire. În linii mari, programul era următorul: nu încăpea nici o îndoială că, de acum înainte, va trebui să-mi închin tot restul vieții mele lui Hartley. (Am alungat rapid gândul că domnul Fitch ar fi fost grav bolnav și că ar putea muri în curând.) Și hotărârea mea va putea fi dusă la îndeplinire numai dacă acceptam căsnicia lor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
importanță pentru istorici, chiar și pentru critici. Nu-mi plăcuse acel „noi, bătrânii“. „Vorbește în numele tău, vere!“ — Are vreo semnificație ce i s-a întâmplat în realitate lui Lawrence la Déraa? Până și un dinte de câine, când i te închini, capătă un nimb de strălucire. Obiectul venerat e înzestrat cu o putere proprie, acesta este înțelesul simplu al dovezii ontologice. Și dacă te pricepi să torni destulă artă, atunci o minciună ne poate ilumina la fel de bine ca și adevărul. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lipsită de suflet, inumană? Simțeam că niciodată nu s-ar putea întâmpla așa ceva, și lucrul ăsta îmi apărea ca o mare împlinire, aproape ca o modalitate de posesie. După cum spusese James: „Până și un dinte de câine, când i te închini, capătă un nimb de strălucire“. Dragostea mea pentru Hartley era aproape un scop în sine. Și oricât ar fi fost Hartley de sucită și răsucită, și orice s-ar mai fi întâmplat, acum nu putea să-mi mai scape. Cugetările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
seama că el se-arată în mii și mii de chipuri, însă lumea asta profană nu-l vede, e nesimțitoare. Erați credincios sau nu erați preocupat de credință înainte de arestare? Aveam o credință, pentru că mama m-a învățat să mă închin de mic. Știam ce-i bine și ce-i rău, dar o credință profundă așa, un gând mereu, cum îl mărturisesc acum n-am avut. De la un timp încolo sensul existenței umane ăsta este... Sunt unii care într-adevăr își
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ora 11¾ înapoi la Palat. Din cauza bolii de ochi au putut fi deplasate doar puține trupe. După-amiaza lungă promenadă cu Candiano. Ora 6½ dineu de gală cu 100 de tacâmuri pentru ofițerii superiori. Elisabeta de față, toasturi, Cernat răspunde. Eu închin și în cinstea marelui duce Nicolae, care îmi telegrafiază de la Moscova că grenadierii de acolo au băut în cinstea mea. Elisabeta merge la teatru. Eu îi telegrafiez marelui duce Nicolae, pentru a le mulțumi lui și grenadierilor, care s-au
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Shakespeare, francezii pe Voltaire, germanii pe Goethe iar rușii pe Pușkin. Românii l-au ales pe Eminescu de a-i reprezenta în fața lumii întregi, așa cum a consemnat Tudor Vianu. De aceea, lui, prezenței nemuritoare a geniului eminescian, Victor Eftimiu îi închină versuri pe măsură: „Vin la teiul tău acuma somnoroase pasarele Să-și ascundă sub aripă obositul căpușor... Ca si ele, dormi în pace somnul dulce, somn ușor... Dormi în pace. Dulci iluzii vor veni să te mpresoare, Or să-ți
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
pleoapele-mi închid,/âmbrățișând cu ele tainic/icoana ta din ochii mei.” (L. Blaga, p. 33); • atribut: „Pentru un fagure sterp/mi-am ucis stupii flămânzi” (L. Blaga, p. 98), „Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi/Idolului lor închină.” (M. Eminescu, I,140), „În van mai caut lumea-mi în obositul creier.” (Ibidem, p. 91), „ Când basmalele vor fi rupte să se știe că unul din ei este pierit.” (P. Ispirescu, p. 163) Poziția de regent este, în general
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de natură gramaticală coexistă în structura aceluiași termen) cu diferite dezvoltări: • predicat simplu, realizat printr-un singur termen lexical: Femeia și-a ticăloșit proprii copii, și-a bătut joc de tot ce e mai sfânt în om, pentru a se închina unui singur zeu: banul • predicat dezvoltat, realizat prin diferite tipuri de sintagme, constituite din repetarea aceluiași verb sau din mai multe verbe, predicative în ele înseși, dar realizând împreună o singură idee predicativă, înscrisă într-o perspectivă aspectuală: „Și merg
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de chaos / Pe cărări necunoscute.” (M. Eminescu) 2. morfem de acuzativ (al substantivelor și pronumelor înscrise în genul personal, al pronumelor demonstrative sau al substantivelor + uman în anumite condiții sintactice): „Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi Idolul lor închină, numind mare pe-un pitic.” (M. Eminescu) „Danțul, muzica, pădurea / Pe acestea le-ndrăgii.” (M. Eminescu) 3. marcă a funcției sintactice de complement direct (realizată și propozițional), aparținând genului personal (și concomitent morfem de acuzativ al pronumelui relativ): „Să binecuvânteze
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care suferă o transformare, descrise (acțiunea, transformarea) de planul semantic al verbului (sintagmei, propoziției)-predicat. Ca predicat sintetic, predicatul narativ se realizează prin: • verbe de acțiune: „Bolnav în al meu suflet, în inimă bolnav, Cu mintea depravată și geniul trândav, Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi printre anii-mi nefasta arătare.” (M. Eminescu) „Nimic nu înrăiește poate mai mult decât zădărnicia.” (O. Paler) • verbe de percepție (a vedea, a auzi, a simți etc.): „Pribeag, cum sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și chemându-se pe nume Și fiindu-și șie dragă cum nu-i este nime-n lume, Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă” (M. Eminescu, I, 80) „Am privit, am umblat și iată cânt: Cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin?” (L. Blaga, 90) Oricui sunteți prieteni, dar și oricui îi pare Că numai pentru dânsul ați fost în lumea mare." (M.Eminescu) • articol posesiv; când complementul indirect se realizează prin pronume posesiv, la plural, sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Și fiindu-și șie dragă cum nu-i este nime-n lume, Atunci el cu o privire nălucirea i-ar discoasă” (M. Eminescu, I, 80) „Am privit, am umblat și iată cânt: Cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin?” (L. Blaga, 90) Oricui sunteți prieteni, dar și oricui îi pare Că numai pentru dânsul ați fost în lumea mare." (M.Eminescu) • articol posesiv; când complementul indirect se realizează prin pronume posesiv, la plural, sau prin pronume personal de persoana
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zadarnic...” (O. Paler, Viața..., 191) „Din prispa ta vreau să-mi aduc aminte Din geamul tău gândi-voi la trecut, Privind în sus, la păsările sfinte, Ce-n streșini cuib de-argilă și-au făcut.” (T. Arghezi, 29) „Bătrânul se închină... pe rege-l prind fiori, Un stol de gânduri aspre trecu peste-a lui frunte.” (M. Eminescu, I., 93) - a unei caracteristici extrinseci (efect, destinație etc.): „Caut, nu știu ce caut. Caut aurore ce-au fost, țâșnitoare, aprinse fântâni - azi cu ape
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de ani decât primele piese utilitare, oale, ulcioare, străchini etc. Când au frământat prima oară lutul și au observat că el se întărește, își păstrează forma datorită razelor soarelui dar, mai ales, focului, oamenii sau gândit mai întâi să-l închine zeilor și au creat în lut primele imagini ale acestora. Și, atunci când a dispărut credința în zei, au rămas reflexe pe care le întâlnim în elemente reprezentative de olărit, legate de trăsăturile antropomorfe ale vaselor. A fost firesc să fie
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
demne de a pun e în val oare viața acestei localități, vechimea ei, perioadele de înălțare și de decădere, care au făcut-o să rămână în istorie și din care scriitorii din toate vremurile s-au inspirat și i-au închinat ode sau pagini evocatoare. Trebuie să mai reținem că localitatea Cotnari nu a dus-o tot timpul într o veselie, cum aveam să aflăm din „Sc hoala de la Cotnari” a profesorului ieșean Ștefan Bârsănescu, când aici, Despot Vodă, un aventurier
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
vin; al doilea pahar îl beau pentru împăratul, însă fără a mai pomeni vreun nume, pentru că moldovenilor li se părea a fi lucru necurat și urât a bea pentru sănătatea turcilor, dar pentru sănătatea împăraților creștini le este primejdios ca să închine . Paharul al treilea îl bea Mitropolitul, după ce face puțin cuvânt pentru sănătatea Domnului și când pomenește numele lui, îndată se scoală toți boierii de pe locurile lor și stau în mijlocul Divanului în rând. Și după săvârșirea rugăciunii, face Mitropolitul cruce în fața
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
i și chi ar mai mult. O dată cu învechirea, și culoarea vinului suferă schimbări, ajungând până la culoarea aurului patinat, la care uneori pot apărea nuanțe chihlimbarii, asemănătoare cu c ele ale frunzelor de viță în timpul toamnei. Omagii viilor de aici sunt închinate și de alți autori: Situată la nord-vest de Iași, localitatea Cotnari, împreună cu podgoria sa, sunt cel puțin la fel de vechi ca și capitala Moldovei. În peisajul vitivinicol românesc, Cotnarii sunt, incontestabil, una dintre cele mai importante podgorii. Vinul produs aici nu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sunt foarte căutate atât datorită rarității cât și a calității deosebite. Află, bând paharul, Mic, dar venerabil, Că nu-i vin Cotnarul, Ci soare potabil. scria Păstorel în unul din celebrele sale catrene. „Soare potabil” este cea mai surprinzătoare metaforă închina tă vinului. Celor care-și amânau lecturile din cauza efectelor Cotnariului, epigramistul le aduce scuze: „Vinul ăsta ne tot mână/Către cele veșnice/ Iar lect ura se amână/ Din motive tehnice.” Cotnariul, „fala pivniței domnești a marelui Ștefan Voievod”, a avut
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Cotnariului, epigramistul le aduce scuze: „Vinul ăsta ne tot mână/Către cele veșnice/ Iar lect ura se amână/ Din motive tehnice.” Cotnariul, „fala pivniței domnești a marelui Ștefan Voievod”, a avut parte de cea mai mare atenție din parte poeților, închinându i catrene și „înclinându-se” în fața acestei licori dumnezeiești și domnești. Prin dezlega rea limb ii, vinul dă aripi spiritului, iar omul, în stare euforică, nu bahică, devine tolerant cu sine și cu alții (scria și acad. Valeriu D. Cotea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
puterea seducătoare a vinului de Cotnari, ridicându-l în slavă, pentru calitățile lui misterioase dătătoare de fericire și de desprinderea cinstitorului de cele lumești, înălțându-l mult deasupra pământului, nu întotdeauna cu îmbrățișări părintești, apoi cum contemporanii noștri să nu închine ode unei licori bahice, cu rezonanțe spiritua le venite din moși-strămoși, cum să nu facă dintr-un nume o făclie de colindat prin trecutul vremurilor, de unde venim cu toții, din tată în fiu? Cum să nu se înflăcăreze în fața unui vin
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
care voi crede că nu mai am nimic de făcut.” Prezența domniei sale cu o epigramă în această carte, o onorează, mai ales că ea portretizează în patru rânduri de catren pe cel mai îndrăgit epigramist moldovean - Păstorel: Iat-o : Să-nchinăm paharul Pentru Păstorel. N-a fost nici Cotnaru Mai spumos ca el. VASILE LARCO S-a născut în localitatea Bucecea, la 1-01 1947, jude țul Botoșani. într-un catren apărut în „Gânduri despre anii de liceu” (prof. Petru Belciug) Vasile
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]